2,809 matches
-
Terziu a editat 6 volume de poezie, până acum și este la primul volum de eseuri. Acest volum de dincolo de cortina intimității și etalează, ca întrun jurnal îndrăzneț frământările existențiale desprinse că un siaj al adâncurilor din suflet. Acestea se răsfrâng și se răsucesc în nenumărate fațete ale unei realități la care suntem martori toți, dar pe care ea le cunoaște cel mai bine: realitatea cotidiană a timpului prezent, femeia și poziția acesteia în societate, iubirea versus sexualitate sau necesitate socială
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379860_a_381189]
-
Terziu a editat 6 volume de poezie, până acum și este la primul volum de eseuri. Acest volum de dincolo de cortina intimității și etalează, ca întrun jurnal îndrăzneț frământările existențiale desprinse că un siaj al adâncurilor din suflet. Acestea se răsfrâng și se răsucesc în nenumărate fațete ale unei realități la care suntem martori toți, dar pe care ea le cunoaște cel mai bine: realitatea cotidiană a timpului prezent, femeia și poziția acesteia în societate, iubirea versus sexualitate sau necesitate socială
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379860_a_381189]
-
sub atâta lumină pastelata. Sunt orb, căci nu mă văd nici măcar pe mine. Am rămas doar o umbră slab conturată, înconjurată de fantasme divine. Tu esti opusul meu, totul ia ființă sub formă de adevăr în jurul tău. Realitatea ți se răsfrânge în fața ochilor. Ești precum o călimara plină cu cerneală amară, iar pe mine mă prefaci condei, să aștern mii și mii de idei ce vin și pleacă. Pe cerul tău sunt eu, alerg mereu. De-mi întind brațele prea mult
DISTANTE EGALE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379969_a_381298]
-
doruri care-și lasă lacrima să mângâie anotimpurile nostalgiei :” la Dunăre îmi e aproape/ să văd albastru pe-al său val./ trupul sălciilor plecate/ în amurgul stins la mal./ în vara sau în toamna pastelată/ cu visu-mi curgător de doruri,/ răsfrânt o lacrimă se-arată/ în cuvinte și-n pasteluri.” (Acuarelă) În poemele sale, Constanța Abălașei-Donosă contemplă peisaje fermecătoare care grăiesc prin coloristică. Întrucât poeta este o fină cunoscătoare a culorilor și știe cum să le îmbine în cea mai armonioasă
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 15 - BUCURIE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului Acordurile serii se răsfrângeau în mireasma bujorilor pe care îi ținea aproape de sufletul ei. Asculta muzica lui Chris Rea. Toată ziua se derulase într-un ritm exorbitant. O înscrisese pe fiica ei la proba de evaluare pentru limba engleză și se simțea tare mândră
BUCURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381983_a_383312]
-
care în realitate nu au descoperit încă gustul plimbării, dar au picioare care se pun iute în mișcare, ținta existând în ei înșiși, pe ea o urmăresc și drumul pe care merg nu e decât un decor care nu se răsfrânge în viața lor afectivă, cum se întâmplă cu cei mai în vârstă.” 11. „Sufletul omului însă e un laborator de făcut minuni! Nu trebuie, deci, să-i spui cuiva că te-a decepționat mortal, ci să ai răbdare și să
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
o plămadă transparentă În care rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, In fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgări opalescenți prin care lumina picta Umbre răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuieste lumina. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolți săpate în cetini Buciumul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
a fost pământEl a fost o plămadă transparentăîn care rădăcinile arborilorFormau coroane subterane.Pe acolo a trecut Omul,In fața lui creșteau munți de cristalCare-și topeau crestele tocmai sus în cer.Inimile acestora adăposteauBulgări opalescenți prin care lumina pictaUmbre răsfrânte în adânc.O! fluviu despletitCare înconjori toată țara Havilla,Prin apele tale zglobiiînnoată pești șăgalniciCare sar curcubeulCel care arcuieste lumina.Fără număr erau turmeleCe coborau cu vuiet la valePe sub bolți săpate în cetiniBuciumul cerbilor vesteaEterna dimineață.Pe nesfîrșita catifea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
sensul cel mai profund al trăirii lirice, care s-a împletit cu destinul creștin sub forma lui cea mai ortodoxă. În universul concentraționar, Suferința creștină a strâns la sânul ei toate valențele comuniunii dumnezeiești, prin darurile divine, care s-au răsfrânt în binecuvântări: răbdarea ca rugăciune, foamea ca asceză, dureri ca încercări, îndurarea ca ispășire pentru neam, împăcări profunde, arderi spirituale, dăruiri frumoase, chemări celeste, înălțări mistice, incantații serafice, toate îmbrățișate în, Poemele sublime ale nimbului durerii tuturor prigoniților. Toate sigiliile
