1,548 matches
-
iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-am aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întâlnit o echipă care venise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cerem sculptoriței să adauge un bărbat și să Îmbrace decent mama și copilele“. Moartea bunicului lui Maggie era văzută ca un act de judecată artistică: „Nu este o coincidență faptul că cel mai bătrîn dintre veteranii din Midwest a căzut răpus În momentul scandalului. Nu vrem să trăim Într-o astfel de lume.“ Dar alți cetățeni din Typical, inclusiv Maggie, au considerat că sculptura era frumoasă și cum nu se poate mai potrivită. A rîs de strădaniile ziarului de a crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu spade, și din forturi s-au ivit duzine de lănci și săgeți îndreptate spre piață. Jur pe ce-am mai scump, longobarzii s-au luptat ca niște lei și au omorât cel puțin treizeci de romani, dar au fost răpuși într-un timp atât de scurt, că n-am avut nici măcar vreme să scot un strigăt. Primul care a murit a fost Taso, și cel din urmă, Kakko, amândoi străpunși de săgeți. Lumea parcă se uita la circ: râdea, urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cuvintele: am venit să mor ca om, cu spaima și fricoșenia săpate-n carne, căci precum Dumnezeu n-aș fi putut s-o fac; și tot ca om am cunoscut mușcătura durerii, fără să-mi fac iluzii de a o răpune sau de a o ocoli. În noaptea aceea însă n-am fost în stare decât să mă las doborât de oboseală, și am dormit ca și cum nimic nu s-ar fi petrecut. Dimineața nu am fost treziți de razele roșii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iar de mâncare urmau să aibă grijă cărbunarii. Înainte de a pleca împreună cu ai săi, ne-a prevenit: - A treia zi în zori, cineva o să vină și-o să vă ducă la Pad. N-aveam încredere în cărbunari, așa că, în timp ce tinerii dormeau răpuși de oboseală, eu împreună cu Gundo am stat de veghe, rezemați de pragul ușii. M-am uitat atent la Rotari: somnul îi era agitat, și fața, palidă de chinurile și întunericul temniței, deseori brăzdată de zvâcnete și tresăriri. După-amiază când, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca lucrurile să dea în clocot. N-am scris acestea spre a-i defăima pe Romilde sau pe Gisulf, ci doar ca să ofer o justificare, chiar dacă meschină, pentru ceea ce ea va săvârși, căci, la un moment dat, carnea i-a răpus sufletul și a căzut pradă dorinței prea mult timp stârnite și nicicând domolite. Dar să revenim la fapte în ordinea în care s-au petrecut și fie-mi iertate cele câteva gânduri personale ce fac atâtea ocolișuri ca să atingă ținte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cardinalul, încât am poposit vreo patru zile la reședința episcopatului. N-am ieșit de-acolo de teama unei epidemii, care se răspândea cu mare repeziciune. În a cincea zi am plecat, și dincolo de ziduri am văzut grămezi de cadavre, oameni răpuși de o molimă care provoca în corp niște umflături atât de monstruoase, că nici rudele nu-și mai recunoșteau morții. Așezați precum legăturile de surcele în vatră, erau arși, aerul umplându-se de o duhoare insuportabilă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întuneric o înconjura, a început să meargă înainte, căutând cu disperare o urmă de lumină. Moga Alina-Iuliana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială “Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca - Cluj profesor coordonator Gabor Elena Paradisul pierdut Picurii sidefii loveau cu ultima putere dealul răpus de întuneric. Umbrele, parcă adevărate suflete rătăcitoare flancau colosala adâncime a văii, lăsând în urmă întunericul nestăvilit. Întinsă pe iarbă așteptam ca întregul spectacol să mi se deruleze în fața ochilor, să ia naștere, să înceapă acel joc de roluri paradisiac
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care scuipa foc, apă, vânt, după cum îl percepea pe dușman. A apelat la arma lui forte, focul. A aruncat guri de foc asupra balaurului, dar nu l-a putut învinge, balaurul contracara cu flăcări intense și nu a putut fi răpus. A revenit apoi în Campus și a zis: Nu voi fi eu alesul. Al doilea a fost cel de apă. A ieșit la înfruntarea cu balaurul revărsând asupra sa râuri de apă fierbinte ca lava vulcanilor ce erup, însă balaurul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
