3,561 matches
-
valoarea de document istoric și psihologic a literaturii orale. Tinde însă, cel dintâi la noi, către cercetarea folclorului, făcând analize de text și utilizând metoda comparativă, ca posibilitate de omologare a originii și durabilității creațiilor folclorice (Cânticele poporane ale Europei răsăritene, mai cu seamă în raport cu țara, istoria și datinile românilor). Astfel, cercetările lui indică un făgaș nou în folcloristica românească, pe care merge și un alt erudit al timpului, B.P. Hasdeu. O. încurajează, în același timp, culegerea literaturii populare și apreciază
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
în compilațiile ulterioare - ipoteză puțin probabilă -, el a făcut destul pentru nemurirea numelui acestui voievod, căruia i-a fost și consilier „tainic”, și alături de care s-a înrolat pentru realizarea unui moment de accentuată prezență culturală a românilor în Europa Răsăriteană. Având în atenție nu numai ridicarea nivelului de cultură al compatrioților săi, ci și răspândirea cărții tipărite dincolo de hotarele Țării Românești, N. a apelat la slavonă, unic instrument ce făcea realizabilă această intenție. El a controlat îndeaproape munca de tipărire
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
sociologia din perioada comunistă: statutul paradigmei marxist-leniniste; strategii defensive ale sociologilor; reluarea/reinventarea/redefinirea sociologiei după 1989: „căderea” paradigmei marxiste sau adaptarea ei la noile condiții socioistorice; pluralism teoretic sau sincretism teoretic; resuscitarea empirismului?; influența modelelor sociologice occidentale și/sau răsăritene asupra sociologiei românești În diferitele sale etape (perioada antebelică, comunistă și de tranziție postcomunistă): direcții de manifestare, intensitate a impactului etc.; orientări teoretico-metodologice semnificative În sociologia românească după 1989: modele teoretice generale, teorii și concepte medii, sociologie teoretică versus sociologie
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Înțeleasă această perioadă fără studiul sistematic și aprofundat al ideilor lui K. Marx? Din această cauză, analizele făcute asupra unor procese sociale, evenimente sau fapte sociale din acel răstimp au un aer ușor literaturizat. Influența modelelor sociologice occidentale și/sau răsăritene asupra sociologiei românești În diferitele sale etape (perioada antebelică, comunistă și de tranziție postcomunistă): direcții de manifestare, intensitate a impactului etc. Maria Larionescu: Spectrul marxismului s-a resimțit Îndeosebi prin ,,critica de delimitare și respingere” (C. Zamfir) a teoriilor sociologice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
România, unde elementele ce disting Transilvania de celelalte regiuni românești sunt evidente, de pildă, În arhitectură, uneori și În viața socială. Numele acestei regiuni ,,dunărene” ar trebui să fie ,,teritoriul fostului Imperiu austriac”, el punând În lumină legăturile dintre regiunile răsăritene europene cu Europa Centrală și Occidentală. Un studiu de ansamblu, de mare interes, lipsește până astăzi; el este dificil de realizat Întrucât presupune o bună cunoaștere a ansamblului științelor sociale. ,,Regiunea scandinavă” este prezentă mai ales În preocupările cercetătorilor din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
face ca antropologia anglofonă ,,să nu mai aibă de mult monopol” asupra acestei limbi. Marianne Mesnil Își Începe analiza prin evocarea viziunii ,,etnocentrice” a lui Samuel Huntington (1991) și Henri Mendras (1997) asupra ,,clivajului” dintre Europa Occidentală și ,,cealaltă Europă”, răsăriteană, o viziune argumentată religios (creștinismul catolic și protestant versus ortodoxie și islam), precum și prin procesele istorice legate de națiune, capitalism și democrație. Potrivit lui Mesnil, este vorba aici despre o ,,maladie identitară”, cu rădăcini istorice coborâte până la Carol cel Mare, apoi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
