1,078 matches
-
Țăranii, împărțiți în mai multe cete, se răspândesc în câteva direcții. La Țegled (Cegléd) fac popas, se organizează și își finalizează platforma-program. Țăranii își exprimă nemulțumirea împotriva asupririi feudale, Doja cerându-le să distrugă "nobilimea blestemată și necredincioasă". Ei se răscoală împotriva dijmei, a robotei și a tuturor sarcinilor feudale. Programul răscoalei cuprindea ideea recuceririi cu armele a libertăților desființate de nobilime. Oastea țărănească condusă de Laurențiu Meszaroș înaintează în Transilvania de nord, cea condusă de Grigore Doja în sud, iar
Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja () [Corola-website/Science/326690_a_328019]
-
Jin, contemporanii non-chinezi han (grupuri etnice Wu Hu), controlau mare parte a țării în secolul al IV-lea și au provocat migrații, pe scară largă, a chinezilor han, la sud de fluviul Yangtze. În 303 populația etnică Di s-a răsculat iar mai târziu au capturat orașul Chengdu, fondând statul Cheng Han. Sub Liu Yuan, etnicii xiongnu s-au răsculat aproape de comitatul Linfen de astăzi și au creat statul de Han Zhao. Succesorul lui Liu Yuan, Liu Cong, i-a capturat
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
au provocat migrații, pe scară largă, a chinezilor han, la sud de fluviul Yangtze. În 303 populația etnică Di s-a răsculat iar mai târziu au capturat orașul Chengdu, fondând statul Cheng Han. Sub Liu Yuan, etnicii xiongnu s-au răsculat aproape de comitatul Linfen de astăzi și au creat statul de Han Zhao. Succesorul lui Liu Yuan, Liu Cong, i-a capturat și executat pe ultimii doi împărați al dinastiei Jin de Vest. Cele Șaisprezece Regate au fost o serie de
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
Robert a fost poreclit Curthose ("Pantaloni scurți"). William de Malmesbury și Ordericus Vitalis menționează în cronicile sale, că tatăl său îl numea Robert «brevis-ocrea» ("Cizme scurte"). După cucerirea de către Wilhelm a orașului Le Mans și a regiunii Mayenne care se răsculase anterior, duce de Maine în 1163 a fost numit Robert, după asigurarea hotarului de sud a țării, Wilhelm a început invazia în Anglia din 1066. Robert a avut relații destul de tensionate cu tatăl său, fiind urmașul statului anglo-saxon, unul din
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
intenționa să se alieze cu principele Iordan Drengot de Capua, în contextul alianței existente între Roger Borsa și unchiul său, contele Roger de Sicilia, care asigurase recunoașterea lui Borsa încă din septembrie. Bohemond, având sprijinul celor din Capua, s-a răsculat împotriva fratelui său vitreg și a cucerit Oria, Otranto și Taranto. În cele din urmă, cei doi frați au încheiat pacea în martie 1086, moment din care au acționat efectiv ca niște co-guvernanți. La sfârșitul verii lui 1087, Bohemond a
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Taranto. În cele din urmă, cei doi frați au încheiat pacea în martie 1086, moment din care au acționat efectiv ca niște co-guvernanți. La sfârșitul verii lui 1087, Bohemond a reluat totuși războiul cu sprijinul unora dintre vasalii fratelui său, răsculați împotriva acestuia. El l-a atacat prin surprindere pe Roger Borsa și l-a înfrânt la Fragneto (în regiunea Benevento), reluând Taranto. Războiul s-a încheiat până la urmă ca urmare a medierii papei Urban al II-lea, Boemund obținând Taranto
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
bătălia de la Gilău s-a remarcat, printre alții, și ceaușul Constantin Cantemir, viitorul domnitor al Moldovei. În 1661, serdarul Mihalcea Hîncu îl sprijină pe Ștefăniță Lupu în luptele pentru tronul Moldovei împotriva lui Constantin Șerban. Pe 9 decembrie 1671, se răscoală lăpușnenii și orheienii conduși de boierii Mihalcea Hîncu și Apostol Durac. Printre motivele principale ale răscoalei se numără fiscalitatea excesivă impusă de domnitorul Gheorghe Duca și de boierii greci. Răsculații ocupă Iașiul, jefuiesc curțile și casele boierești și negustorești, omorând
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]
-
cu Portugalia pentru a-și apăra independența. Suveranii Marocului din 1472, Wattasizii au pierdut la Melilla în favoarea Spaniei, apoi Agadirul și întinderi vaste din regiunea coastala în favoarea Portugaliei care a asediat Marrakechul în 1515. În 1524, dinastia Saadita s-a răsculat în sudul Marocului, iar în 1554, a fost detronat ultimul suveran Wattasid. Fondatorul dinastiei saadite, Mohammed al-Mahdi, a pretins titlul de sultan, a încheiat alianță cu otomanii și s-a declarat descendent al profetului Mahomed-șerif-și calif al islamului. În 1578
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