va avea aceeași soartă. A avut dreptate. Lumina orbitor de strălucitoare pe care o revărsase în dreptul balaurului l-a făcut pe acesta săși întoarcă toate cele cinci capete dar păstrând imaginea adversarului, a lovit puternic cu coada și l-a răpus îndată. Toți erau învinși, pierzând astfel posibilitatea de a urca pe tron. Cel din urmă revenit în Campus le sugeră celorlalți: Haideți să luptăm în echipă! Ce spuneți? Da! Spuseră voioși vrăjitorii fără a mai sta pe gânduri. Se pare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
erau dați peste cap, pe jumătate Închiși, dar ea avea o mină calmă, pură, angelică. Uneori Îmi spuneam că Holofern nici nu și‑o fi dat seama ce anume l‑a năpăstuit. Există și feluri mai rele de a fi răpus. Din când În când Îl Întrebam pe Ravelstein de ce alesese acest anume tablou ca să‑i domine salonul. - N‑am vreo rațiune specială. - Tot ce vedem traducem În limbajul lui Freud. Spune‑mi, ce apare trivializat, vocabularul lui sau observațiile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ei controversate, The Closing of the American Mind a pus un diagnostic sever Învățământului superior american și a arătat rădăcinile, contextele și consecințele unei masive crize societale de orientare 10. Revenind la miezul romanului Ravelstein: În esență, „Chick” l‑a răpus simbolic pe „Abe”. Ideologia s‑a dovedit din nou mai tare decât prietenia. „Radu Grielescu” și Mircea Eliade: ficțiune și istorie Dincolo de intriga subțire (În care orice nu se leagă direct de „Abe” are parte de un tratament schematic până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nou bidon de benzină și se îndreptă hotărât spre al doilea tractor. Odată învățată lecția, își îndeplini sarcina cu rapiditate și eficiență. Poate că în mintea lui se vedea deja drept cel mai mare dintre eroii yubani, acela care a răpus de unul singur monștrii de metal ai albilor, în stare să doboare un copac dintr-un asalt. „Kano cel mare“, „Kano, războinicul“, „Kano, incendiatorul“. — Grăbește-te...! Cu atâta fum, în zece minute vom avea aici o întreagă armată. Își fixă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
asta nu înseamnă că ai dreptate. Sau poate că ai, totul este interpretabil. Ca și realitatea. Gândește-te la Matrix. Numai că Matrix-ul tău este chiar mintea ta. Mintea aceasta obosită, care are nevoie de pauză, dar nu pentru că au răpus-o gândurile, ci pentru că a răpus-o, fii atent la ceea ce spun acum, dubla realitatea în care trăiești de multă vreme. Tresări. Mi-au răspuns gândurile sau mi-a dat replica același Magician nenorocit care vrea cu tot dinadinsul ca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Sau poate că ai, totul este interpretabil. Ca și realitatea. Gândește-te la Matrix. Numai că Matrix-ul tău este chiar mintea ta. Mintea aceasta obosită, care are nevoie de pauză, dar nu pentru că au răpus-o gândurile, ci pentru că a răpus-o, fii atent la ceea ce spun acum, dubla realitatea în care trăiești de multă vreme. Tresări. Mi-au răspuns gândurile sau mi-a dat replica același Magician nenorocit care vrea cu tot dinadinsul ca spectacolul să nu se mai termine
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Azi are, poate, remușcări pentru purtarea lui de atunci. În acel scurt timp, simte că nu i-a dat căldura sufletească pe care ea o aștepta, cu sufletul la gură, de la el. După aproape trei luni... avea să se atingă, răpusă de cumplita boală a supărării, cea mai cumplită dintre boli. Poate, ar fi trebuit să fie la căpătâiul mamei, când sfârșitul era aproape și boala necruțătoare avansa... dar, nu s-a putut. ”- Nici el, nici eu, își zise Iorgu, nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
eu... pentru care îi sunt îndatorat și recunoscător!... murmură Iorgu, apoi, îi reveniră în minte din nou, cuvintele ei în două cu lacrimi: ”este cea mai bună... din tot ce-ai scris!” După aproape o luna, avea să se stingă răpusă de cumplita boală a supărării, cea mai cumplită dintre boli. - Cine știe ce-a fost în gândul ei atunci?!... murmură bătrânul Iorgu. Numai Bunul Dumnezeu știe!... Și, ce dar mai frumos i-aș fi putut face în pragul morții!... Pentru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
