3,990 matches
-
n-au trimis o delegație reprezentativă". Comunicatul adoptat cu acest prilej menționa faptul că participanții la consfătuire "au discutat probleme legate de pregătirea încheierii Tratatului de Pace cu Germania" și "au exprimat hotărârea nestrămutată a țărilor socialiste de a lichida rămășițele celui de-al doilea război mondial. Peste un an, mai exact în perioada 18-25 iunie 1962, a avut loc vizita de răspuns a unei delegații sovietice la nivel înalt în România. Delegația sovietică a fost condusă de N.S Hrușciov
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
atât mai mult cu cât în Balcanii a stăruit preceptul naționalismului, al confuziei între religie și lupta pentru supremație, au înflorit, ca să spunem așa, instabilitatea politică, amestecul din partea marilor puteri. Chiar dacă, din punct de vedere teoretic, "Războiul Rece" dispăruse, totuși, rămășițele sale au continuat să aibă efecte asupra întregii evoluții a țărilor din peninsulă. Am cunoscut mai îndeaproape problemele complexe ale Balcanilor, când am fost delegat, în calitate de ambasador cu însărcinări speciale în Ministerul Afacerilor Externe, să mă ocup de această zonă
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
părți : Chiang Kaishek (1887-1975) și Mao Zedong(1894-1976), deplasarea personală la Yannan "capitala roșie" în 1946, a generalului George Marshall în încercarea de evitare a războiului civil între comuniști și guomindan-iști, -ajutorarea în octombrie 1949 a guvernului Chiang Kaishek și rămășițelor trupelor guomindan-iste, în condițiile victoriilor decisive repurtate de comuniști, de refugiere în Taiwan și de crearea a unui guvern separatist la Taibei. * * * Americanii au fost foarte vexați când comuniștii chinezi au reușit să dea peste cap pe protejații lor guomindan-iști
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
creat în colaborare cu Academia Română, Institutul de Studii și Relații Internaționale (I.R.S.I.), ca structură de cercetare și analiză în domeniu, eu fiind numit director. Au fost puse bazele "Fundației Europene Nicolae Titulescu", cu care ocazie au fost aduse în țară rămășițele pământești ale marelui diplomat și om politic ș.a. Din păcate, o parte din acestea astăzi nu mai există, căzând victime, așa cum am mai spus, maladiei de care ministerul nu reușește să se dezbare, a schimbării prea dese a miniștrilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
inițial antisemiți și tentați să-i discrimineze pe romi. În fapt, lucrurile sunt ceva mai complicate. Oficial, politica comunistă era net ostilă antisemitismului și discriminării țiganilor. Nu se poate însă nega că, datorită unor factori social-economici, culturali, tradiționali, exista probabil rămășițele unor atitudini negative față de evrei, dar la un nivel scăzut și doar în unele segmente ale populației. Ar trebui probat de asemenea că antisemitismul, cât era, era mai ridicat sensibil în România decât în Occident. Intuitiv, această ipoteză nu mi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și de alte „meșteșuguri satanicești”, dar și de uneltire contra puterii otomane și a domnitorului însuși, imprudentul vlădică e condamnat la surghiun, în peninsula Sinai, la mănăstirea Sfânta Ecaterina. În drum spre locul exilului e măcelărit de cei din escortă, rămășițele fiindu-i azvârlite în Tundja, un afluent al Mariței. Înzestrarea artistică a lui A.I. a fost bogată. Excela în xilogravură, dar era și îndemânatic desenator și un caligraf cu slovă măiastră. A fost editor și tipograf, a tradus sau a
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
nume, omagiul celui mai captivant geniu vor face enigma și mai obscură. De fapt, manierele, acele maniere de netransmis 1, care l-au făcut pe Brummell un prinț al timpului său, sunt ,,restul” infim al oricărei societăți, partea moravurilor fără ,,rămășițe”, aerul mult prea diafan pentru a putea fi conservat. Asemeni oratorului, marelui actor, causeurului, asemeni deci tuturor spiritelor care vorbesc corpului prin corp, cum spunea Buffon, numele lui Brummell e unic; el strălucește cu un reflex misterios În toate memoriile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu mine”. Firescul unei asemenea fraze o face și mai impertinentă. Doar trufiile de joasă speță nu au simplicitate. Ajuns la Calais, „acest azil al debitorilor englezi”, Brummell a Încercat să scape de exil. Își adusese - În graba plecării - câteva rămășițe ale magnificenței apuse, dar aceste urme ale unei averi englezești erau aproape o comoară În Franța. Și-a Închiriat de la un librar din oraș un apartament pe care l-a mobilat cu o fantezie somptuoasă, Într-un mod care să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
