1,206 matches
-
de vârsta mea, cu un corp plăcut. O mai văzusem pe undeva. Încântat de cunoștință, am spus eu. Am auzit atâtea despre dumneata, John, a spus Vron. — Vron e azi o fată cât se poate de fericită, spuse tatăl meu răgușit Nu-i așa, scumpa mea? Vron își înclină capul în semn de aprobare. — E o zi deosebită pentru Vron. Arată-i, Vron. Vron se ridică, adunându-și cutele capotului. Se duse la măsuța de serviciu și luă de sub ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am întrebat eu. Dar Lorne rămase încordat. — Trage pe dreapta, mârâi el, scuipă el, pe când ne croiam drum prin Central Park West. Apoi se trânti pe locul lui, cuprins de o ușurare fără margini. — Niciodată prin Park, John, spuse el răgușit. Niciodată! Așa să-i spui. De data asta ai făcut-o, dar niciodată nu-l vei mai duce pe Lorne Guyland prin Park. Niciodată! L-am întrebat de ce ocolea parcul. — Elicopterele, John, îmi răspunse el cât se poate de calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plină. E prea târziu să mă mai schimb. Ea mănâncă meticulos și are un apetit ponderat. Sunt surprins de apetitul ei. Cafea? Cafea sau o infuzie macabră din est. Ea spală și eu usuc. Mai e și muzica. Nu baladele răgușite și moralizatoare pe care le mai ascultă uneori Selina - ci jazz, operă, muzică clasică. Îmi citesc și cartea, Freud, să zicem, sau Hitler. Nu Banii. Banii îmi produce panică, chiar și atunci când tipul povestește despre sistemul bancar italian sau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost mai la îndemână „Dragă Ioana“, dar to nul era necuvenit de familiar. Atunci, cu degetele tremurânde, i-am format numărul de telefon, neavând nici cea mai vagă idee ce urma să-i spun. Mi-a răspuns o voce puțin răgușită, care se precipita pe măsură ce descoperea cine era la capătul firului. — Vino repede, rosti ea, cu o frenezie de neînchipuit. Am 85 de ani, nu vreau să mor înainte să te cunosc, din toți ai mei numai tu mi-ai rămas
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
spre Paris, i-am telefonat Ioanei ca nu cumva, furată de mondenități, să uite că soseam la ea spre seară. — Nu sunt chiar așa de ramolită, mi-a replicat vioaie, numai să știi că nu vom putea vorbi. Sunt foarte răgușită și doctorița mi-a interzis să scot vreun cuvânt. Stupefiată, abia am izbutit să articulez: — Bine, dar atunci cum ne vom înțelege? Prin scris? Îmi și imaginam insolitul situației: fiecare cu o bucățică de hârtie pe genunchi, schimbând în răstimpuri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ei, iar mâinile subțiri cu degete lungi țineau cu aceeași grație paharul. Dar, dincolo de tainele vizibile ale descendenței, din prima seară ne-au uimit pe amândouă bucuria regăsirii, firescul cu care ne adresam una alteia, efervescența comunicării. Deși era foarte răgușită, având de mai demult o dificultate accentuată la una din coardele vocale, în ciuda tuturor restricțiilor impuse de ortofonistă, Ioana vorbea cu o fervoare de nestăpânit. La un moment dat s-a ridicat de pe canapea pentru a ne conduce într-o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
m-ai mai găsit nicăieri. Parcă intrasem în pământ. Pe când făceai drumul îna poi, gata să izbucnești în plâns, ți-a apărut în cale o doamnă de o anumită vârstă, cu părul alb, cu gesturi mai în cete, cu vocea răgușită. S-a apropiat de tine întrebându-te: „Nu-i așa că nu mă poți recunoaște?“ „Nu“, i-ai răspuns timid. Atunci ea a prins să cânte, zâmbind: Ala, bala, portocala... „Ioana, tu ești?“ ai exclamat, neve nindu-ți să crezi. „Da“, am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
gata, a înghițit șoricioaică!” a ținut-o pe a lui Poștașul. „Ce, parcă mai avea mult de trăit?! Un hodorog!” s-a vârât un vidanjor. „Ne-a tot înșelat!” a țipat cineva. „Până-n ultima clipă!” s-a auzit un glas răgușit. Poate, dar Ceasornicarului chiar îi crăpase inima. „A murit cu ochii deschiși”, a zis un sanitar; îl văzuse. „Se citea ura în ei. Cred că ură era...” „Frică!” a fost de părere o femeie. „Habar nu am avut cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ÎN NUMELE VIEȚII În numele vieții, câți semeni n-au murit? Auză-le cum pașii mărșăluiesc prin ploaie Și glasul lor prin toamne, cum strigă răgușit Sub cerul de-amintire, ce-ngreunat, se-ndoaie... În numele vieții!...În numele vieții!... Mărșăluiesc prin ploaie pași firavi și virtuți Și de demult, din vremuri, ecoul dă cetății Un aer grav din jertfa, acelor dispăruți... Vezi, bobul care astăzi l-ai strâns
