3,256 matches
-
asigurări&reasigurări, poate una, poate alta, cel mai probabil este că despre această convorbire telefonică nu se va afla niciodată adevărul. Câțiva metri mai înainte, comisarul opri mașina lângă trotuar, scoase din buzunarul exterior al sacoului carnetul de însemnări, îl răsfoi până ajunse la pagina unde transcrisese numele și adresele vechilor tovarăși ai autorului scrisorii delatoare, apoi consultă ghidul străzilor și harta și văzu că adresa de care era cel mai aproape era cea a fostei soții a denunțătorului. Își însemnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ei să fie sub ascultare devenise, de noaptea până dimineața, de sută la sută. În ce privește telefoanele de la providențial, s.a., cel roșu sau cel gri, despre acestea nici n-avea rost să vorbească, erau legate direct la rețeaua particulară a statului. Răsfoi și celelalte două ziare, nu publicau nici un singur cuvânt despre chestiunea respectivă. Ce trebuie să fac acum, întrebă cu voce tare. Se întoarse la știre, o reciti, i se păruse ciudat că în ea nu se identificaseră persoanele care apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ordonată, lucrând dimineața, iar după amiaza învârtindu-mă prin grădina Luxembourg sau hoinărind pe străzi. Petreceam ceasuri îndelungate la Luvru, cea mai prietenoasă dintre toate galeriile de pictură și cea mai potrivită pentru meditație; sau pierdeam vremea pe cheiurile Senei răsfoind cărți vechi pe care n-aveam nici cea mai mică intenție să le cumpăr. Citeam ici-colo câte un pasaj și luam contact cu mulți autori pe care mă mulțumeam să-i cunosc doar așa, superficial și la întâmplare. Seara îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vechime, unde avea să dezvăluie toate secretele lumii de dincolo. Privirea Îi lunecă pe o grămăjoară de foi de pe masa de scris, hârtii și pergamente adunate de pe unde se nimerea și răzuite cu grijă, pentru a mai putea fi utilizate. Răsfoi câteva pagini. Pe una din primele trasase o imagine a pământului, cu repartiția sa perfectă de uscături și de ape. Iar În măruntaiele sale, marea cavernă unde să situeze osândiții, așezați În cercuri Într-un imens amfiteatru, În jurul cumplitului puț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mi-a descris-o șeful de post, când mi-a raportat. Ba mai mult, nu doar o roată, ci... așteaptă! strigă omulețul, dându-și o palmă peste frunte. Pe masa de scris se adunase un alt teanc de file. Îl răsfoi cu repeziciune, până când se opri la una din ele. - Uite, vezi? zise pe un ton plin de Însuflețire. Aici nimic nu se pierde! Iată raportul, cu descrierea obiectului, adăugă, Întinzându-i poetului foaia. Sub ochii săi, schițat grosolan În cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vis de iubire imposibilă. Am citit și eu versurile dumitale pentru acea Beatrice, oricine ar fi ea. Pentru că doar nu vei vrea să mă faci să cred că cea care te-a Întors pe dos e o anume... să vedem... Răsfoi câteva pagini. - Iată, Bice dei Portinari, o sărăcuță măritată cu bătrânul Bardi. Niște versuri cu adevărat emoționante, un model pentru toate spiritele Îndrăgostite. Și Într-adevăr... Dante fremătă. Cardinalul se oprise din nou, iar acum răsfoia fascicolul ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o anume... să vedem... Răsfoi câteva pagini. - Iată, Bice dei Portinari, o sărăcuță măritată cu bătrânul Bardi. Niște versuri cu adevărat emoționante, un model pentru toate spiritele Îndrăgostite. Și Într-adevăr... Dante fremătă. Cardinalul se oprise din nou, iar acum răsfoia fascicolul ca și când ar fi căutat ceva. - Și Într-adevăr, Își reluă el zisele, versurile acelea devin de Îndată o modă și mulți tineri entuziaști Îți imită stilul, cântându-și iubirile atât de asemănătoare cu a dumitale. Și v-ați dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
amintire celor drepți, carte a cărei Întocmire s-a Început la anii de la Întruparea lui Isus Cristos MCCLV.” Uluit, Își ridică privirea. - Cronica lui Mainardino... murmură el. Marele biograf al lui Frederic. Așadar, există cu adevărat. Bernardo nu mințea. O răsfoi cu iuțeală, parcurgând cu frenezie anii de fapte vitejești și de glorie. Nașterea lui aproape miraculoasă la Jesi, lupta pentru coroană. Intrarea triumfală În Ierusalimul cu o sută de turnuri, triumful și căderile, dorința neostoită de cunoaștere și strălucirea curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a trecutului care se Întorcea, ca și când, din Împărăția morților, Împăratul ar fi poruncit