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
toate acestea, dar și cu altceva, cu sublimul: „Am copilărit la țară, la Nehoiu... Așa am descoperit copilul frumos-tatăl meu... Așa am cunoscut frumusețea statorniciei... Și astfel m-am întâlnit cu frumusețea inocenței.” Frumusețea este izvorul luminii dumnezeiești, care se răsfrânge doar unde vrea, dar, se așeză mai întâi în casa sufletului românesc, acolo unde Frumosul întotdeauna cântă duios. Frumusețea nu are ziduri, nici uși și nici ferestre oricât ar fi de aurite, căci lumina ei tresaltă, mugurul înflorește și făptura
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
o Oglindă ce ne adâncește în apele Frumuseții Sale. Neamul nostru hărăzit Cununii Carpaților înveșmântați în porfira verde a nemuririi a odrăslit pe această miraculoasă Cale a lui Hristos, călăuzit de negrăita sa Frumusețe temerară. Arcul Frumuseții divine s-a răsfrânt în curcubeul haric ce înbrățișează frumusețea milenară a geto-dacilor care, a nimbat mistic constelația sufletului meu întru primenire și pomenire. Cine a hărăzit soarta care m-a întrupat destinului acestei frumuseți nesfârșite a Ortodoxiei? Gândul năpădit de har ca Spicul
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
și nici măcar prețuiți în măsura în care o merită... Filosofia vine din cele mai mari adâncuri, ca izvoarele reci și limpezi, cari intonează deasupra, oglindind cerul, trilul etern al pământului.” (Vasile Băncilă, Opere, vol.IV, Ed. Istros-Brăila-2006, p. 320) Acest lucru s-a răsfrânt esențial și existențial asupra profetului nostru Mihail Eminescu. Intelectualul rafinat prin geniul erudiției sale cultural creștine care pătrunde în actul liturgic al trăirii, primește cunoașterea de la Sfântul Duh, directă, vie, devenind și rămânând cu adevărat un om ortodox, cult prin
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
cari sunt pollodiul, mărturisirea în ceruri a existenței noastre pe pământ. Ei sunt patria, cu toate misterioasele ei valențe, sunt istoria cu multa ei învățătură, sunt depozitul milenar, orb, de reflexe, de implicații necesare, de formule ale acestui pământ. Eminescu răsfrânge ființa lor difuză. Freamătul lor surd îl recunoaște, îl simte în sineși. El a rostit implacabila lor prezență, a spus legătura lor cu ființa-i care se exaltă: „Căci te iubeam cu ochi păgâni/ Și plini de suferinți,/ Ce mi
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
cuvântului, duhul lui, exegeza hermeneutică, mireasma suavă a sublimului purtător de lumină harică, de preaplin ca dar al creației artistice. Cuvântul dac se îmbracă literar cu Iia țesută a literelor românești, brodate pe altița metafizică a cugetului peste care se răsfrânge nimbul de borangic al exegezei hermeneutice. Însumându-se Neamului său creștin, Bisericii străbune ortodoxe deci, primește lumina Logosului prin chemarea la actul creativ, iar prin darurile, energiile necreate ale Duhului Sfânt este ales în finire sinergică în conlucrare cu harul
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
martirului. În cugetul său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui Dumnezeu. Fiecare fior al său e un borangic de țărână sfântă care a brodat veșnicia Străbunilor pe Marama primei Dimineți a Creației divine. Versul său se răsfrânge cum se răsfrânge cerul peste ape, soarele peste pământ, viața peste trăire, credința peste existență, harul peste suferință, suferința peste rugă, iubirea peste jertfa sfântă care o înnobilează. În coloana menirii sale ... Citește mai mult Balsamul liric al lui Radu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui Dumnezeu. Fiecare fior al său e un borangic de țărână sfântă care a brodat veșnicia Străbunilor pe Marama primei Dimineți a Creației divine. Versul său se răsfrânge cum se răsfrânge cerul peste ape, soarele peste pământ, viața peste trăire, credința peste existență, harul peste suferință, suferința peste rugă, iubirea peste jertfa sfântă care o înnobilează. În coloana menirii sale ... Citește mai mult Balsamul liric al lui Radu Gyr s-a
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
