3,048 matches
-
în care identificăm clipa, trăind romanul postmodern al povestitorului demers” în căutarea timpului pierdut“. Prin fluxul memoriei afective, autorul își subordonează relatarea Timpului, infinit ca Autocrator ce-și măsoară prezența în țăcănitul tastelor calculatorului, în pașii musafirului drag, ce-I răscolește memoria, în soneria ce-l aduce la realitatea clipei cu întrebarea asupra “secerișului “. Alte modalități care deconspiră o conștiință trează, un ochi atent, un spirit critic, o atitudine justițiară o constituie diferitele pagini de publicații evocate, carnete de însemnări, jurnale
ANTONIA BODEA PRECUM CURSUL OLTULUI ÎN GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355073_a_356402]
-
a desprins acel teatru de umbre, într-o gesticulație patetică pe valuri de Timp: „Doar noi, obsedați de lumină, ne aflăm permanent la marginea Timpului/ Cu urechea ascuțită, ca un pui de Lună, ce iese în lume sub magia Universului” ... Răscolesc cu versul Toamna înroșită în asfințit și-n apele din cerul Astral ... În toamna anotimpului esențelor, când citim taina adâncurilor în fiecare frunză, timpul e o obsesie: „Te văd peste umărul Toamnei, Timpule, înmuiat în vers ... / Nu-mi trimite, încă
TAINA SCRISULUI (32) – UN PRIVILEGIU AL SCRIITORULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355143_a_356472]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ASCULTĂ CRISTALUL DIN CLAPE Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ascultă cristalul din clape Mă scufund în râul din sunete Yiruma mă răscolește aș vrea să mă plimb mai blând pe câmpii cu iarba firavă de verde pietrele din memorie se înscriu în ape în imperfecțiunea galbenă gestul se încolăcește în jurul meu se prelinge reflecția pe buze noapte bună care nu se mai
ASCULTĂ CRISTALUL DIN CLAPE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355172_a_356501]
-
în vechia noastră stradă, Ea nu vine, nu apare, E plecată-n depărtare ... N-are cum să mă mai vadă Notă: După citirea poemelor lui George Roca, mi-a rămas în suflet "BALADĂ PENTRU ADOLESCENȚI - fiului meu" care mi-a răscolit sufletul, și nici nu am știut când atrecut o noapte, iar îăn zori "STRADA VECHE" era vie cxa altădată. Mulțumiri dragului meu prieten care m-a inspirat, fiindcă nu-i cititor să nu i se umezească ochi când citește(dau
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
el și ea, un limbaj nou, acela al comuniunii trupești și sufletești ceea ce suplinește toate celelalte inconveniente. Să-l lăsăm să cânte pre limba sa și să nu-i întrerupem cântul... Iată că întrezărim și un acord bacovian: „Amurg violet / răscolit de țipetele / cocorilor. Și, Doamne, / mâine vei fi atât de departe!” („Început de toamnă”). Nici primăvara nu vine cu mai puțini fiori lirici și cu mai puțină melancolie: „Primăvară - / iedera asta parcă a-nnebunit: / abia se mai vede casa / abia
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
cu surâs divin sărutarea noastră - ar însemna / iubire în explozii de azur ...” („E toamnă și-i trist”). Ioan Găbudean are o slăbiciune pentru Bacovia, e firesc, poetul lacustrei este asociat totdeauna cu toamna: „E toamnă citesc din Bacovia / pașii tăi răscolesc amintiri / casa se-nvăluie în ceața mătăsoasă / a dimineții / deschid sertare sigilate demult / melancolia vine cu pași de felină / regretele plutesc la fel ca libelulele / e toamnă “adio, pică frunza” / închid sertarele, sigilez totul / reiau lectura din Bacovia / în timp ce pașii tăi
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
amintiri / casa se-nvăluie în ceața mătăsoasă / a dimineții / deschid sertare sigilate demult / melancolia vine cu pași de felină / regretele plutesc la fel ca libelulele / e toamnă “adio, pică frunza” / închid sertarele, sigilez totul / reiau lectura din Bacovia / în timp ce pașii tăi / răscolesc amintiri...” („Toamnă cu Bacovia”). Poetul se declară el însuși „fratele lui Bacovia” iar altundeva spune: „nu nu sunt un tânăr furios cum ar părea / sunt omul care aduce ploaia și nu e / lucru puțin la țară acolo unde ploii / i
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
cea adevărată, din văzduh, ca un colac plin de pofte își aruncase un fular de nori peste obrazul zdrențuit, de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-și fața vizibilă și ochiul plângăcios care-i rămăsese de la ultima eclipsă. Vântul deja amețise răscolind frunzele rămase de la florăreasa localului, care-și făcea aprovizionarea de unde putea, iar acum seara se zorea înfrigurată la intrarea restaurantului să-și întâmpine preferențial clienții obișnuiți ai casei. Buchetele erau ornate cu ferigi ... în funcție de obraz, avea pregătiți câte trei și
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