adulți. O parte din craniile umane prezentau câteva lovituri și deformări, asemenea celor din cimitirul de la Arsura - Vaslui, iar în unele morminte scheletele nu au fost depuse complet, ci doar parțial, posibil datorită unui ritual sau fiind rezultatul unor indivizi răpuși în lupte. Alte schelete prezintă anumite semne de violență, lovituri la cap (una singură-M13, M29, M39, M41, M51, M55, sau câte trei-M21, M46) provocate în urma unor lupte sau ca dovadă a unor semne de trepanație. Cimitirul de la Căprăria avea schelete
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
nu te temeai. Cel puțin pentru mine personalitatea lui impunătoare reprezenta un nu știu ce ocrotitor. Era ca un scut, ca un Înger păzitor, chiar ca un arhanghel cutezător și izbăvitor. Ar fi putut trăi până la bătrânețe de n-ar fi fost răpus În toiul vieții de monștrii cei mai sângeroși din istorie. Încă pe-atât de-ar fi trăit, adică până la 78 de ani, ar fi reușit, cu siguranță, să facă din România o țară frumoasă ca soarele sfânt de pe cer, ideal
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
se doreau, se sorbeau din priviri, ori de câte ori soarta Îi aducea, fie și numai pentru o clipită, pe unul În fața celuilalt! De când, de câtă vreme, plana, acest moment, Între ei doi, și, iată, că, acum, pe neașteptate, el sesizase, izgonind și răpunând, totodată, neîndrăzneala, frica, rușinea, prejudecățile de tot felul, care le devastau viețile, de câte ori privirile li se Întâlneau, nevinovate! Acum, da, clipa, enormă, ca o Întreagă epocă istorică, grea ca o apăsare de păcat și, la fel de ușoară, ca cel mai ușor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
si Olimpia Rațiu, părinți; Simion și Aglae Tulea, bunici; Aurica Tulea, mătușă; precum și familiile înrudite: Giurgiuveanu, Mărculescu, Sima au nemărginita durere de a vă anunța ridicarea la ceruri a unicului lor fiu AUREL RAȚIU (Relișor) în vârstă de două luni răpus de o îngrozitoare boală, care a istovit trupușorul lui mic, lăsând pe tăticu și mămica lui fără nici un sens în viață. În curând vor fi și ei lângă tine, îngeraș scump! Trista solemnitate a înmormîntării va avea loc etc., etc.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și-și cumpărase coalele litografiate. Începu sa citească lecțiile din primăvară, tocmai acelea în care se aflau elementele pe care le căuta, și o ipoteză începu să i se contureze. Avu satisfacții de detectiv. Se culcă târziu după miezul nopții, răpus de emoțiile zilei, și se deșteptă abia la prânz, când soarele era sus pe cer. Peste noapte visase că făcuse cu Otilia ceea ce i se întîmplase cu Georgeta și fu profund mâhnit. I se părea că profanase o imagine sfântă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e să aibă o familie, să aibă copii în care să retrăiești, care să-ți ducă mai departe numele. Dumnezeu mă pedepsește, mă osândește la sterilitate sau poate îmi deschide ochii și-mi zice: "Stănică, fii brav, nu te lăsa răpus de sentimentalisme, gândește matur." O să mă gândesc până am s-o fac într-un fel. Stănică întreținea pe bătrân într-o continuă teroare, împărtășindu-i decesuri: - Moș Costache, nu știi una? Colonelul, colonelul Constantinescu, cel din sus de lângă Arionoaei, de la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și fără lipsă, căci ce-i omul? Omul, ca iarba, zilele lui ca floarea cîmpului". Și apoi, tu nu pui în cântar mare mila Domnului, care și de șapte ori șapte de vom greși ne va învrednici cu milostivirea lui? Răpus de marele efort oratoric, părintele dădu pe gât un alt pahar de vin, și apoi zise cu glas profund: - "Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea." Popa Țuică îi dădu replica dăscălește
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fărâmau și o luau de la capăt. Lucrul mersese greu la început. Venise luna lui cuptor, soarele ardea nemilos pielea zidarilor. Cărau pe scările de lemn pietrișul, despuiați până la brâu, strigau la muierile și copiii de le ajutau, venea noaptea, cădeau răpuși de oboseală pe grămezile de nisip, dormeau tun până dimineața și, când răsărea soarele, se spălau la pompă cu apă rece și o luau de la cap. Făcea treabă și negustorul. Pe la zece, oamenii trimiteau băieții după rachiu, tăiau roșii, le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]