martirului. În cugetul său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui Dumnezeu. Fiecare fior al său e un borangic de țărână sfântă care a brodat veșnicia Străbunilor pe Marama primei Dimineți a Creației divine. Versul său se răsfrânge cum se răsfrânge cerul peste ape, soarele peste pământ, viața peste trăire, credința peste existență, harul peste suferință, suferința peste rugă, iubirea peste jertfa sfântă care o înnobilează. În coloana menirii sale ... Abonare la articolele scrise de gheorghe constantin nistoroiu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui Dumnezeu. Fiecare fior al său e un borangic de țărână sfântă care a brodat veșnicia Străbunilor pe Marama primei Dimineți a Creației divine. Versul său se răsfrânge cum se răsfrânge cerul peste ape, soarele peste pământ, viața peste trăire, credința peste existență, harul peste suferință, suferința peste rugă, iubirea peste jertfa sfântă care o înnobilează. În coloana menirii sale ... Abonare la articolele scrise de gheorghe constantin nistoroiu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
cu încărcătură psihologică, acelea ce n-au reușit să se stabilizeze în ceea ce numim “memoria pasivă”. Nararea evenimentelor e fie a martorului ocular, care trăiește cu toată ființă cele narate, fie a personajului principal al povestirii, cel asupra căruia se răsfrâng consecințele acțiunii. E de presupus că și în textele în care autoarea nu poate fi dedusă ca personaj e reflectată viața personală a autoarei, aceasta fiind martor sau disimulându-se în personaj fictiv (dau ca exemplu povestirea “ Un cimitir de
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
și singuri mai rămânem. Iubite, aș vrea ca fulgii înfloriți să ni se plângă, La creștete, să ne adoarmă în lumini și soare... Și-n visul alb, adevărat, noi, prinși la cingătoare, Dansând în ceruri, zarea toată să ni se răsfrângă. Iubite, aș vrea din vis de-argint, un singur gest Al fulgului, ce vine copleșit de-o rostuire siderală... Iar noi, topiți să ne ascundem într-o ploaie imperială- Iubite, aș vrea să te aștept, nimic nu mai detest. Iar
NEMĂRGINITA IMACULARE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381365_a_382694]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > GÂND ÎNFLORIND Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Gând înflorind Când soarele se-nclină pe drum spre asfințit Și se răsfrânge-n ochii rotunzi de păpădie, Din mugure de floare-n parfumuri presimțit, Tresare-n zvâcnet visul și iar doruri învie. Și iar aștept ca drumul ce-n lume pașii-ți poartă Prin bucle încurcate și-ntortochieri năuce, Din propria-ți voință
GÂND ÎNFLORIND de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381373_a_382702]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DESTINUL CONSIMT Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului DESTINUL CONSIMT Umbrele norilor cad peste zări, Ploi de lumină răsfrâng din potir, Voalul de foc se mistuie-n mări, Mistuie visele ce le respir, Ești capătul meu de alb infinit, Cel fără de pace, fără de rând, Îmi ești cel mai departe sfârșit Sau poate cel mai aproape curând, În eternul periplu
DESTINUL CONSIMT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381494_a_382823]
-
priviri senineși-n umbra roz a florilor de leandruVom degusta dulceața-i de smochine.... XXIII. GÂND ÎNFLORIND, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016. Gând înflorind Când soarele se-nclină pe drum spre asfințit Și se răsfrânge-n ochii rotunzi de păpădie, Din mugure de floare-n parfumuri presimțit, Tresare-n zvâcnet visul și iar doruri învie. Și iar aștept ca drumul ce-n lume pașii-ți poartă Prin bucle încurcate și-ntortochieri năuce, Din propria-ți voință
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
parfumuri tandru să ne-nvelească Și-n taina amurgirii, o creangă aplecată Să-ți răcorească fruntea, timid, s-o miruiască. Și liniștit alături să-mi stai în ... Citește mai mult Gând înflorindCând soarele se-nclină pe drum spre asfințitși se răsfrânge-n ochii rotunzi de păpădie,Din mugure de floare-n parfumuri presimțit,Tresare-n zvâcnet visul și iar doruri învie.Și iar aștept ca drumul ce-n lume pașii-ți poartăPrin bucle încurcate și-ntortochieri năuce,Din propria-ți voință sau
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎNTRE DOUĂ LUMI Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Între două lumi, o fâșie plină de furnici milostive, trec peste ea cu smerenia cerului răsfrânt pe ogive. Și parcă tot mai des aș zbura, dar ce-i o pasăre arsă-n os? Oricât de aproape sunt norii, pământul cântă cel mai duios. Între două lumi, o imensă catedrală de aer și duh, sufletul meu face
ÎNTRE DOUĂ LUMI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381526_a_382855]