i-au plăcut mutrele noastre și a început să se milogească în stilul lui caracteristic, cu apropouri directe și declarații diluate: - Ce aș mai bea, măcar o baterie.. două ... și aș mânca o friptură ca lumea! Începuseră să ni se răscolească mațele și scoteau niște ghiorțăituri de s-au speriat și ospătarii, specie ... . specială care nu se sperie așa ușor; el nu știa că aranjasem treaba! În orice caz, a rămas cu gura căscată când a văzut portofelul bine garnisit al
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
de frunze verzi Adulmecând odihna din nemaiscrise semne... Și-ascultă-mă în taină când nopțile-ți desfac Cu mâinile-ți adun de sub pământ un prunc Prin vrăji și incantații, blestemele arunc Nedeslușite lacrimi mai plâng pe catafalc Ascunde-mă-n adâncuri ce răscolesc furtuni La rădăcina vieții în care toamna crește Eu, vânt rostogolit de dorul tău , firește Tu,calmul mării-albastre, din nori să mă aduni! Referință Bibliografică: Din nori să mă aduni... / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 279, Anul
DIN NORI SĂ MĂ ADUNI... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355596_a_356925]
-
zic ei. N ai văzut omul ăla din portret în viața matale. Asta să le spui. E clar, nea Viorele? - Lasă că știu ce să raportez, dar... fugi cât mai e timp, asta e problema. Au câteva date și vor răscoli pământul. E vorba de o răpire. E adevărat? - Asta nu te interesează pe mata, vezi ți de treabă! Știu eu ce am de făcut... Dacă mi iese bine treaba, plec dincolo iar. Mă întorc peste vreo trei patru luni și
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
separă de “Sahara”, în fața mea, la vreo doi kilometri în spatele ei și după terminarea bulevardui se întinde încă o palmă de deșert, imediat munții Nevadei cu culmile lor colțuroase și uscate, care parcă se năpustesc din tranc doamne asupra nisipului răscolindu-l vârtos și îngrămădindu-l spre oraș, un fel de parazăpezi (paranisipuri?) se înalță protejând orașul la nivelul solului, autostrada interstatală 15 care vine din sudul Californiei și se duce în nord, la granița cu Canada este ca “vârful” înviforat
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
frumos de soare Ascult în frig un cântec trist al păsărilor; Privesc spre cerul înnorat și sufletul mă doare Păsări ce pleacă, mă salută-n zborul lor. Ele nu-și fac timp pentru a privi înapoi; Doar eu mereu trecutul răscoleam, Încă te caut rătăcit, ne caut iar pe noi Doar amintiri găsesc, eu nu te mai am. Se apropie toamnă, e un aer tot mai rece; Mă pregătesc să dorm fiindcă am obosit, E greu să trec de toate; durerea
DEPARTE DE TINE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346178_a_347507]
-
lui. Apoi cu castravetele cum îi spuneam mașinii noastre familiale, cu Ica și Florin. Acum cu VW, un golfuleț ce strâmbă din nas pe drumurile noastre. Peisajul pe Valea Vălișoare, ce șerpuiește printre dealuri împădurite și largi pășuni montane îmi răscolește amintirile trecutului. De sus din Pasul Vălișoare cobor în Brad, un orășel cu rezonanțe istorice și tradiții în mineritul metalelor prețioase. Urmează o intersecție unde o iau spre Abrud pe un drum denivelat și cu gropile petecite cu bitum de
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ! (3) ÎN DRUM SPRE ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346149_a_347478]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ANN- (UL) Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 885 din 03 iunie 2013 Toate Articolele Autorului alerg pe câmpul minelor de fistic struguri și mere răscolind mormanele de gunoi din fiecare ridicătură de cuvinte rostogolesc într-un hohot de râs cojile portocalelor consumate la mesele festive ale minților îmbolnăvite de ura sinelui de sine în sine adun toate frunzele de dafin consumate la supele cu minciuni
ANN- (UL) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346223_a_347552]
-
-o. În cuvinte, în gesturi ,în amintiri și mai ales în oameni. Și în toate trăirile mele. S-a dus și m-a lăsat pradă incertitudinilor ...fără să-mi mai lucească o lacrima sau un surâs ,fără să-mi mai răscolească un dor uitat.A plecat lasandu-ma un pic pustie...că și cum am pierdut un prieten drag. Toamnă asta m-a definit că femeie.Inapoi de m-aș întoarce probabil că aș privi totul cu aceași ochi...și probabil
NU RÂDE...CITEŞTE-NAINTE... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356058_a_357387]
-
prieteni . Pentru că întotdeauna o femeie tristă înduioșează...duioșia și tristețea ei se pot transforma în nevoia lui masculină de a mângâia și proteja. La fel și cu un bărbat trist și nefericit.Femeia are în sânge tendința să aline ,să răscolească în jăratecul deja stins. O femeie veselă și flirty întotdeauna va trezi în el dorința de a deveni ...doar el ,obiectul flirtului ei. Melancolia ei îl va transforma și pe el într-un melancolic. Nevoia ei va deveni nevoia lui