practicilor vrăjitorești și ,,șamanice” din Europa Orientală Îi aparține lui C. Ginsburg, care compară (1966) pe benandanti-i din Friule cu figura taltos-ului maghiar. G. Pizza menționează aici tipologia propusă de Eva Pócs (1998) cu privire la vrăjitoria din aria europeană centrală și răsăriteană, cu distincția dintre ,,tipul A” (,,vrăjitoarele de vecinătate”, legate de conflicte sociale imediate), ,,tipul B” (,,vrăjitoarele magice”, vindecătoare sau ghicitoare) și ,,tipul C” (,,vrăjitoarele supranaturale”, ,,nocturne”). O concluzie a autorului În această dezbatere este refuzul de a considera șamanismul drept
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Skalník pentru o muncă etnografică de echipă În regiune, În condițiile În care antropologii străini scriu despre națiuni Întregi pe baza unei ,,experiențe de teren limitate”, ,,nu au În mod automat o mai bună percepție”, iar În Europa Centrală și Răsăriteană ,,subiecții [cercetării] Înțeleg, prin educația lor, ceea ce antropologii scriu despre ei”. Concluzia principală a acestei cărți, poate neașteptată, Însă demonstrată astfel ,,la nivel regional”, este că Întârzierea introducerii sau recunoașterii academice a antropologiei socioculturale În Europa Centrală și Răsăriteană reflectă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și Răsăriteană ,,subiecții [cercetării] Înțeleg, prin educația lor, ceea ce antropologii scriu despre ei”. Concluzia principală a acestei cărți, poate neașteptată, Însă demonstrată astfel ,,la nivel regional”, este că Întârzierea introducerii sau recunoașterii academice a antropologiei socioculturale În Europa Centrală și Răsăriteană reflectă procesele sociopolitice din regiune, dinainte și de după 1989. Denunțată ca ,,știință burgheză” sub comunism și opusă astfel materialismului istoric profesat oficial, antropologia intră volens nolens Într-un joc ideologic și În niște raporturi de putere Încă active (după toate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
răsărit și de apus (care făceau parte din Imperiul austriac). Amintesc În trecere și că, atunci când, după primul război mondial, partidele socialiste s-au despărțit În curentul comunist și cel social-democrat, regiunile foste austriece au optat majoritar pentru social-democrație, cele răsăritene pentru comunism. Dar, pentru a fi corect, se poate spune că și În țările occidentale la separația partidelor socialiste au dominat numeric cele comuniste. Trebuie amintită definirea regiunii de către un savant din prima jumătate a secolului al XIX-lea, Ami
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și - s-a zis - originală (ca structurare) în câmpul literaturii parenetice. În cea de-a doua secțiune sunt cuprinse sfaturile propriu-zise: politice, militare, diplomatice, de ceremonial etc., în capitole bine individualizate, alcătuind un ansamblu fără egal în literaturile din Europa Răsăriteană. Theodosie (și, după el, ceilalți destinatari ai consiliilor) este sfătuit - în prima parte a cărții - să refacă niște comportări pilduitoare, să urmeze exemple, să imite prin urmare: „Deci, să ascultați și să înțelegeți de viața lor și vă veți înțelepți
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Apostrof” (1990-1991). Ulterior este cercetător științific (etnolog) la Centrul de Studii Transilvane de pe lângă Fundația Culturală Română (1991-1994), apoi cadru didactic la Facultatea de Studii Europene din Cluj-Napoca, fiind și cancelar al facultății (1996-2000). Din ianuarie 1995 coordonează Centrul de Studii Răsăritene, este și codirector al Institutului de Studii Posttotalitare (1997-1998). Editează revista „Studia Europaea”, este director al Editurii Fundației pentru Studii Europene (1997-1998) și al Editurii Desirée, de pe lângă Fundația cu același nume (din 2000). Are o bogată activitate în domeniul istoriei
PECICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288744_a_290073]
-