clădite din brazde de iarbă. În ce privește alimentația, ei Își au regulile lor. Toți Robii Sărmani sunt Rizofagi (sau Mâncători-de-Rădăcini), câțiva sunt Ihtiofagi și mănâncă Heringi Sărați: se abțin de la orice altă hrană de natură animală, cu excepția, poate, datorată vreunei ciudate rămășițe inversate de simțământ Brahman, a animalelor care mor de moarte naturală. Subzistența lor universală o constituie rădăcina numită Cartof, dar numai coaptă la flacără și, În general, fără nici un fel de condimente sau mirodenii, cu excepția unui condiment necunoscut numit Limbă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
conferi. Dandysmul e ultima zvîcnire de eroism În vremuri de decadență, iar tipul de decadent Întîlnit de călător În America de Nord nu infirmă cu nimic ideea: căci nimic nu te Împiedică să presupui că triburile pe care le numim sălbatece sînt rămășițele unor mari civilizații dispărute. Dandysmul e un soare la asfințit; precum astrul ce coboară, e mîndru, fără căldură și plin de melancolie. Dar, vai! Mareea democrației ce cotropește tot și nivelează tot Îi Îneacă pe zi ce trece pe ultimii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
freacă hainele cu glaspapir pentru a le face să-și piardă aspectul sărbătoresc și nou, atât de prețuit de burghezul filistin și atât de disprețuit de adevărații gentlemani. Mai târziu el și-a ras mustața, socotind că ea reprezenta o rămășiță a vechii mode pitorești, pe care era pueril și burghez să o mai păstreze. Degajată astfel, fața sa semăna cu aceea a lui Lawrence Sterne, asemănare pe care o mărea obiceiul lui Baudelaire de a-și sprijini degetul arătător de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de noi; Înțelepții Iluminismului au insistat asupra faptului că, și În cea mai „sălbatică corupere” (a esenței umane - n. M.C.), se pot găsi semne ale adevărului. Totul era o chestiune de decodare, de descifrare. Era o acțiune de redescoperire a „rămășițelor’”, „semințelor”, „scânteilor”, „urmelor”. ș...ț Cât de diferită este această atitudine, de la Începuturi, față de cea implicată În studiul ritului! Aici nu mai este vorba de credință și nu se mai pune problema subtilităților În interpretarea cuvintelor, aici este vorba de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imaginarul epocii: Ocupația de moașă era ambiguă. Moașele aduceau uneori pe lume copii care mureau la naștere și se credea că ele ar putea fi vrăjitoare care, În mod deliberat, omoară copiii pentru ospețe canibalistice sau pentru a le folosi rămășițele În prepararea de alifii cu puteri oculte. Placenta, cordonul ombilical și căița puteau fi utilizate pentru lucruri vrăjitorești (M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 114). Un alt factor esențial este zvonul. Așa cum arată P. Stewart și A. Strathern (2004), atribuirea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu sunt suficiente pentru a-i asigura o permanentă actualitate. Puterea sacră este și trebuie perpetuată și „arătată” În obiecte. Așa apar relicvele. Aceste obiecte sacre au câteva caracteristici comune. Întâi, ele sunt În mod intrisec umane, deoarece reprezintă fie rămășițe ale unor oameni, fie lucruri făurite de oameni. ș...ț În al doilea rând, relicvele și imaginile care servesc drept obiecte de cult sunt considerate miraculoase, fie prin asocierea cu anumite evenimente, fie pentru că ele evocă admirația și credința. O
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Împărțită În urne de cupru, argint și aur. Sub Îndrumarea lui Rajiv, aceste urne, 31 În total, au fost fiecare trimise În diferite state sau teritorii. Populația Întregii țări urma să fie unită sub același regim prin riturile ce Însoțeau rămășițele ei. În multe dintre localitățile unde aveau să fie expuse urnele au izbucnit lupte Între politicienii locali, zbătându-se să intre În posesia unei urne sacre. Faptul că alegerile naționale urmau să aibă loc În decurs de două luni a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
stâng (nordic) al Dunării. Exploatările inițiate de romani nu au fost abandonate de provinciali, după 275, salinele și minele, pescăriile și pădurile un drum al sării a trebuit să existe totdeauna, ca și un drum al oilor. Provincialii includeau și rămășițele dace ei erau obișnuiți cu barbarii, cu care au conviețuit, iar barbarii cu lumea romană, la care se adaptau. Anumite elemente din sânul populației locale apreciau că este mai de folos să urmeze pe barbari sau să-i imite. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
