1,494 matches
-
fost Helga? Femeia care dansează acolo sus? El se grăbi să ajungă la ringul de dans, strigînd: — Tu ești Helga? Am fost împreună în dormitor? — Domnule, spuse Timon Kodac, care dansa cu ea, doamna aceasta e nevastă-mea. Se auziră rîsete din toate părțile, deși nimeni altcineva nu dansa, și singurul instrumentist cînta la saxofon. Ceilalți din orchestră stăteau cu fete pe pernele în jurul ringului, și dintr-odată o văzu foarte clar pe Libby. Stătea sprijinită de percuționist, un bărbat între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-și clatine capul! Dacă e rebel, atunci avem nevoie de mai mulți ca el. Chiar aș putea fi convins să votez pentru o revoluție, dacă al douăzeci și noulea lord Monboddo s-ar încumeta s-o conducă! Se auziră cîteva rîsete răsunătoare. încetul cu încetul, Lanark ajunse să-și îndrepte spinarea. Centrul cercului era gol. Mai departe, la dreapta, Weems stătea lîngă lordul și lady Monboddo. Microfoane se îțeau dintr-un strat jos de trandafiri așezat pe fața de masă. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să împiedice acest lucru. Monboddo începu să vorbească. — Unii oameni se nasc modești. Alții o dobîndesc modestia. Altora li se impune să fie modești. Mi-e teamă că sir Trevor m-a pus definitiv în ultima dintre aceste categorii. Izbucniră rîsete, în special din partea lui Weems. — Demult eram un tînăr șef de departament ambițios. Am lansat diverse politici și am avut străfulgerări de creativitate despre care, credeți-mă, prieteni, eram convis că sînt de domeniul genialului! Ei bine, ambiția și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi trebuit să fiu arestat înainte să susțin cauza Unthank-ului! Unthank-ul este distrus fără nici un fel de înțelegere deschisă, sînt distruse casele și slujbele oamenilor, am început să ne urîm, Discontinuitatea merovicnică este amentințată... Fu asurzit de un babel de rîsete și conversații. Un șir de bărbați înveșmîntați în negru stăteau în spatele lui Weems, și Lanark văzu cum doi se îndreaptă spre el, ocolind cortul. Picioarele îi tremurau atît de tare, că se așeză. Voci cereau tăcere undeva la stînga lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bine nici pentru păsări, nici pentru oameni să ducă o existență prea specializată. Eu n-am făcut decât să le înfrâng rezistența față de ideile noi, ceea ce încă n-am reușit să realizez la bordul acestei nave. În sală se auziră râsete, iar oamenii începură să plece. Grosvenor îl văzu apoi pe Morton discutând cu Yemens, singurul chimist prezent la ședință. Yemens - care era mâna dreaptă a lui Kent - părea încruntat și scutură mereu din cap. În cele din urmă spuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se auzi vocea lui Smith: - Văd că domnul Grosvenor se foiește pe scaun. Nu cumva e prea politicos ca să ia cuvântul înaintea unora mai vârstnici decât el? Spune, domnule Grosvenor, ce-ți trece prin cap? Grosvenor aștepta să se potolească râsetele celorlalți (numai Kent nu râdea), apoi vorbi: - Acum câteva minute, cineva a propus să ne întoarcem acasă. Aș vrea ca omul care a făcut această propunere să ne explice motivele sale. Nimeni nu-i răspunse. Grosvenor îl văzu pe Kent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe teoria ciclică a istoriei. De pildă, dacă atacatorii urmăreau cumva să pună stăpânire pe nava cred că au săvârșit o greșeală. Dacă intenția lor era doar să ne sperie, atacul a fost încununat de succes. Korita se așeză, în mijlocul râsetelor celorlalți, dar Grosvenor observă că fața căpitanului Leeth rămăsese gravă. - În ce privește motivele, zise acesta, m-am gândit la o posibilitate cam neplăcută, dar pe care trebuie s-o luăm în considerare, căci ar corespunde faptelor întâmplate. Iată despre ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-i plin de purici. Lui papa nu i s-a potrivit pălăria, deși o măsurasem după cea veche, îi stătea pe creștet și era atât de caraghios că toți am râs de el, și uite cum se alege omul cu râsete în loc de cadou. A, da, și mamei i-am luat Poesii de Veronica Micle, mi-a mulțumit cu însuflețire, ziceai că e tocmai ce-și dorea, dar conu Costache mi-a spus mai apoi că știe el că nu-i plac
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