director al Editurii Academiei. Debutează în volum în 1960, publicându-și teza de doctorat, Împrumuturi vechi sud-slave în limba română. Studiu lexico-semantic. Cuvintele sud-slave împrumutate, afirmă M., certifică importanța componentei slave în lexicul românesc, alcătuită din vocabule vechi sud-slave și răsăritene, termeni cărturărești din slava bisericească și împrumuturi din limbile slave actuale. Având în vedere nu numai etimologia și alcătuirea unui dictionnaire raisonné, ci și „funcționarea” cuvintelor, autorul cercetează repartiția lor teritorială pe baza unui material lexicografic publicat de alți cercetători
MIHAILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
cititorilor simpli au avut efectul sănătos al oricărei lecturi comparate. Predica scrisătc "Predica scrisă" Excepție de la regulă nu face nici unul dintre vrednicii teologi români ai epocii. Aceasta se datorează și faptului că tradiția dezbaterilor publice este intrinsecă istoriei creștinismului. Biserica răsăriteană, fără să aibă un magisteriu sau un centru de autoritate infailibil, afirmă dialogul ca metodă de a surprinde esența participativă a cunoașterii. Sinoadele ecumenice exprimă adevărul dogmei, nu se angajează dialectic în descoperirea lui. În creștinism, legea formulării adevărului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și premeditare, prin atenția generoasă a acelui spirit creștin care a făcut din epoca patristică un reper normativ pentru conștiința eclezială ortodoxă. Dacă ar fi să măsurăm amploarea misiunii sale sociale și culturale, am putea spune atunci că în Biserica Răsăriteană din România nu abundă astăzi hermeneuții devenirii întru devenire. Există, desigur, câteva remarcabile excepții de cronicari ortodocși, care dau lupte nocturne cu îngerul călimarei și vor să biruiască tentația mizantropiei. Poți însă număra pe degete simpozioanele sau conferințele care să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-ului. Cu rare și meritorii excepții, inspirația și prezența mult sperată s-a lăsat așteptată. ASCOR ar fi putut pleda mult mai convingător pentru autentica reabilitare a iconografiei bisericești, dar mai ales a muzicii bizantine. Aceste tradiții vechi ale Bisericii Răsăritene rămân încă necunoscute, când nu sunt disprețuite, în multe din parohiile ortodoxe ale marilor orașe. Transilvania este un caz special de inaderență la tradiția arhitectonică, iconografică și muzicală bizantină. În van se aude glasul regelui David: „Cântați psalmi și bateți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ori o caricatură; în cel mai bun caz, „Dumnezeu” devine un obiect inert într-un discurs căruia îi lipsește, prin definiție, orice putere de convingere. Tradiția vestică a suflat demult praful de pe ochelarii de cal ai unei asemenea „științe”. Teologia răsăriteană a rămas însă închistată sub greutatea vechilor prejudecăți. Îl „învățăm” pe Dumnezeu mecanic, după categorii moarte 1. Vorbim despre dogmele ortodoxiei ca despre un sistem închis de propoziții axiomatice. Ca să nu ajungi eretic, totul este să înveți bine distincțiile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
om aflat în posesia unei busole. Neîncetat, aceasta îi indică răsăritul nostru, cel de sus. Cateheza liturgică și canoanele memorieitc "Cateheza liturgică și canoanele memoriei" Liturghia făurește Biserica și crează comuniunea. André Scrima (1925-2000) Prioritatea gestuluitc " Prioritatea gestului" Stilistica ortodoxiei răsăritene are o foarte vizibilă amprentă liturgică. Pus în afara cultului, creștinismul riscă să se degradeze în ideologie, revelația să decadă la statutul unui „mesaj”, iar viață pravoslavnică să se compromită în anacolutele unei etici resentimentare. În absența rugăciunii și a slujirii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu sens eshatologic: unitatea pleromatică a Bisericii este necondiționat una legată de parousia. „Dincoace” de veșnicie, adică înaintea „secerișului”, „neghina nu se desparte de grâu” sau, într-o expresie paulină, „vedem în ghicitură”. Această distanță ironică impusă de înțelepciunea bunilor răsăriteni față de orice formă de birocrație reprezintă puseul de extraordinară virilitate al unei tradiții milenare. Un ortodox matur nu este complexat de realizările instituționale, ci în primul rând de urmele sfințeniei lăsate de oamenii lui Dumnezeu pe acest pământ. În fața acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