să se adune curtea, pentru ultima oară, În cetatea aceea a Florenței, care se sustrăsese mereu deplinei sale autorități. Instinctiv, atingerea mâinilor sale se făcu mai delicată. Răsfoi primele pagini cu admirație. Așadar, Arrigo era și el Îndeajuns de deprins cu știința astrelor Încât să posede acea lucrare de mare preț. Și, mai mult, era În stare să o adnoteze, așa cum mărturiseau numeroasele observații Înscrise pe margini, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe pământuri străine, descoperă Încă dinainte să fi schimbat un salut sau să Își fi dezvăluit numele, că amândoi provin din aceeași țară. Acea armonie a sufletului care Îi leagă Între ei pe toți cetățenii Republicii lui Platon. Continuă să răsfoiască manuscrisul până la ultimele pagini. În legătură mai fuseseră adăugate două caiete Întregi, În parte deja pline de notițe și observații, trasate de aceeași mână care Întocmise notele. Un nou capitol, Liber undecimus de amplitudine rei universalis. Amplitudinea universului. Așadar, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru a-mi arăta ce important e părea preocupat mai mult de mustața lui, pe care nu reușea să o netezească în ciuda pomezii cu care se dăduse, decât de tânăra învățătoare. Îi stâlci numele de câteva ori, se prefăcu că răsfoiește dosarele, se uită la ceasul lui de aur, își aranjă părul, își privi unghiile curate. Avea niște ochi de vită, în care-i citeai prostia și ignoranța, ca acele animale pe care le poți mâna spre moarte fără să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
freamătul Uzinei care se afla totuși aproape, nici cântecul păsărilor din parc. Pe fotoliul lui Destinat, era o carte deschisă, cu copertele în sus. Era o carte foarte veche, cu paginile uzate, cu colțurile îndoite, pe care niște degete o răsfoiseră o viață întreagă. Era un exemplar din Cugetările lui Pascal. Am cartea lângă mine. Am luat-o. E deschisă la aceeași pagină la care am găsit-o deschisă odinioară, când am fost la Castel. Iar la această pagină, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a îndreptat spre ușă, până la urmă a ieșit repede, eu îl așteptam neliniștită în cerc, în semnul ăla pe care îl făcuse. S-a întors cu un vraf de tratate, s-a așezat la masă și a început să citească, răsfoia, ofta, n-a ridicat deloc privirile spre mine, sublinia cu un pix, nici nu știu cât timp a trecut până și-a învățat el lecția. Într-un sfârșit, a vorbit. Trebuie cusut, niște copci, trei copci, probabil, ca să nu ne infectăm, luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
un tropăit de pași repezi. Iute ca fulgerul, Amory a Întins brațul și a aprins lumina, iar când ușa a zburat În lături și trei băieți - printre care Froggy cel furios și iubitor de dans - s-au repezit Înăuntru, Amory răsfoia revistele de pe măsuță, În timp ce Isabelle ședea nemișcată, senină și defel rușinată, Întâmpinându-i cu un zâmbet de bun venit. Dar inima Îi bătea să-i spargă pieptul și se simțea foarte frustrată. Evident că vraja se rupsese. Voci imperioase au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
publicat, cu un strănut gigantic... Dar un vecin din dreapta mea, Considerat un „Pupă-n fund“, Deștept și pus pe Întrebat, Prea serios s-a ridicat După oră, ca să-ți spună Că toată noaptea n-a dormit, Volumul ți l-a răsfoit. Vei fi modest, iar el Îndată Va face-o mutră-ngândurată Și, doi pedanți, vă veți zâmbi, La munc-apoi vă veți grăbi. Acum o săptămână mi-ai adus Eseul meu, despre care-ai spus (Prin diferite adnotări scrise pe margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cina pe masă. Tata cârtește pe nerăsuflate, dar deja nu‑l mai aude nimeni, într‑atâta s‑au obișnuit cu el. O amenință pe mama cu tot felul de chinuri pe care are de gând să i le aplice. Mama răsfoiește catalogul unei case de comenzi, unde găsește o rochie care‑i sare în ochi. Îi sare și‑i sare în ochi, în special pentru că ieri, la școală, s‑a făcut de râs cu rochia ei - o traumă sufletească pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să mâncați ceva ușor Înainte și să luați pastila În timpul digestiei. Își va face efectul În următoarea oră, vă veți da seama după dilatarea pupilelor. Nu există nici un risc ca În cazul acidului, nu aveți de ce să vă faceți griji.“ Răsfoiam paginile agendei mele cu adrese, gândindu-mă din nou la cuvintele lui Porcușor: mă enervau la fel de mult ca o gumă de mestecat care mi s-ar fi lipit În păr. Trebuia să caut o femeie. O prietenă intimă demnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