?N NUMELE VIE?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83808_a_85133]
-
Birică cu tânăra speranță a culturii române, taică-tău va crește În ochii partidului și toate celelalte necazuri vor trece pe planul doi. Nu așa merg treburile În țara asta? — E ceva Între voi? a Întrebat-o el cu voce răgușită. — Nu, dragă. Băiatul tremură ca o frunză, nu a atins nici o fată În viața lui. E dus cu pluta. — Așa Îmi place. Îmi place de tine că știi să le zici. Nu ești proastă deloc. Mai vrei o vodcă? — Una
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la ureche, aproape ca un sărut: — Ai răbdare, sustine, îndură. Vom avea timp... Ea se liniștea. — Șterge-ți ochii, îi spuse el, îndepărtându-i cu degetele lacrimile, nimeni nu trebuie să spună că ai plâns. Ea îi răspunse cu glas răgușit: — De șaptesprezece ani mi-au interzis s-o văd. A murit singură. Se desprinse din îmbrățișare, își aranjă părul. Micuțul se băgă în vorbă, întrebă neliniștit ce se întâmplase. Tatăl îi spuse că nu se întâmplase nimic și că Zaleucos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era frumos, iar tigrul începuse să-și ridice încet trupul puternic, lenevit, pe labele ale căror gheare se lungiseră prea mult în timpul captivității. Copilul îl așteptase să se apropie ca să-l mângâie pe bot, iar el venise, cu geamătul acela răgușit și trist, și era gata să-l atingă, când cineva, fără zgomot și fără să scoată o vorbă, sărise în spatele lui și-l trăsese repede, ridicându-l de la pământ; era un tribunus al tatălui său. El se împotrivise, plângând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se vor putea întoarce niciodată, germani care să nu înțeleagă o boabă de latină, care să nu cunoască pe nimeni în întreaga Romă. Credincioși din instinct și din nevoie. Germani Corporis Custodes“. Gărzi de corp germane. Auzi în minte vocea răgușită a Enniei purtată de vântul de la Capri, simți degetele lipsite de gingășie, cu încheieturi grosolane, care-i ciufuleau părul în zilele acelea mizerabile. Manipulată de Sertorius Macro, Ennia luptase cu puținele ei puteri. „Puterea ei consta în experiențele de bordel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a razelor de lună strecurate prin frunziș și se întreabă nesigur: - Oare este mulțumită de mine ? E atât de frumoasă! Voi vedea dacă mâine mă va lua tot pe mine, în parc ! Zâmbește și se aude spunând forțat, cu vocea răgușită, gâtuită, parcă se transformase în altul: - Ce minunat este parcul, și noaptea, și noi! Pasiunea i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
am picat la examenul de etică. Sunt un criminal în serie, exact ca Waltraud Wagner, Jeffrey Dahmer și Ted Bundy, și pedeapsa mea începe în felul ăsta. Dovada liberului meu arbitru. Aceasta e calea spre mântuirea mea. Și vocea polițaiului, răgușită și mirosind a țigară, zice: — Procedura standard în cazul tuturor deținuților considerați periculoși. Și număr: 7, 8, 9... Și polițistul mârâie: — O să simțiți o ușoară apăsare, așa că vă rog să vă relaxați. Și număr: 10, 11... Și futu-i. Futu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
treaba asta o să mă facă să te iubesc. Pe obrazul polițaiului se scurge o lacrimă. Stând aici așa, gol-pușcă, îi zic: Nu te vreau. Nu pot avea încredere în tine. — Nu mă poți iubi, zice polițaiul, zice Helen cu vocea răgușită a polițaiului, fiindcă sunt femeie și am mai multă putere decât tine. Și eu zic: Du-te, Helen. Cară-te dracului de-aici. N-am nevoie de tine. Vreau să plătesc pentru crimele mele. M-am săturat să stric lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
toropită sub țolul aspru aud cașul ce-și picură zerul sub bârna de lemn afumată trupul copilului trudit de hârjoană întins pe scândura goală urda proaspătă îmbietoare dulce cum zorile în creștetul munților vântul hăulind înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit lupii monstruoși visele prea grele de atâta imaginație afară luna adâncită în propria-i contemplare sub pruni bătrâni ce-și plătesc în fiece an tributul de trudă coboară talanga mioarelor toamna la iernat în ocoalele momârlanilor ultimii daci liberi aidoma
