1,124 matches
-
eu și tata auzim vorbele răspicate spuse de director, dar parcă nu ne vine să credem. Nu știm dacă trebuie să plecăm din birou, sau să mai rămânem. Văzându-ne nedumeriți, Paul Constantinescu îi întinde tatei mâna în semn de rămas bun și ne spune și mai răspicat: „Domnule, lasă băiatul aici și vom vedea ce putem face acum. E păcat ca un asemenea băiat să rămână la coarnele plugului”. Și am plecat eu la clasă și tata acasă și neagra
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
seara în care intrase în spital nu ar fi donat nici un fir de păr, iar acum ar fi renunțat la orice organ pentru a-și plăti locul de care n-o să mai aibă nevoie. De la ultimul etaj al spitalului, singurul rămas neinundat, simțea fiecare picătură de ploaie cum îi udă fața și îi înmoaie trupul, deteriorându l. I se făcu somn. Înainte să adoarmă avu timp și putere să semneze declarația în favoarea operației pe cord deschis. Adormi și nu mai simți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fiind în spațiul unui vis care nu se încheie decât odată ce Hergé, artizanul din spatele acestui mecanism al fanteziei, dispare. Dar și aici paradoxul mitic al lui Tintin este sesizabil - moartea lui Hergé nu este dublată de aceea a lui Tintin. Rămas neterminat, ultimul album va fi dus la bun sfârșit, iar Tintin îl privește, din pragul eternității sale senine, pe creatorul său. Ca și Sherlock Holmes al lui Conan Doyle, Tintin se desparte de cel care i-a dat viață. Despre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la timp în Germania. În mintea lui Matei s-a derulat întregul film al întâmplărilor. Cum a primit vestea, a venit la el să-l anunțe. De aceea era atât de veselă și surâzătoare. Venise pentru o ultimă întâlnire de rămas bun, dar a plecat dezamăgită de atitudinea lui. Copleșit de durere și necaz s-a rezemat de poartă și i-a întins buchetul de trandafiri Elenei. — Ia-i, erau pentru ea. —Cum să-i iau dacă erau pentru ea? Nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
te gândești la asta, că mâine pornim la drum și căpșorul acesta frumos trebuie să fie limpede, îl mângâie pe cap. S-ar fi îmbătat stimulat de starea de euforie a Ceciliei care se lăsa mângâiată, îmbrățișată, sărutată, ca de rămas bun, fiind ultima lor seară, dar nu voia s-o dezamăgească și-apoi se gândea la drumul de a doua zi. Observând că Matei se întristează la gândul că iarășu o vreme nu vor mai fi împreună și că nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de patru kilometri. Ne-au condus pe tot parcursul drumului până am ajuns la gară. Ne-am îmbrățișat din nou și am urcat în tren. S-a auzit ultimul semnal al locomotivei, apoi fericiți am fluturat batiste în semn de rămas bun. Întâmplările din tinerețe au rămas amintiri. Peste părinții noștri, sora, frați, cumnați și alți cunoscuți s-a așternut tăcerea. Lespezi grele și cruci vechi și ruginite ne mai amintesc de vremurile apuse. Bătrânețea s-a abătut și peste noi
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
ați dat-o astăzi va rămâne ceva plăcut, o școală și un îndemn pentru cei ce vor urma. L-am îmbrățișat ca niște fii ascultători, am strâns undițele, apoi am scos juvelnicele din apă pline de pește. Cu un ultim rămas bun, am pornit spre casa. Spre apus soarele tot mai neputincios, căta spre asfințit. Din piscul dealului am privit din nou spre vale, unde bătrânul stătea în fața colibei făcându-ne semne cu mâna. Peste două luni, dorul de el, de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
birjarilor, numele vecinilor pe care‑i condusese până la poartă, portretul domnului Învățător și vorbele adresate de acesta noii mame a băiețelului, povețele preotului, spusele celor rămași la hotarul satului, când el le‑a mai făcut odată cu mâna În semn de rămas bun. Nu cred că lipsește ceva, n‑a scăpat nimic; nici priveliștea drumului, nici nuanța cerului, iar inventarul gospodăriei lui Marko era Înșirat până la ultimul capăt de ață. Nimic nu fusese dat uitării, nici numele autorilor vechilor manuale și cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