întotdeauna reviste ciudate, de ocultism, în Berlin, precum Zenit și Hagal, dar de pe țărmurile fluviului Maas până pe malurile fluviului Memel nu exista nimic care să se poată compara cu apucații care scriau pentru revista lui Reinhard Lange, Urania. Să-l răsfoiesc timp de numai vreo cinșpe minute mi-a fost de ajuns ca să mă conving că Lange era probabil complet dus cu capu’. Erau articole intitulate „Wotanismul și originile adevărate ale creștinismului“, „Puterile supranaturale ale locuitorilor dispăruți ai Atlantidei“, „Teoria glaciară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Ați adus și un prieten cu dumneavoastră, excelent. Nu era prea mult loc în camera care mirosea a mucegai. Teancuri înalte de cărți și reviste înconjurau biroul și dulapul cu dosare. Am luat o revistă și am început să o răsfoiesc. — Bună, Helmut, chicoti Becker luând o alta. Mormăi satisfăcut când dădu paginile: Asta e grețoasă, râse el. — Serviți-vă, domnilor, zise bărbatul numit Helmut. Dacă e ceva anume ce căutați doar cereți, nu vă sfiiți. Se lăsă pe spătarul scaunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
singur tip de credință organizată. Am dat din cap spre dosarul din poala lui Illmann. — Ei, ce ai acolo? Ceea ce avem este victima numărul cinci. Îmi dădu dosarul și începu să își ruleze o țigară. — Sunt bune astea, am zis, răsfoindu-i conținutul. Omul tău face fotografii frumoase. — Da, m-am gândit eu că o să le apreciezi. Mai ales aia cu gâtul este interesantă. Artera carotidă dreaptă este aproape complet distrusă ca urmare a unei singure tăieturi de cuțit perfect orizontale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spate și suflă un nor deasupra capului său: — Vrei să încerc să văd dacă se potrivește cu o mostră din pădurea cehului tău nebun? — Nu, i-am dat drumul la prânz. E curat. Și, întâmplător, părul lui e blond. Am răsfoit prin paginile bătute la mașină ale raportului de autopsie: — Asta-i tot? — Nu chiar. Trase din țigară și apoi o lăsă în scrumiera mea. Scoase din buzunarul de la jacheta lui de vânătoare din tweed o foaie de ziar împăturit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Intrară în clădire și Felix S 23, cu siguranța cunoscătorului, îi conduse pe coridoare spre biroul lui Iuliu Corodan, directorul centrului. Bătu la ușa camerei și intră însoțit de ceilalți. În locul secretarei saturniene stătea un ins, om la prima vedere, răsfoind niște hârtii. — Bună ziua! zise Felix S 23. Tovarășul Iuliu Corodan e aici? — Poftim? ridică ochii individul. — Tovarășul Iuliu Corodan e aici? — Care Corodan? zise individul. Cine sunteți dumneavoastră? — Îl căutăm pe tovarășul Iuliu Corodan, directorul centrului, zise Felix S 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a străluci în conversații matematice înseamnă a face act de matematician, când în realitate lucrul nu are nici o importanță, ba chiar poate fi semnul unui supărător amatorism. Astfel, Banciu a realizat cu noi foarte mult. Deseori seara, acum la bătrânețe, răsfoiesc anii de pe atunci ai Gazetei matematice. Ei bine, constat că aproape toți colaboram. Răsfoind deunăzi scrisorile pe care Victor Dumitrescu le primea în vacanță de la colegii lui, îmi dau seama că Banciu reușise să ne impună o trăire matematică aproape
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lucrul nu are nici o importanță, ba chiar poate fi semnul unui supărător amatorism. Astfel, Banciu a realizat cu noi foarte mult. Deseori seara, acum la bătrânețe, răsfoiesc anii de pe atunci ai Gazetei matematice. Ei bine, constat că aproape toți colaboram. Răsfoind deunăzi scrisorile pe care Victor Dumitrescu le primea în vacanță de la colegii lui, îmi dau seama că Banciu reușise să ne impună o trăire matematică aproape exclusivă. Centrul existenței noastre era coperta Gazetei matematice, aceea în care se oglindea soarta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Alții au trăit în Europa Occidentală, alții în Rusia țaristă sau în Principatele Române. Viețile Sfinților nu sunt povești, ci fapte de viață, scrise cel mai adesea cu sânge și lacrimi, dar și cu speranță nestrămutată. Cu ani în urmă, răsfoiam la Biblioteca Academiei din București câteva din cele peste 40 de volume din Vitae Sanctorum(Viețile Sfinților), care cuprindeau hotărârile judecătorești ale instanțelor romane privitoare la creștinii care nu voiau să jertfească idolilor sau să mănânce din cele jertfite acestora
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]