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a venit nepotul!... Ușa căsuței se crăpă cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei, părând să se dumirească. Apucând un toiag sprijinit lângă ușa casei, el deschise ușița cerdacului și coborî încet în curte. Căruțașul plesni din bici, în semn de recunoaștere, și râse scurt: Eu sunt, bade Vasile... Hai, că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să rămână cu ele în mâini. Chipul omului era înnegrit de o barbă nerasă de multe zile, iar ochii îi erau duși în fundul capului și roșii de griji și de nesomn. Hooooo!... Ptrrr!... strigă el cu un glas aspru și răgușit, care sparse liniștea acelei dimineți liniștite. Pe unde-mi umbli, mă prăpăditule, că de când te caut?!... De trei zile și de trei nopți nu mai avem hodină!...Maică-ta, săraca, și-a pus haine negre pe ea și spune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Și la deadul Vasile am învățat toate cântecele... De uimire, auzindu-l ce spune, tatăl său făcu ochii mari și fu cât pe ce să-și scape biciul din mână. Ce tot bălmăjești tu acolo, mă?!... grăi omul cu glas răgușit, îngălbenindu-se la față. Cum era să te duci tu la deadul Vasile?!... Că doar nu ți-a luat Dumnezeu mințile!!... Și plesni cu sete caii cu biciul pe spinare, iar căruța începu să salte hodorogind pe șoseaua plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
drept funcționari de la spațiul locativ, însărcinați cu luarea în primire a imobilului și a tot ce se mai găsea în el. Ababei..., mormăi primul funcționar, chel și gras, scoțând din buzunar o ștampilă și niște plastilină pentru sigilii. Ionescu..., grăi răgușit celălalt, slab și negricios, fără să se ostenească să-și scoată din gură țigara din care pufăia. La subțioară ținea un registru cu coperte dungate, pe care îl deschise o clipă, ca să bifeze în el ceva. Te rog să treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
brumă de venit de pe urma lui, parastasul Elvirei se desfășură în condiții mult mai modeste, mai bine zis de sărăcie cu lustru. Vântul înghețat scutura pomii din curtea casei și streșinile plângeau amarnic, în timp ce popa Niță Niculescu oficia cu un glas răgușit și cam în grabă slujba de pomenire, în fața unei adunări restrânse, care nu însuma decât vreo douăzeci și ceva de persoane. Spre seară, când masa de parastas se sfârși, iar oamenii se grăbiră să plece pe la casele lor, Stelian ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
altora în cap... Să fie clar, n-ai văzut și n-ai auzit nimic, gestionare, ascultă încoace la noi, că altfel o să dai de dracu!... S-a-nțeles?... îl prevenise milițianul cel gras și fălcos, cu un glas șui și răgușit, numai că reprezentantul "organelor" nu știa că lumea aflase totul de la bătrânul pădurar chiar în cursul acelei dimineți, când slujbașul forestier dăduse pe la cooperativă, ca să se întărească cu o țuică și să-și descarce și el sufletul, ca tot omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cum să mi-l ia, dacă eu nu vreau să-l dau!!!... se oțărî omul foarte necăjit. Apucând paharul de vin cu care-l cinstise Stelian îl goli dintr-o răsuflare și-l trânti înapoi pe masă. Apoi, cu glas răgușit și repezit, el se apucă să-i spună cuscrului său cum tocmai cumpărase lângă mănăstirea Pasărea, cu Vică Scorțeanu împreună, câteva hectare bune de pământ, pe care avea de gând să facă, în asociere cu ardeleanul, o grădinărie clasa-ntâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
copie să o trimită în locul lui și el să rămână închis cu ei, ca să nu mai fie singuri. După câteva luni, Ted ursul de pluș văzu clanța de la ușă ascunsă în perete. El, curios, deschide ușa și auzi o voce răgușită care spunea: - Ursule, Ted, vino mai aproape, vino mai aproape! Ursul Ted se apropie de vocea misterioasă. Și peste câteva secunde se trezi într-o plasă atârnat deasupra tavanului. Mingea spartă îl duce spre imprimantă și îl puse la scanat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]