purtați prin judecăți este și Vasile abăgerul, care este „dat rămas din toată legea țării” pentru o datorie veche către Mihăl hahamul (persoană care taie vite și păsări la evrei). Și care-i pricina pentru care abăgerul a fost dat rămas? Asta o aflăm dintr-un zapis de vânzare făcut de haham la 11 iunie 1752 (7260), în care se spune: „Adică eu, Mihăl haham jidov, făcut-am zapisul mieu la mîna...giupînului Ianachi abăger...precum să se știe că, fiindu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Trau, ovreiul cu care goldăneștenii se împăcau bine, care le dădea de lucru și pe care ei îl furau cu sârg. Țailic Trau lăsase baltă fabrica, înainte de a-i fi naționalizată, plecând din Goldana, mânat de stihii favorite, cu un rămas bun profetic: "Vă las vouă partea mea de construcție a socialismului victorios." Din acest caier al amintirii, Petrea Păun subție o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ferestre. Inamicul s-a oprit în piață și noi am deschis ferestrele. Inamicul a citit prin difuzoare ceva și noi am ieșit din case. Inamicul ne-a îmbarcat bărbații în mașini și noi le-am făcut cu mâna semn de rămas bun. Inamicul ne-a împușcat apoi mamele și copiii și noi am strigat "trăiască inamicul". Am ascultat cântecul și l-am reascultat ore în șir. Vroiam un singur lucru. Să mă antrenez să spun " Nu, eu nu strig "trăiască inamicul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se pare un paradox? Nu, vă asigur că e purul adevăr. Vă amintiți ce povestește Dostoievski despre minutele petrecute în fața plutonului de execuție? Despărțise, dacă țin bine minte, acele minute în mai multe părți. O parte pentru a-și lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pentru a-și aminti viața. Și o parte pentru a privi cum soarele strălucea pe tabla unei cupole... Poate că trebuie să simți sudoarea morții ca să înțelegi, într-adevăr, cât de frumoasă e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Vine Manolo cu tirul să-i ridice, hai scoate-ți putorile la treabă! Mama lor de onaniști! Noaptea, livada mânăstirii grădina Ghetsimani, cine pe cine sărută? Trapeza amintea despre o mirungere austeră, despre o pâine frântă în vin, despre un rămas bun. Pe cine să mai vinzi, pe cine să mai cumperi? În cimitir morții sunt cei mai dificili martori; chiliile, biserica, clopotnița trăgeau cu urechea din fiecare cărămidă; vântul culegea șoaptele dimpreună cu frunzele uscate și le trântea de stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trântind ușa, dărâmând zidurile, spărgând icoanele, murdărind preșurile. La naiba cu ifosele, cu smiorcăielile, cu ochii umezi de vițel la tăiere! La naiba cu toate! Am trecut pe lângă moarte și i-am trimis bezele, i-am făcut cu mâna de rămas bun, i-am citit poeme de dragoste. Îmi este scârbă de mine, mamă, la ce m-ai făcut?! Petru ridiculiza prezența difuză întocmai cum o făcea bunicu-său în tranșeele Odessei, acoperit până la brâu cu un val de pământ și schije
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
văi, împrăștiet. / Mai încet, tot mai încet, / Mai departe, mai departe... // BUFONUL (la arlechin): Și-i învăluie Timpul, domn tuturor celor trecătoare. (Vine spre public.) Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești! (Face un semn de rămas bun, iese, în timp ce se lasă, încet CORTINA NĂZDRĂVĂNIILE LUI PREPELEAC Basm dramatic în două părți, după povestea Dănilă Prepeleac de Ion Creangă Personaje Dănilă Prepeleac, gospodar păgubos Smaranda, nevasta lui supărată Vasilică, unul dintre copiii lor flămânzi Ispas, fratele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
oile să mănânce puieți de baobabi? MICUL PRINȚ: Lasă, acum n-am timp să-ți spun. Uite, se face noapte și am o întâlnire. Culcă-te, ai să visezi și ai să înțelegi. (Pleacă, ia desenul, face un semn de rămas bun, iese. Omul îi răspunde, privește în urma lui, se culcă. Lumina a scăzut în întregime. Se aprinde lumina din spatele ecranului pentru umbre sau pentru proiecții. Pe ecran o emisferă, asteroidul Micului Prinț. Vizibilă Floarea. Micul Prinț vine, în mână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ar fi plăcut să fii. Dar, spre norocul tău, ești învăluit într-un bandaj de grăsime care s-a instalat perfect în jurul tău, ca să te protejeze de înțepături și de prostiile pe care din când în când ți le povestești. Rămas singur, după ce directorul