doi oameni aveau arme, și acestea doar pentru vânătoare. Undeva, în spatele lui Fara, un bărbat spuse: - Uite, s-a instalat tocmai pe terenul lui Lan Harris. Grozavă glumă la adresa ticălosului ăluia bătrân. Să vedeți ce scandal o să facă! . Se auziră râsetele mulțimii alcătuind o improvizație ciudată de sunete în aerul acela cald, dar proaspăt. Și Fara văzu că omul spusese adevărul. Arsenalul avea o fațadă de 12 m și ocupa centrul terenului verde, ca o grădină, al zgârcitului aceluia bătrân de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
SĂ DESCOPERE DACĂ EA ȘTIE UNDE SE AFLĂ HEDROCK, SĂ-I SMULGĂ ACEASTĂ INFORMAȚIE ȘI SĂ FUGĂ APOI VIU DE ACOLO. GONISH STUDIE GLOATELE DE OAMENI \ MAI ALES TINERI CARE INTRAU ȘI IEȘEAU ADEVĂRATE ȘUVOAIE DIN CLĂDIREA CU LUMINI ORBITOARE. RÎSETELE LOR, GLASURILE LOR TINERE ȘI VIOAIE SPOREAU SPLENDOAREA NOPȚII SCÎNTEIETOARE. TOTUL PĂREA NORMAL, DAR EL STĂTEA ACOLO RĂBDĂTOR ȘI ÎN LUMINA EXPERIENȚEI CÎNTĂREA DIN OCHI PERSOANELE CARE TRECEAU PE LÎNGĂ EL, EVALUÎNDU-LE CARACTERUL DUPĂ EXPRESIA FEȚEI. ȘI NU-I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Octavian Paler 1 Visam că fusesem suit pe o masă, gol, cineva mă lovea peste testicule cu nuiaua, iar eu plângeam de rușine, și am fugit ca să nu mai aud râsetele care însoțeau fiecare lovitură; apoi m-am văzut la un proces, unde eram judecat pentru că furasem haine să mă îmbrac, iar procurorul citea cu o voce peltică rechizitoriul, "cer condamnarea lui Daniel Petric la...", restul n-am mai auzit deoarece
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dispuși să fie moralizați. La școală nu învățam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea de câte ori vreun bătrân făcea greșeala să ne certe, era prompt răsplătit cu râsete și insulte. Ne întreceam între noi în neobrăzare și vorbe necuviincioase pe care aș roși să le rostesc astăzi, dar atunci mi se păreau cât se poate de normale în gura noastră. Când aveam ocazia, ne țineam după convoaiele funerare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și lăsîndu-i și pe ei să mă uite"... M-am gândit să-mi fac de lucru pe la laborator, poate o întîlneam pe Laura. Dar ușa era încuiată și în zadar m-am învîrtit o vreme pe-acolo. Revenind, am auzit râsete și glasul Călugărului care, beat și cu mâncărime de limbă, le povestea bătrânilor un vis. ― Ce vă holbați la mine? Chiar așa am visat, că trăiam în secolul 9 pe vremea papei Formosus și eram cardinal. Ați priceput? Car-di-nal. Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întotdeauna în momentele cruciale. Firește că între timp fereastra de la care se aruncase cutia fusese închisă. Am mers mai departe pe stradă, privind lung spre jaluzelele lăsate și așteptând vreun semn oarecare. Pe când treceam, din mai multe clădiri se auziră râsete dezlănțuite. Se vede că locatarii lor își petreceau timpul cu cine știe ce amuzament obscen. Am încercat să-mi astup urechile mele virginale ca să nu aud hohotele lor oribile de râs. Niște turiști în grup se plimbau pe stradă, legănându-și aparatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
repetă discursul cu voce tare, lovind cu sabia în scaunul din față când voia să sublinieze anumite puncte-cheie. Pe St. Peter Street se dădu jos și primul lucru pe care îl auzi fu zgomotul înăbușit dar frenetic de cântece și râsete care venea dinspre o clădire cu trei etaje, placată cu stuc galben. Vreun francez prosper construise casa spre sfârșitul secolului al XVII-lea ca să locuiască în ea cu soția, copiii și diverse mătuși nemăritate. Mătușile fuseseră plasate sus, la mansardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de yucca. Ignatius se opri în fața clădirii, privind-o cu extrem dezgust. Ochii lui și albaștri și galbeni condamnau fațada strălucitoare. Nasul său se revolta împotriva mirosului persistent al vopselei proaspete cu email. Urechile lui se încrâncenau la auzul cântecelor, râsetelor, chicotelilor din spatele obloanelor închise care păreau date cu lac. Dregându-și enervat vocea, privi la cele trei sonerii din bronz și la cartonașele albe de deasupra fiecăreia: Billy Truehard Raoul Frayle — 3A Frida Club Betty Bumper Liz Steele — 2A Dorian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