așadar, o altă modernitate decât cea marcată profund de modelul teologic al creștinismului occidental? Evident, această discuție este foarte complexă, dar Horia-Roman Patapievici ar fi putut să nu rateze măcar câteva considerații. În virtutea apartenenței declarate a autorului la tradiția Bisericii Răsăritene, era dezirabilă o confruntare a altor modele metafizice născute în interiorul creștinismului decât cele îndatorate scolasticii sau revoluției protestante. Unde se ascunde unicitatea teologică a Răsăritului? Lucian Blaga a surprins tensiunea acestei lumi încă neînțelese vorbind despre „inspirația sofianică” și „transcendentul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ființă și Dumnezeu, respectiv între natura umană și natura divină 3. Această suită de gânditori moderni este responsabilă pentru „constituția onto-teologică a metafizicii” (Martin Heidegger). Construcția eminamente discursivă a teologiei scolastice contrastează cu elaborarea retoric-poetică și inspirația mistică a teologiei răsăritene. Treptat, definiția lui Dumnezeu pierde elementul personal (înlocuit printr-un simplu construct metafizic 1). Dumnezeu redevine „Primul motor” sau „Arhitectul-ceasornicar” ce nu poate primi rugăciuni sau jertfe 2. Mistica sfinților se detașează de gramatica teologică a ortodoxiei elaborată de sinoadele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unei credințe născute într-o geografie prea puțin europeană este greu de înțeles. În fond, creștinismul apostolic a înflorit în vremuri de remarcabilă ostilitate politică, așa cum în secolul XX numeroase persecuții n-au inhibat viața comunităților de creștini orientali. Creștinismul răsăritean, așadar, reprezintă un caz special de tradiție religioasă imună sau chiar ostilă față de seducțiile modernității. El împărtășește ceva din destinul religiei islamice, care percepe în Babilonul lumii contemporane o invitație la apostazie. Confruntat cu această dificultate a alegerii, cititorul exigent
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rurală și urbană a cunoscut fie exaltarea pietistă, fie tentația gnostic-intelectuală (contraste perfect vizibile în Rusia secolului al XIX-lea). Când europeanul cultivat a căpătat deja o profundă conștiință autocritică - fiind gata să examineze eșecurile proiectelor civilizației creștine din trecut -, răsăriteanul pravoslavnic și-a menținut preferința tipic romantică pentru un trecut cosmetizat, cu o impecabilă poleială bizantină. Derivându-și autoritatea dintr-o tradiție multimilenară, teologii ortodocși au fost foarte adesea tentați să inhibe orice formă de interogație (auto)critică asupra trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a menținut preferința tipic romantică pentru un trecut cosmetizat, cu o impecabilă poleială bizantină. Derivându-și autoritatea dintr-o tradiție multimilenară, teologii ortodocși au fost foarte adesea tentați să inhibe orice formă de interogație (auto)critică asupra trecutului. Mulți episcopi răsăriteni au ajuns să judece aspectele polifonice ale propriei lor culturi cu trufia califului Omar aflat în fața Bibliotecii din Alexandria („Dacă aceasta conține învățătura Coranului, atunci este de prisos; dacă nu, atunci merită la fel de mult să piară”). Fiind abandonate sursele adevăratei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înșelătoare mistică a tradiției. Idolatrizarea trecutului și tratarea comorilor tradiției ca piese de muzeu ascund o tristă aplecare spre comoditatea spirituală. Chiar dacă numeroase parabole evanghelice sunt construite prin pilduitoarea forță a excepției (samariteanul cel milostiv, sutașul, femeia desfrânată), mulți creștini răsăriteni preferă încă să aibă o imagine statică, monocromă și mai ales simplistă despre infinit de subtila lucrare a Proniei în lume. Tradiționaliștii trăiesc plăcerea irezistibilă de a reduce istoria la o imaginară condiție atemporală, într-o formulă dogmatică de proveniență
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]