1,696 matches
-
Chiar în prima zi m-am pomenit cu Mihaela. Nu m-așteptam să-i placă atât de mult locuința și grădinița. S-a aruncat fericită în brațele mele: ― Ah, dacă am avea o căsuță ca asta, nimic n-aș mai râvni. Am sesizat numaidecât tâlcul vorbelor ei. ― Vom avea, Aimée, poate una și mai frumoasă. Numai tu să mă iubești. ― De tine atârnă asta. Pe o femeie o cucerești ușor, dar o păstrezi greu. La drept vorbind, nu-mi plăcea să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unde trăisem cele mai senine zile, era de acum al nostru. Ale noastre, curtea, grădina, teiul uriaș la umbra căruia întindeam mesele prelungite până în zori. Mihaela spusese odată: " Ah, dacă am avea o căsuță ca asta, nimic n-am mai rîvni..." Iată, i se împlinise dorința. Aveam nu o casă asemănătoare, ci chiar casa mult visată. Ce noroc neașteptat! Trebuia să moară Coleșiu ca să ne iacă parte de norocul acela. Ceilalți oameni mereu ne sânt piedici și așteptăm să dispară ca să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în care trăia îi aduce alin în acea clipă de răscruce: toate femeile sânt la fel! Adică ― niște cârnățărese. De ce aș cere neveste-mi mai mult? Adevărat, cârnățăreasă durdulie din piața centrală își oferea grațiile oricărui client care i le râvnea, fără nici o alegere. Dar "principiul" lui Manaru nu era dobândit dintr-o experiență proprie de viață. Îl propagau alții, iar el îl accepta. Și acum venise sorocul să încerce o verificare, căci era el însuși în joc. Trebuia, pentru liniștea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nas. ― O, asta îmi displace profund. Înțeleg să fiu pizmuită pentru calitățile mele proprii, dacă le am, nicidecum pentru ceva exterior cum e averea, care de fapt nici nu-i a mea, ci a părinților. ― Nu te mira. Un prieten râvnește la celălalt tocmai ceea ce îi lipsește lui. Mihaela nu îndura sărăcia, după ce trăise în opulență. Dar să lăsăm asta. Răspunde-mi mai bine la o întrebare care mă obsedează de la un timp încoace: de ce nu te-ai măritat până acum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la ministerul său. N-am primit. Ce n-a făcut să mă înduplece, chiar Cecilia stăruia mereu să nu refuz. N-a fost chip. Eu voiam același post, dar la Ministerul de Finanțe, acolo unde era Nenișor. Ambiția mea nemăsurată râvnea ca soțul Mihaelei să-mi fie subaltern, întotdeauna la dispoziția mea, nu pentru a-l prigoni sau a-i face neajunsuri (o, nu!). Voiam, pur și simplu, să-l zdrobesc cu mărinimia mea, numai și numai ca să știe Mihaela de ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu prețul tuturor suferințelor pe care le-am îndurat după aceea. Iubirea e nesățioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără a-i cere nimic în schimb, mulțumindu-te doar cu ceea ce-ți oferă. Eu am râvnit totul de la tine pentru că îți dădusem totul. Oricum, ceva mai bun decât mine nu puteam să-ți dau. De aici a pornit eroarea, de la acest schimb în aparență just. Dar ce experiență aveam, de unde să știu că iubirea dintre două
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Viața capătă sens doar prin ceea ce iubești și prin suferința că ai la dispoziție un timp limitat pentru a nu irosi această șansă. Restul e vulgaritate. Succes? Glorie? Singura glorie e un trup sănătos. Singurul succes care merită să fie râvnit e să trăiești din plin și ceea ce nu poți obține. Dacă nu, unica șansă e să fii idiot. Ca să-mi dovedesc "vitejia", m-am aventurat în larg. Și era să mă coste ușurința cu care uit că nu mai sunt
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
193} 179 [VERONICA MICLE] 27 mai [1882] Dragă Nică, Încep prin a-ți spune c-am rămas foarte gelos și că teama mea constantă și dragostea mea se lipesc de tine ca poțoțonii tăi de trup. Să nu cumva să râvnească cineva la grădinița mea de nuri, și te pun păzitoare înainte de toate pe tine. Al doilea, te sărut de mii de mii de ori din creștet pîn' la vârfurile picioarelor și-ți declar că m-au fermecat cu desăvârșire și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să văd duplicitatea profundă a făpturii omenești. Am înțeles atunci, tot căutând prin amintiri, că modestia mă ajută sa strălucesc, umilința să înving și virtutea să asupresc. Făceam războiul cu mijloace pașnice și căpătam, prin mijloace aparent dezinteresate, tot ce râvneam. De pildă, niciodată nu m-am plâns când prietenii