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356080_a_357409]
-
Articolele Autorului ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ Capul plecat, sabia nu-l taie Nici demnitate-n om nu face, Poporul ni-i spurcat șiroaie Și glasul țării putred tace. Slugarnici suntem la stăpâni Robind pe brânci...al nost pământ, Se răscolesc vechii români Văzând cum toate...nu mai sunt. De ce-au murit lungi generații Dând brânca-n arme cu coloșii? Să-aducem noi prelungi ovații Celor ce ne-au ucis strămoșii? De ce-au lăsat copii orfani Plecând la luptă pentru
ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356101_a_357430]
-
dă mai multe note referitoare la atitudinea Părintelui Daniil. Pe 22 iulie are loc marea lovitură pentru Sandu Tudor. Văzând că nu pot scoate nimic de la el, anchetatorii hotărăsc să treacă la demascarea prin confruntare. Considerând aceste lucruri insuficiente, anchetatorii răscolesc în biblioteci și descoperă articolele anticomuniste ale lui Sandu Tudor. Este învinuit de "activitate intensă împotriva clasei muncitoare". Pe baza slabului material probatoriu strâns, Sandu Tudor a fost acuzat de "activitate ostilă clasei muncitoare și de susținere a fascismului, de
ORTODOXIA SI STATUL SUB REGIMUL TOTALITAR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356013_a_357342]
-
literar mendeleevian românesc al Generației 80, undeva la loc de frunte, în afara cenaclurilor de luni sau de marți, junimiste sau semănătoriste. În timp ce alții își întindeau straturi groase de glorie literară pe feliile zădărniciei lor literare, prin București sau aiurea, Dumitru răscolea de unul singur prin rădăcinile cerului, căutând fulgere ruginite, șlefuindu-le cu migală și aruncându-le direct în vitrinele cu giuvaeruri false ale muzeului literaturii prezentului fără viitor. Cartea sa de versuri are 100 de pagini și aproape 100 de
CARTEA CU PRIETENI- DUMITRU ISTRATE RUSETEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356183_a_357512]
-
securiști la poartă care mi-au spus că am o anonimă în care sunt reclamat că posed mult aur și să le dau voie să-mi facă o percheziție. Natural că le-am dat voie, dar când am văzut că răscolesc prin sertarele bibliotecii, mi-am dat seama că nu după aur au venit ei ci după manuscrisul unui roman pe care tocmai atunci îl terminasem. Mi l-au confiscat și au plecat mulțumiți, lăsându-mi un proces -verbal pe masă
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]
-
a stat claustrat în casă două zile și două nopți, fără să mănânce, citindu-l pe nerăsuflate. De altfel și eu la citirea romanului ,, Cel mai iubit dinte pământeni” am rămas cu un mare gol în suflet, cartea aceasta mă răscolise atât de mult încât câteva zile îmi tăiase apetitul. Întrebări stranii îmi sunau în cap: ce-i omul pe pământ? încotro merge specia umană? ce-i dragostea, acest sentiment straniu care ne cucerește pe toți? ce-i femeia? ce-i
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]
-
Sentiment, Gingășie, Casă, Acasă, Pământ, Cer, Univers. Mama este cea mai lirică expresie a Dorului și a Doinei în care sufletul ei angelic se înfioară, tresaltă, plânge și cântă. În privirea Mamei șipotesc apele de peruzea ce deschid zăgazurile albastre, răscolind aurele martirilor și sfinților din tinda cerului veșnic. Curajul Mamei se ridică șirag pe coloana amurgului în sobor de cocori, peste vămile văzduhului, unde Luceferii clipocesc clipele veșnice în seninul esențelor pure. Mama împletește aromele rugii sub privirea Preacuratei în
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
02.07.2015 Îmi lipsești... Mă simt prinsă într-un carusel al cuvintelor ce mă poartă când spre cer când spre iad, amețindu-mă... Iar tristețea se prăvale ca un val de mare înecându-mi sufletul, luându-mi speranța. Îmi răscolește gândurile dându-le o altă ordine pe care n-o înțeleg, dezorientându-mă. Cândva un nufăr plutind pe lacul sentimentelor tale, hrănindu-mă cu ele, înflorind din ele... petale de lumină. Acum e doar tăcere... și doare. Îmi lipsești... de
DE DOR... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368923_a_370252]
-
mângâierilor în voia cărora mă lăsăm uitând de mine... N-am vrut să citesc. În ochii mei iubirea și-a scris notele iar sufletul meu citește partitura ridicându-și glasul... Îmi șoptea o frunză la geam de geamătul nopții ce răscolea câmpiile cerului strigându-te; de încremenirea munților ce-și doreau să-nvețe tăcerea de la tine; de lacrimile izvorului ce-ți căuta urmele în iarba crudă a uitării. N-am vrut s-o ascult... Speranța își ținea pledoaria "va veni, va
DE DOR... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368923_a_370252]