1,687 matches
-
în această zi, are credința că ar putea fi lovit de trăsnet, el sau oile sale, sau să-i bată piatra semănăturile și poamele. Tot atunci, ciobanii își dau de pomană câte un miel sau un caș, de sufletul celor răposați. Odinioară era datina de a se tăia mieii abia în această zi, sau să se însemneze mieii și vițeii, adică să li se taie puțin dintr-o ureche, iar la vitele cornute să li se taie părul din vârful cozilor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
câștigate, cu figura generalilor auxiliari ai împăratului care au luat parte la luptă. Ajuns la biserică, mortul este introdus în biserică unde se oficiază slujba de înmormântare - Prohodul, la finalul căreia, după un scurt necrolog care evocă faptele bune ale răposatului și compasiunea familiei, în cel mai emoționant moment rudele și cunoștințele decedatului își iau rămas bun de la acesta. Sicriul este, în final introdus în groapa săpată din timp. Deasupra gropii se dau de pomană groparilor un cocoș și o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Să nu te bați cu unul care nu știe jocul, că e periculos”. Tatăl lui Gelu Ruscanu era cea mai bună spadă din București. Un personaj îi arată lui Gelu, cu nostalgie inexplicabilă, o cicatrice rămasă după un duel cu răposatul lui părinte. Fred Vasilescu și Ladima, aflați la Techirghiol, se duelează în pistoale pentru un motiv neserios. Din fericire trag deliberat în aer. Ștefan Gheorghidiu pregătește pistolul pentru soția infidelă și amantul ei. Pietro Gralla din Act venețian se bate
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
și el fusese consilier în comună și simpatizase odată cu ... Averescu, iar altădată cu ... Iorga. Gh. Filiche care a profesat ca învățător la Pri ponești de Jos doarme într‐altă parte. La Onești, mi se pare, unde locuiește Dorica, fiică‐sa (răposată astăzi și ea). Colectivizarea - și tot ce a fost odată cu ea în comună- au împrăștiat succesorii. Casele învățătorilor Baș tă și Filiche au fost înstrăinate, dar nu mai arată ca altădată... 454 Nici casa părinților mei nu mai este ce
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
dinastiei constantiniene substituind celelalte basilici. Noțiunea s-a răspândit destul de lent și oricum, după jumătatea secolului IV, spre deosebire de terminologia creștină latinească a geto-dacilor (duminică, Dumnezeu, bazilică, biserică, Rusalii, Florii, ajun, altar, botez, înger, lege, martor, păcat, păgân, părinte, Paști, preot, răposat, virginitate, rugăciune etc.) anterioară de cel puțin un secol. În virtutea mesajului evanghelic deosebit, comparativ cu celelalte religii sau curente religioase din epocă, învățătura creștină și-a deschis cale spre formarea conștiinței comunității creștine. Un rol deosebit în acest sens l-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
e mai bine să revină la Roma ca simplu cetățean. Într-un act de mare curaj, s-a reîntors în Italia, la Brundisium. Aici a aflat că Caesar îl adoptase, spre disperarea familiei, care îl vedea ținta atacurilor dușmanilor 12 răposatului conducător. A dat din nou dovadă de mare curaj, opunându-se. dorinței familiei de a renunța la adopție și luându-și numele de Caius lulius Caesar Octavianus. Mare parte din trupele aflate la Brundisium îl susțineau. La sfârșitul lunii aprilie
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
bogat. Prohodul i-l făcea arhiereul, înconjurat de mulți clerici. Nu era de față nici o rudă, nici un prieten, nu s e vărsau lacrimi mincinoase... doar o vădană, în haine negre, af lată la picioarele sicriului; restul săracilor care alcătuiau cortegiul răposatului, purtau pe fețele lor întipărită tristețea mută și dureroasă a adevăraților prieteni rămași în viață... Apropiindu-se de sicriu, Arhiereul îi dezveli fața și însemnând-o cu semnul crucii, adăugă cuvintele: „Doamne, odihnește sufletul robului Tău Ioan, în loc de pace, în loc de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
încinsă cu o funie, cu pic ioarele goale... Era un calic!... Vădana pioasă, care îi găsise la poarta curții sale trupul acestui calic - Lumânărică - pe care l-a îngropat cu cheltuiala sa - nu era alta decât vorniceasa Scarlat Miclescu, mama răposatului Mitropolit - primat al României, Calinic Miclescu. Lumânărică, mortul de care nu se ocupase nimeni, în afară de mama Mitropolitului - era un țăran din ținutul Moldovei. Atât se știa - spune Calimah. Numele lui, după cum s a mai spus, era Niță, adică Ioan, Ioniță
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