in timpul domniei regelui Manase (Menashe). Primul Templu a dăinuit până în 586 î.Hr.. când a fost dărâmat și prădat în cursul campaniei de pedeapsă a regelui babilonean Nabucodonosor al II-lea împotriva Ierusalimului, pe atunci capitală a Iudeei, care se răsculase împotriva sa. Elita poporului iudeu a fost surghiunită în Babilonia. Identificarea locului unde a ființat Primul Templu este cu totul dificilă. După majoritatea opiniilor, el s-a aflat în locul unde se înalță astăzi sanctuarul islamic Cupola Stâncii, dar unii îl
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
prăbușirii statului hunilor. Din bijuteriile descoperite în morminte rezultă că thuringienii obișnuiau să caute pentru căsătorie femei și din rândul ostrogoților și longobarzilor. După ce au fost cuceriți, thuringienii au fost puși sub conducerea unor "duces" franci, însă ei s-au răsculat și și-au recâștigat independența în secolul al VII-lea sub conducerea regelui Radulf I. Către sfârșitul aceluiași secol, părți din Thuringia au trecut sub dominația saxonă. În timpul majordomului franc Carol Martel și a Sfântului Bonifaciu ("apostolul germanilor"), thuringienii au
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
Bernard să fie înlăturat în favoarea propriilor ei fii. Luând ca pe o ofensă acțiunile lui Ludovic în acest sens, Bernard a început să comploteze împreună cu un grup de magnați: Eggideo, Reginhard și Reginhar, dintre care ultimul era nepotul unui fost răsculat din Thuringia împotriva lui Carol cel Mare, Hardrad. Episcopii Anselm de Milano și Theodulf de Orléans au fost și eu acuzați că ar fi fost implicați în acest complot: nu există nicio evidență care să susțină sau să contrazică aceasta
Bernard de Italia () [Corola-website/Science/325094_a_326423]
-
papal. Această atitudine l-a adus în conflict cu împăratul Carol cel Gras, drept pentru care, în același an, în cadrul adunării de la Verona, împăratul l-a deposedat de fiefurile sale, după cum a procedat și cu mulți alți nobili din Italia. Răsculându-se, Guy s-a aliat cu vecini sarazini și a început să achiziționeze un teritoriu și mai larg. Din acest motiv, în cadrul unei diete ținute la Ravenna, împăratul l-a declarat pe Guy ca vinovat de înaltă trădare, iar ducele
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
clauzele care priveau Marea Neagră în tratatul din 1856. Imperiul Rus și-a reînființat o flotă în Marea Neagră, dat fiind faptul că Regatul Unit, fără sprijinul altor puteri europene, nu putea să impună respectarea tratatului. În 1875, teritoriul Herțegovinei s-a răsculat împotriva suvernaului ottoman, în ceea ce este cunoscut ca Răscoala din Herțegovina, care a condus mai apoi la o insurecții în Bosnia și Bulgaria. Marile Puteri au considerat că intervenția lor este nu este necesară, deoarece nu ar fi făcut decât
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
s-a disputat în data de 9 iunie 1075 între forțele regelui german Henric al IV-lea și un grup de nobili saxoni răsculați pe malul râului Unstrut, în apropiere de Langensalza. Bătălia a constituit o victorie totală a lui Henric, având ca rezultat supunerea Saxoniei cu puțin înainte ca Lupta pentru învestitură dintre Papalitate și Imperiu să înceapă. Bătălia este cunoscută în Germania
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
fost ales anti-rege în martie 1077, promițând să respecte conceptul electiv al monarhiei și declarându-și dorința de a se supune papalității. La 25 mai, Rudolf a fost încoronat la Mainz de către arhiepiscopul Siegfried I, însă locuitorii orașului s-au răsculat, iar el a fost nevoit să fugă către Saxonia. Această acțiune nu era facilă, dat fiind că Saxonia era despărțită de Suabia prin teritorii controlate de regele Henric. Rudolf a acordat domnia asupra Suabiei fiului său Berthold și a încercat
Rudolf de Rheinfelden () [Corola-website/Science/325205_a_326534]
-
să își mențină titulatura ducală. În urma acestui moment, relațiile dintre familia de Zähringen și împăratul Henric al IV-lea s-au îmbunătățit. În 1105, Berthold era cel mai apropiat aliat al fiului lui Henric, Henric al V-lea, care se răsculase împotriva tatălui său. Începând din 1090, Berthold și-a extins puterea în Breisgau, așa încât teritoriul stăpânit de familia Zähringer s-a extras de sub influența ducelui de Suabia. În 1091, el a construit castelul din Zähringen, ca și un castel de
Berthold al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325271_a_326600]
-