panourile de sticlă ale unei uși în stil provincial francez. Ignatius văzu înăuntru o grămadă înfierbântată de oameni. Țigările și paharele cu cockteil, ținute în sus ca niște baghete, se agitau în aer, dirijând simfonia de vorbe, strigăte, cântece și râsete. Din măruntaiele unui patefon stereofonic imens, vocea lui Judy Garland se străduia să-și facă drum prin vacarmul existent. O mică orchestră de tineri, singurii care nu se mișcau din întreaga cameră, stătea în fața patefonului de parcă acesta ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scrise începuse să se împrăștie încetul cu încetul. Devenise calul de bătaie al campusului universitar. La o reuniune, unul dintre colegii săi îi explicase în cele din urmă motivul pentru care cursurile sale, care fuseseră înainte respectate, erau tulburate de râsete și șoapte. Ceea ce scria în bilet despre faptul că „a indus în eroare și a pervertit tineretul“ fusese greșit înțeles și interpretat. Se întreba dacă nu ar fi mai bine să explice conducerii ce se întâmplase. Mai era și fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cimpanzeu și o să ne cățărăm în copaci. De unde-l ai, Jamie? — E al lui tati. — Nu mușcă? Nu auziră răspunsul lui Jamie, dar văzură pe fereastră cum ramurile copacului se mișcau și se legănau. De afară se auzeau chicoteli și râsete. — Ce-o să faci cu el? zise Lynn. — Nu știu, spuse Henry. — Ei bine, nu poate să rămână aici. Știu asta. — N-am vrut să am un câine în casă. În mod sigur nu o să vreau o primată. — Știu. — În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
critic la adresa Americii era perfect. — Firmele americane cheltuiesc pentru publicitate mai mult decât orice altă țară din lume, spuse Koss. Bineînțeles, este necesar să o facă, dată fiind calitatea produselor americane ... Din întuneric se auziră chicote. — Și inteligența publicului american ... Râsete temperate, înăbușite. — Așa cum remarca recent unul dintre redactorii noștri, majoritatea americanilor nu-și pot găsi nici dosul, cu propriile mâini. Râsete la scenă deschisă. Spectatorii se încălzeau la spusele lui. — Un popor primitiv și lipsit de cultură, care se felicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
este necesar să o facă, dată fiind calitatea produselor americane ... Din întuneric se auziră chicote. — Și inteligența publicului american ... Râsete temperate, înăbușite. — Așa cum remarca recent unul dintre redactorii noștri, majoritatea americanilor nu-și pot găsi nici dosul, cu propriile mâini. Râsete la scenă deschisă. Spectatorii se încălzeau la spusele lui. — Un popor primitiv și lipsit de cultură, care se felicită reciproc, în timp ce se scufundă din ce în ce mai mult în datorii. Își spuse că era suficient și schimbă tonul. — Dar eu vreau să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dublu mare, o cuvertură de blană și iluminare ambientală, era locul în care Barton își petrecea cea mai mare parte a zborului. Avea nevoie de o singură stewardesă, dar întotdeauna zbura cu trei. Îi plăcea să aibă companie. Îi plăceau râsetele și pălăvrăgelile lor. Îi plăcea pielea tânără și netedă pe blană, cu lumina ambientală redusă, caldă, roșiatică, senzuală. Și, la naiba, la doisprezece mii de metri în aer, era singurul loc în care putea fi sigur că nu-l prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a reveni la poziția inițială. Emboîté! — A face balet e ca și cum ai scrie poezie cu trupul, a murmurat Poetul Extrem de Netalentat. S-a instalat o toropeală mohorâtă. Undeva, departe se auzeau zgomotele orașului, un amalgam de sirene, claxoane, strigăte și râsete, Însoțite de țipetele pescărușilor. Au intrat câțiva clienți noi, câțiva au ieșit. Unul dintre chelneri a căzut cu o tavă plină de pahare. Altul a adus o mătură și clienții l-au urmărit cu indiferență cum mătura cioburile de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu el după orele de școală. De la povestirile de aventuri care-l pasionau pe un puști de nouă-zece ani, ajunsesem la poezia lui Péguy sau la noul roman, la cinematograful mut, la jazz, la politică, la Nietzsche. Mi-amintesc de rîsetele noastre cînd tata deschisese În fața mea un colet În care se găseau primele două volume din noua colecție „Cum stăm cu... ?“: Cum stăm cu catolicismul?, de Geneviève Ploquin și Cum stăm cu prostituția? de judecătorul Marcel Sacotte. Nu rîseserăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unde fusesem cu el. Coboram adesea Împreună spre regiunea Basses-Alpes, venind dinspre Bruxelles sau Paris. Ne opriserăm peste tot, de la Mâcon la Valence, de la Tournus la Montélimar, și fiecare nume de oraș Îmi amintea de o cafenea, o piață, discuții, rîsete și proiecte. La Tournus, discutaserăm despre arta romanică. La Vienne, Îmi arătase templul lui Augustus și ne rugaserăm În catedrala Saint-Maurice. La Montélimar, Îmi vorbise despre romanul pe care tocmai Îl Începuse: „Ficțiunea, ce este ea de fapt? La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]