spitalului m-a felicitat, când m-am întors în mașină spre casă, m-am trezit meditând la schimbarea aceea, la felul în care se aranjau lucrurile. Și mi s-a părut că și promovarea era un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înseamnă că două ore și jumătate strică — ceea ce, în mod normal, pentru ea ar însemna un dezastru, dar azi era prea bucuroasă ca să se mai supere. Trecuseră aproape trei luni de când n-o mai văzuseră pe Adriana, de la petrecerea de rămas bun de la Waverly Inn, cu douăzeci și cinci dintre cei mai apropiați și mai dragi prieteni, și, în sfârșit, se duceau să o viziteze. După ce s-a mutat Adriana, Emmy nu s-a mai sinchisit să anunțe cu treizeci de zile înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
închiși. Sudoarea îi încrețise părul pe fruntea osoasă. Doamna Rieux suspină și bolnavul deschide ochii. El vede chipul blând aplecat asupra lui și, sub valurile mișcătoare ale febrei, zâmbetul tenace apare încă o dată. Dar ochii i s-au închis numaidecât. Rămas singur, Rieux se așează în fotoliul pe care tocmai îl părăsise mama lui. Strada amuțise și tăcerea era acum totală. Frigul dimineții începea să se facă simțit în odaie. Doctorul ațipise, dar prima trăsură care trecu în zori l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să se termine odată povestea asta. Nehotărîrea lui era pornită și din calcul, nu găseai pe toate drumurile o femeie ca Ingrid. Devotată - excesiv! -, frumoasă, cu o slujbă bună, cu bani, adică; plecată săptămînal, adevărate guri de aer pentru cel rămas. Thomas putea să o ia razna o zi-două, chiar trei, atunci cînd Ingrid avea curse speciale spre Japonia sau Argentina; una spre Lună, dacă ar fi fost, i-ar fi lăsat timp suficient pentru a se dezmetici de tot, stricînd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
invitat la masă și a încercat să-l facă să rămână, dar se hotărâse deja. Și fii atentă, se mută în Bahamas. — În Bahamas ? spun siderată. — Și-a luat o casă acolo ! Arată foarte mișto. Săptămâna viitoare e petrecerea de rămas bun, continuă Lara. Și eu o să fiu transferată la biroul lui Derek Green, îți aduci aminte de el ? Șeful de la taxe și impozite ? E un tip foarte drăguț, deși se pare că-i sare cam ușor țandăra... — Ăă... super ! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
față, după care mă uit la ceas. E șase fără douăzeci. Petrecerea e la șase. Pe la și zece etajul unsprezece o să înceapă să se golească. Arnold e unul dintre cei mai îndrăgiți parteneri : nimeni nu-i va rata discursul de rămas bun. Plus că la petrecerile Carter Spink discursurile se țin devreme, ca, dacă e cazul, lumea să se poată întoarce la lucru. Și în timp ce toată lumea îl va asculta, eu mă voi strecura în biroul lui Arnold. Ar trebui să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cele necesare pentru mutare, făcând o selecție pentru a aduce doar strictul necesar, Acum că ați văzut spațiul de care dispunem, probabil ați înțeles că nu e loc pentru multe lucruri. Erau pe trotuar, pe punctul de a-și lua rămas bun, dar Marta adăugă, De fapt, e ca și cum nu ne-am muta, casa olăriei e în continuare a noastră, de acolo nu putem aduce aproape nimic, e ca și cum ne-am scoate o haină ca să ne punem alta, un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o voce care părea îndurerată, Și mi-o spui în ziua când pleci, Ar fi fost inutil s-o fac înainte, ca și acum, de altfel, Și totuși mi-ai spus-o, Era ultima ocazie, ia-o ca pe un rămas bun, De ce, Nu am nimic să-ți ofer, sunt o specie pe cale de dispariție, nu am viitor, nu am nici măcar un prezent, Prezent ai, acest moment, această încăpere, fiica și ginerele dumitale care te iau cu ei, acest câine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Îmbrățișează-l pe Marçal din partea mea, L-ai îmbrățișat deja, ți-ai luat rămas bun de la el, Da, dar mai îmbrățișează-l o dată. Când ajunse la capătul coridorului, se întoarse. Fiica lui stătea în prag, îi făcea un gest de rămas bun cu o mână în timp ce-și astupa gura cu cealaltă ca să nu izbucnească în suspine. Pe curând, spuse, dar ea nu-l auzi. Liftul de mărfuri îl duse la garaj, acum trebuia să vadă unde lăsase furgoneta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]