Spre deosebire de celelalte regiuni ale francilor, Franconia nu a evoluat către o entitate politică stabilă. Primul său duce a fost ales de către regele Germaniei în 911, iar fratele său, care i-a succedat ca duce, a murit în 939, pe când se răscula împotriva regelui următor. Regele nu a mai numit un nou duce de Franconia, iar ducatul a fost fragment în mai multe comitate și episcopii, subordonate direct regelui Germaniei. În partea apuseană a Franconiei, numită Franconia renană se aflau mai multe
Ducatul de Franconia () [Corola-website/Science/325281_a_326610]
-
Rudolf al III-lea a murit fără moștenitori. Mama Giselei era Gerberga de Burgundia, soră a regelui, și atât Conrad cât și Ernest își doreau succesiunea asupra Burgundiei. În 1025 Ernest, care era încă la o vârstă tânără, s-a răsculat împotriva lui Conrad al II-lea. Totuși, până în 1026, regele a reușit să înfrângă rezistența, iar Ernest a trebuit în cele din urmă să se supună. În continuare, el a participat la expediția din Italia a tatălui său vitreg din
Ernest al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325295_a_326624]
-
din Italia a tatălui său vitreg din 1026-1027. Pe când se aflau încă în Italia, Conrad l-a trimis pe Ernest înapoi în Suabia, pentru a zdrobi rezistența locală de acolo. Odată revenit, Ernest s-a alăturat opoziția și s-a răsculat încă o dată împotriva lui Conrad. În cele din urmă însă Ernest a fost silit să se supună din nou, iar Conrad l-a aruncat în închisoare. În ciuda faptului că i-a acordat sprijin lui Conrad împotriva fiului ei, Gisela nu
Ernest al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325295_a_326624]
-
Bizantin deja acordase Genovei cea mai mare parte a drepturilor pentru un comerț liber pe întreg teritoriul său. În 1282, Pisa a încercat să obțină controlul asupra comerțului și administrației din insula Corsica, atunci când judecătorul de Cinarca, Sinucello, s-a răsculat împotriva dominației genoveze și a solicitat sprijinul Pisei În august 1282 o parte a flotei genoveze a blocat comerțul pisan din apropierea rîului Arno. Pe parcursul anului 1283 atât Genova cât și Pisa se pregăteau de război. Pisa a recrutat soldați din
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]
-
Balduin al VI-lea din 1070, nepotul de frate ale lui Robert, Arnulf al III-lea a succedat în comitat, cu sprijinul mamei sale, Richilde de Hainaut. Cu toate acestea, Robert a contestat succesiunea la tronul Flandrei și s-a răsculat împotriva lor. El a început să recruteze trupe în special în nordul Flandrei. Pe de altă parte, trupele lui Arnulf includeau personalități militare, precum contele Eustațiu al II-lea de Boulogne, Eustațiu al III-lea de Boulogne și Godefroy de
Robert I de Flandra () [Corola-website/Science/324534_a_325863]
-
-lea Isaurianul a devenit public pentru prima dată. Incapacitatea exarhului de Ravenna de a-și impune autoritatea asupra Romei, ca și slaba sa poziție în Pentapolis au fost demonstrate atunci când trupele sale din Roma, Ravenna, Pentapolis și Veneția s-au răsculat, declarând că îi iau apărarea papei în fața decretului iconoclast a cărui punere pratică fusese ordonată de exarhul Paul pentru întreaga Italie (727). În 738, regele longobarzilor Liutprand, aflat în drum spre Spoleto, a străbătut Pentapolis și în timpul tranzitului a fost
Ducatul de Pentapolis () [Corola-website/Science/324526_a_325855]
-
al II-lea August cu Agnes de Merania, și prin trimiterea celor două nepoate ale sale la curtea regală a Franței. Acest din urmă lucru a fost considerat ca o insultă de către baronii de Flandra și Hainaur, care s-au răsculat și l-au silit pe Filip să renunțe la regență. În Namur, domnia lui Filip a fost pașnică, el promovând o bună concordie socială. El a intervenit ca mediator în disputele multor seniori. Filip a murit de dizenterie la 9
Filip I de Namur () [Corola-website/Science/324551_a_325880]
-
sale familii. Godwin și familia sa vor reveni în 1052 cu o puternică armată, cuprinzând și trupe din Flandra (sora vitregă a contelui flamand se măritase cu Tostig, unul dintre fiii lui Godwin). În 1052, Guillaume de Talou s-a răsculat împotriva nepotului său Guillaume de Normandia. Eustațiu s-ar fi implicat în această revoltă, dat fiind că după ce Guillaume de Talou s-a predat, el s-ar fi refugiat la curtea sa din Boulonnais. Anii următori au fost martorii consolidării
Eustațiu al II-lea de Boulogne () [Corola-website/Science/324563_a_325892]
-
Balduin a fost fiul contelui Balduin al IV-lea de Flandra. În anul 1028, el s-a căsătorit în Amiens cu Adela de Franța, fiică a regelui Robert al II-lea al Franței; la instigarea soției sale, el s-a răsculat împotriva tatălui său, însă în 1030 pace s-a reinstaurat între tată și fiu, iar Balduin al IV-lea a continuat sădomnească până la moarte, petrecută în anul 1035. Balduin al V-lea a găzduit-o în 1039 pe Ema de
Balduin al V-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324583_a_325912]