martiri, în afară de anonimi. Aceștia au îndurat martiriul la porunca unei căpetenii locale (Vingurich)-se pare că au fost arși de vii într-o biserică, undeva la vărsarea Argeșului în Dunăre, cf. și relatarea lui Sozomen. După o notiță din sinaxare, rămășițele acestor martiri au fost strânse de Gaatha, soția (regina ?) unei căpetenii gote, și fiica ei Dulcilla. Cu ajutorul unui creștin local Vellas, rămășițele (moaștele) lor au fost duse la Cizic, pe malul asiatic al Mării de Marmara, unde Dulcilla a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o biserică, undeva la vărsarea Argeșului în Dunăre, cf. și relatarea lui Sozomen. După o notiță din sinaxare, rămășițele acestor martiri au fost strânse de Gaatha, soția (regina ?) unei căpetenii gote, și fiica ei Dulcilla. Cu ajutorul unui creștin local Vellas, rămășițele (moaștele) lor au fost duse la Cizic, pe malul asiatic al Mării de Marmara, unde Dulcilla a rămas, iar Gaatha și Vellas au revenit în Muntenia, fiind uciși cu pietre. În afara celor menționații, sinaxarele fac referire și la alți martiri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
păgânismului popular, cu unele adaptări la creștinism. Religia păgână populară românească își are originile în preistorie: Caloianul, păpușa de lut îngropată, jertfa cocoșilor albi dați preotului la înmormântare, serbarea naturii cu copii îmbrăcați în verde, jocul ritual în jurul focului sunt rămășițele acestui cult popular păgân. Această religie populară și numai ea, insistă Panaitescu, a aflat-o creștinismul la ivirea sa în Dacia. La noi, "nu au fost temple dărâmate, nici idoli sfărâmați, n-a fost nici o luptă, nici chiar în conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În concluzie, semințiile migratoare pre-slave, stabilite în fosta Dacie romană, aflate în faza finală a dezvoltării lor tribale, nu au avut un rol semnificativ în etnogeneza românilor.4 În Dacia postromană, până la slavi (275-602), nu avem de-a face cu rămășițele unei populații romanizate, care s-a pierdut (topit) în masa barbarilor (cf. Roesler), ci cu o populație numeroasă, majoritară, care trăia pe tot întinsul țării, această populație autohtonă, latinofonă și creștină, constituie baza demografică și fermentul proceselor istorice ulterioare. Perpetuarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
eșec, Attila, întors în Pannonia, moare în condiții obscure, la o nuntă, fiind ucis (otrăvit). Puterea confederației hunice este distrusă, în 454, prin înfrângerea suferită în bătălia de la Nedao. Apoi, hunii se risipesc și dispar treptat ca popor din istorie, rămășițele hunice ce au supraviețuit s-au reîntors în stepele din nordul Mării Negre, unde cu timpul se vor contopi cu bulgarii de pe Volga înrudiți cu ei. Pustiirile provocate de huni au fost de mari proporții, necunoscute până atunci în Europa, multe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
învingătorii și urmașii gepizilor, sunt stăpâni în vestul Daciei, după 567, având centrul în Pannonia, între Dunăre și Tisa, unde anterior s-au aflat hunii. Iorga afirmă (spune) explicit că avarii nu sunt nou-veniți, un alt popor asiatic (nomad), ci rămășița hunică, supusă un timp germanilor (gepizilor). Avarii sunt, de fapt, spune el, hunii cu altă dinastie, cu altă seminție dominantă, dar și cu unele schimbări. Noul stat al avarilor este mult mai modest, ca dimensiune, decât cel vechi hunic, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romanici, germanici, prizonieri aduși din Imperiu, ori alte comunități-slavii au avut rolul lor în evoluția kaganatului avar. Stăpânirea avară a luat sfârșit în Europa centrală prin atacurile francilor din 796, care au distrus ringul-centrul puterii avare din Panonia și distrugerea rămășițelor avare de către bulgari, pe la anul 800.32 NOTE 1. P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii românești, București, Editura Științifică, 1969, p. 77-78. 2. Ibidem, p. 79-81. 3. Istoria Românilor (Tratat), vol. II, București, Editura Enciclopedică, 2001, p. 600-601; V.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și hunii, și tot așa de avari, ca și avarii (Iorga). Echivalența huno-bulgară a fost semnalată și de alți cercetători, ca și asemănarea cu ciuvașii a bulgarilor de pe Volga. Între vechii bulgari veniți din stepa euro-asiatică (regiunea Volga) și între rămășițele hunice, ca hunogundurii, a fost într-adevăr o strânsă legătură. Astfel, "descălecătorul" bulgarilor de dincolo de Dunăre, Asparuh, a comandat hunogunduri ! Bulgarii erau turanici, ca toate popoarele stepelor asiatice, cu numele nou bulgar. După istoricul Tomaschek, bulgarii apar menționați pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pusta panonică, dintre Dunărea mijlocie și Tisa, și primeau dijme (tributuri) de la supușii lor din Panonia și Dacia de nord-vest. Dar, în 796, Carol cel Mare a atacat și a distrus ringul, centrul puterii avarilor, care sunt supuși definitiv, iar rămășițele lor sunt lichidate de bulgari, în anul 803. Marca francă din Panonia se întindea spre răsărit până la Dunăre și Tisa chiar-de atunci, slavii care au trecut sub stăpânirea francilor începură să numească pe regi și împărați, "crai" sau "cral". Populația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]