anevoință puteam să descifrez manuscrisele ce mi le da spre a le corecta în „Spicuitorul Moldo-românʺ, „Icoana lumeiʺ și Foiletonul Albinei româneșt iʺ, și aceasta pe la anii 1841-1843. Cine va avea ocazia să citească toate epistolele Logofătului C. Sturza inspirate răposatului Gh. Asaky pe la anul 1842 și transcrise caligrafic de Asaky, foarte cu greu i-ar veni să creadă că Asaki, care avea mii de afa ceri pe capul său, a putut pune atâta răbdare în copierea caligrafică a atâtor corespondențe
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
o parte modul de a le cita chiar în text, proce deu întrebuințat, dar care nu mi se pare cel mai bun fiindcă îngreu iază cetirea — am de recomandat să se întrebuințeze și mai mult doc trina română. Afară de lucrările răposaților Nacu, Alexandresco și Cantacuzino, sunt încă lucrări de valoare, fie pentru întreaga materie, fie pentru părți speciale din dreptul civil, în volume, broșuri și reviste, lucrări care luminează multe chestiuni din această ramură a dreptului. Ele vor folosi Tr atat
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
stă bosumflată, mofluză și dezumflată, pe bordura drumului istoriei, privind cu invidie cum alții trec înainte, nu se plâng, nu se lamentează, nu se victimizează aiurea. Aceia tac și fac. Și progresează. Vedeți acum, cât de mult s-a înșelat răposatul Silviu Brucan? Doamne, ce-aș mai înjura... Vai, ce rău îmi pare acum, că nu am învățat mai multe limbi de circulație internațională! Mare delăsător am fost și poate de aceea nevasta mea a hotărât că nu merit desert la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ai întors și nu mai pui mâna măcar pe un capăt de treabă. Toată ziua îți perii hainele și cizmele și umbli toată ziua hai-hui. Ba îți mai pui și pintenii pe care i-ai găsit în pod, rămași de la răposatul bunică-tu. Chiar dacă i-a purtat în războiul din 1877, sunt peste o sută de ani de atunci. Pe aici s-au schimbat multe, chiar și prin țară au fost mari schimbări, dar numai pe lângă tine trec toate, tu nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
soarta acestei case. Am fost invitați amândoi de actualii proprietari, de soții Căpiță. I-ați cunoscut? Am auzit de ei. După plecarea dumneavoastră din sat, pe lângă fosta proprietăreasă la care ați locuit, Arcașu Eleonora, care primise casa ca moștenire de la răposatul ei soț, deci, cum spuneam...după decesul soțului ei Arcașu Emil, s-a aciuat un oarecare bătrânel Căpiță și el văduv ca și ea. Cred că l-ați cunoscut, sărac lipit pământului însă harnic și gospodar. Avea și un băiat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
felul acesta Ștefan Căpiță, actualul proprietar, pe atunci tânăr căsătorit și tătic a două fetițe, s-a trezit stăpân absolut pe averea agonisită de cei doi Arcașu: senior și junior. Era el isteț în felul lui. Îi umbla mintea. Pe timpul "Răposatului" a fost când primar, când secretar de primărie, iar după evenimentele din 89 s-a înfipt în Asociație. Acum are o funcție administrativă. Îi merge bine. Pe Ștefan Căpiță l-am întâlnit azi dimineață, la Primărie. Ne-a invitat la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
muștar, aduși de la birtul din apropiere. În treacăt fie spus, pe unul din ei îl chema Petru. Cu domnul Petru Cârlan se întâlnește întâmplător și în prezent. Colonel în rezervă, s-a retras cu soția sa în casa moștenită de la răposații ei părinți undeva la țară unde, dimineața, după ce-l trezește cocoșul, se apucă de o treabă pe care nu o mai termină, după spusele lui, niciodată: nici când ginerele, nici când cele două nurori cu bărbații și nepoții de mână
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ai spus aseară că ai și văzut salvarea, dar nu știai despre cine era vorba, ai uitat? Am rămas crucit, nu altceva. Știi ce i-a trecut nebunului prin cap? Ce? Ca să înțelegi, trebuie să știi că Mișu, moștenise de la răposatul său tată, pe lângă casă, și un cavou cu patru cripte, din care numai una era ocupată. Ce crezi că a făcut? Noaptea de vineri spre sâmbătă, beat criță, după ce dăduse pe gât o cantitate apreciabilă de țuică de prună și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Times". Comitetul Camerei Reprezentanților pentru Agresiunile Comunismului își începuse audierile privind preluarea puterii de către sovietici în România. Scopul urmărit era acela de a aduna probe referitoare la încălcarea drepturilor omului, spre a le înainta Națiunilor Unite 806. Prințesa Ileana, sora răposatului rege Carol, a mărturisit că "încrederea românilor în eliberare este atît de mare încît iarna trecută, cînd a fost un viscol puternic, se răspîndise zvonul că acei fulgi de zăpadă neobișnuit de mari sînt rezultatul unor experiențe științifice americane ce