uitau data zilei mele de naștere; toți se minunau chiar, cu o nuanță de admirație în voce, de discreția mea în această privință. Dar pricina dezinteresului meu era încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu mai există pentru el. Într-un sens, trăisem întotdeauna în desfrâu, de vreme ce dorisem întotdeauna să fiu nemuritor. Și nu-i oare acesta străfundul firii mele precum și urmarea acelei nemărginite iubiri de mine însumi despre care v-am vorbit? Da, râvneam cu toată ființa să fiu nemuritor. Mă iubeam prea mult pentru a nu dori ca prețiosul obiect al dragostei mele să nu dispară niciodată. Și cum în stare de trezie, dacă ai ajuns să te cunoști cât de cât, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu pomenise. Mika-Le, care nu avea de ales, primise orice condiții. Pentru moment nimic n-o interesa decât bunăstare materială. Temperată în sentimente amoroase de gustul încă recent al otrăvii, cunoscuse câteva zile de mizerie așa de mare că nu râvnea decât să mănânce și să doarmă fără grijă. Adusă de însăși buna Lina, care avea specialitatea corvezilor, sosirea fetei nu făcuse nici o senzație. Elena sunase și servitoarea condusese pe Mika-Le într-o cameră dinainte hotărâtă. Cameră modestă și comodă totdeodată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ori sau doar o singură dată, scânteia cutre murătoare a fericirii. „O dată ca zeii-am trăit și mai mult nu-mi doresc“, scrie despre ea Hölderlin. Aceasta e adevărata fericire, pe care cei mai mulți oameni n-o caută și n-o râvnesc, pentru că ea îi poate dis truge. A trăi ca zeii, fie doar și pentru o clipă, e un hybris care se plătește. Bineînțeles, nu aceasta e fericirea din Declarația drepturilor omului. Dacă aici se spune că oamenii urmăresc fericirea ca
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
vreo câteva riduri în plus. Mottoul lui Robert: Nesimțitul sincer. Cu cât sinceritatea era mai brutală, cu atât mai bine. Se cunoștea pe sine de zece ori mai bine decât Daniel. Pentru el era aproape o satisfacție să recunoască ori de câte ori râvnea la o femeie. Sunt bărbat, Iepuraș. Noi suntem programați să fim cu ochii-n patru. După tot ce merită. Sinceritatea brutală era motivul pentru care stătea acum cu el, în centrul orașului, în fața monumentului eroilor de război, în văzul tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Energia care impregna spațiul îi menținea în viața trupul, din ce în ce mai slăbit. Un singur gând îi stăpânea mintea - gândul că s-ar putea să nimerească din nou într-un sistem galactic, pe o planetă pe care să găsească un atât de râvnit guul. Gândul acesta, repetat de nenumărate ori, făcea acum parte din însăși ființa lui. Era ca o imagine ce se desfășura la nesfârșit în fața ochilor minții sale. Imaginea asta, laolaltă cu țipetele luminoase pe care le zărea în hăul întunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de zgomote scurte: poștașul le mai arunca ziarele peste gardurile de zid. Înflorea iasomia și se chircea neudată. Deșertul își întindea biciul de pedeapsă și foc peste sufletele lor credincioase și rătăcite. În Yazd învățase neîndurarea față de propria inimă și râvnea la norocul uitării și al unei călătorii fără întoarcere. Era însă chiar numai un noroc. Zartosht-ii care plecaseră spre Canada, spre Mumbai, spre Karachi sau spre lumea largă reveniseră mai târziu în sicriu sau pe jos, lângă templele lor de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
somn erau toate cu Orașul Rotund, al copilăriei lui Cyrus și al regelui mezilor, Daikku, ocrotiți de leul de piatră. Descuia Poarta Leului ferecată și pășea în credința că e soldat. Unicul nepot al dastur-ului de la templul din Yazd nu râvnea onoruri, nici glorie. Se vedea slujind Ecbatana, cu triburi de magi și cu vraci cititori în stele. Bunicu-său nu uita să adauge: „Muntele Alvand e-al zartosht-ilor, o să mergem să vezi cum stă scris chiar de Xerxes și de marele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pentru grajdul din ranch. Când pătrunse la ea, unde călca prima oară, îi propuse o fântână cu jocuri de apă și un bazin cu pești colorați. În numai cinci luni, snobii îmbogățiți care învățau să stea drepți pe o șa râvneau arteziene și bazin ca la club. „Ecvitana“ era la modă și era un loc nou de petrecere și de întâlnire. Pacienții își găseau un alt medic, mai bun, iar matroanele singure - amanți viguroși. Doar pentru Omar, clubul de călărie dogorea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un clasic, vine și ideea cosmosului subteran în care se află civilizațiile apuse ale Antichității. Cu aerul înțelept și sacru al mayașilor, cei ce îi primesc pe Marduk și Calder în reședința lor fabuloasă dețin secretele timpurilor de dinaintea timpurilor. Metalul râvnit de norlandieni este, în fine, obținut, nu înainte ca Marduk și Calder să o elibereze pe Sylvia din captivitatea în care o plasează suveranul acestui regat misterios. În cele din urmă, utopia lui Jacobs își atinge punctul culminant. Geniul solar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al ostroavelor Antileă” Corto Maltese, marinarul misterios și cinic cu cercel în ureche, este una dintre acele siluete care intră în memoria mitologică a secolului XX. Însuși numele său trimite, cum sugera Pratt, la acel Maltese Falcon pe care îl râvnesc personajele lui Dashiell Hammett. Este Corto un Sam Spade mediteraneean ? Poate că da, în aceeași măsură în care cinismul său romantic seamănă cu acel aliaj inconfundabil pe care îl transcrie și Raymond Chandler în seria dedicată lui Philip Marlowe. Din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
primul semn că parcursul lui Molly este destinat să restaureze ordinea naturală, în contra răului ubicuu. Și tot din pântecele principatului se ivește și comoara abandonată în vremea războaielor lui Napoleon. O mină părăsită este sarcofagul ce ocrotește averea la care râvnesc conspiratorii din palatul princiar. Retrezit la viață și la amintiri, Helmut o însoțește pe Molly, în căutarea comorii. Poveste romantică, dar și basm dominat de dilemele modernilor, Molly Manderling culminează, organic cu victo ria binelui pe care Ruritania se întemeiază
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
omul să nu despartă» (Mt 19,6). Toate ademenirile care ar putea împinge la adulter, duc la degradare. De aceea, în cele zece porunci găsim precizarea suplimentară: «Să nu poftești femeia aproapelui tău» Adulterul începe deja în inima celui care râvnește, prin dorințele sale dezordonate și necontrolate. Pe aceeași linie, se găsește și ceea ce Isus a spus în Predica de pe munte: „Ați auzit că s-a spus Să nu comiți adulter. Eu, însă, vă spun că oricine privește o femeie, dorind
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
o singură femeie e de ajuns uneori pentru a suprima deșertul unui bărbat. Eram fericit eu însumi, uitasem de mâna rănită, de cerbi, de Moașa, de bătrâni, nu mai trăiam decât clipa aceea, plină de o bucurie simplă, la care râvnisem mereu. Când am fost tânăr n-am umblat decât pe la baluri mizerabile, în săli care miroseau a transpirație și a parfum ieftin, cu lumina chioară și cu fete urâte, cele mai multe, care trebuiau să danseze singure, ceea ce mi se păruse îngrozitor de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
își dădu seama că prietenul lui încerca să-și lase barbă. —Ce ai luat? A, asta ar însemna să spun, nu? Dar după cum spune Profetul, pacea fie cu el, „Comorile de aur și de argint le par oamenilor demne de râvnit“ - și, cu siguranță, și mie îmi par la fel. —Ai aur și argint? Și multe alte lucruri demne de râvnit. Cât timp ai stat acolo? Toată noaptea. M-am dus de cinci ori. La ultimele patru drumuri am luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu? Dar după cum spune Profetul, pacea fie cu el, „Comorile de aur și de argint le par oamenilor demne de râvnit“ - și, cu siguranță, și mie îmi par la fel. —Ai aur și argint? Și multe alte lucruri demne de râvnit. Cât timp ai stat acolo? Toată noaptea. M-am dus de cinci ori. La ultimele patru drumuri am luat și roaba. La vederea zâmbetului larg al lui Ahmed, Salam luă o decizie. Nu va dezvălui faptul că și el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o singură femeie e de ajuns uneori pentru a suprima deșertul unui bărbat. Eram fericit eu însumi, uitasem de mâna rănită, de cerbi, de Moașa, de bătrâni, nu mai trăiam decât clipa aceea, plină de o bucurie simplă, la care râvnisem mereu. Când am fost tânăr n-am umblat decât pe la baluri mizerabile, în săli care miroseau a transpirație și a parfum ieftin, cu lumina chioară și cu fete urâte, cele mai multe, care trebuiau să danseze singure, ceea ce mi se păruse îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]