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a existat ca preocupare de bază întocmirea tabelelor pascale..0 Sărbătoarea cea mare a creștinătății era retrăită anual de către credincioșii de atunci, ca și în zilele noastre, cu sentimentul evidenței divinității Mântuitorului și al așteptării învierii din morți a celor răposați. În secolul I însă, ca punct de orientare sigură în această privință, ei nu aveau decât data comemorării Pashăi iudaice. Legați puternic de mediul în care se născuseră și educați în spiritul semnificației evenimentelor Vechiului Testament, unii dintre primii creștini
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Epitropiei Generale a Casei Sf, Spiridon. Casele în care s-a instalat ospiciul aparținând familiei Mavrogheni, nu au avut nimic comun cu mănăstirea Galata În Arhivele Statului din Iași aflăm (tr. 1884, Act embatic, 1861, iulie 5) doar următoarele: "Casele răposatei vornicese Ruxandra Mavrogheni aflate în apropierea mănăstirii Galata, închinată Sf. Mormânt, au fost cumpărate de ocârmuire prin departamentul Bisericesc de la vornicul Petru Mavrogheni, fiul răposatei, spre fondarea unui ospiciu de bătrâni. Locul pitoresc în care se afla construcția ospiciului, de unde
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
intimitate, nu introduce atât într-o mitologie cât într-o ordine integratoare. Mai puțin decorativ decât satul pillatian, cel al transilvăneanului de la Topa Mică e un locus solus cu aură baladescă, situs modelator, inclusiv un bestiarium; o rezervație în care răposații din cimitir dialoghează cu cei vii. Pădurea, plopii, dealul, drumul, fântâna, ploaia, caii, tot atâtea realități identitare, se înscriu în imagologia oricărui spațiu rustic; analog, toate se întâlnesc în orizontul iubirilor lui Labiș! Ca la acesta, războiul e fenomen perturbator
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lor stă misterul. Sintagma Vămile pustiei este un analog la Vămile văzduhului, metaforă multiseculară în patristica grecească. Pe scurt, vămile, stadii existențiale sau postexistențiale, sunt etape sau trepte spre lumina din urmă; potrivit imaginarului colectiv (informează S.Fl. Marian), sufletele răposaților trec prin vămi felurite: șapte, nouă, douăsprezece sau chiar nouăzeci și nouă (Înmormântarea la români). La Dante, saltul postum, cel din Infern spre Paradis, implică treapta Purgatoriului. În eschatologia creștină, scara mântuirii (descrisă de Ioan Climax) e subiect de frescă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al expansiunii vegetale și al bucuriei ("mă uit la veverița care se joacă în brad") nu modifică umoarea melancolică; bucurie scurtă: "Mă gândesc, / De ce m-oi fi bucurat?" (Chiar așa). În cimitirul satului (Ce frumoasă grădină), spațiu scăldat în soare, răposații parcă "stau așa de bunăvoie". Propria moarte a cuiva care a râs și a plâns subiect de Acord final nu schimbă nimic în lume: "Simt sufletul ridicându-se-ncet ca pe o culme / Peste golul în care va-ncepe să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poți vedea în el / Ca-n oglindă..." Nefiind un descriptiv, un pictor în peisaj, notațiile de acest gen ale lui Grigore Vieru au mai degrabă funcție inițiatică, subiectivă, potențând imaginea interioară a privitorului; sugestia, metafora impresivă invită la conexiuni mitopeice. Răposații, chipuri în clar-obscur, stratificate în memoria colectivă, asigură dialogul cu fondul abisal: "Oamenii la noi / Primăvara / Scot din malul Prutului / Lut pentru casă: / Îi scot pe străbunii noștri / Prefăcuți în lut. / Pe urmă / Frământă, dureros, lutul / Până când le sângeră picioarele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să-l împuște, l-au găsit pe Grigori Ivanovici Sâlkin mort de sătul ce era în magazia cantinei. "Să iei ultima cină timp de șapte nopți e periculos!" a spus, dând din cap, sergentul Blanț. Iar Lidia Mihailovna, pe care răposatul Sâlkin a numit-o "marea sa iubire", habar n-are de toate astea. 12. De șapte ori trădător, varianta engleză Ca să nu se nască nici o încurcătură, trebuie subliniat de la început! că John M. Smith a fost fiul lui Michael M.
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
să se agraveze de atunci. Mai sunt totuși palestinieni care resping clar calea negaționismului. Precum Mahmud Al-Safadi, militant al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei, recent eliberat dintr-o închisoare israeliană, care-i scria președintelui iranian Mahmud Ahmadinejad, alăturându-i-se răposatului Edward Said: În privința luptei poporului meu pentru independență și libertate: poate considerați negarea Holocaustului drept o expresie a sprijinului față de palestinieni? Și aici vă înșelați. Noi luptăm pentru existența și drepturile noastre și împotriva nedreptății istorice care ni s-a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]