13,830 matches
-
față de ei înșiși, deveniți în timp un gen de dictatori, unul mai mare ca altul. Experiențele noastre de-a lungul veacurilor, suferințele îndurate sub mai multe stăpâniri au erodat adânc sufletul românesc, cuprins de resemnare. Mentalitatea de sclav s-a răspândit în rândul populației și rareori ne-am solidarizat și am preferat moartea decât viața în robie. Numai când n-am mai putut răbda, ne-am luptat pentru drepturile noastre. Sunt remarcabile cuvintele filozofului Emil Cioran: „În fond, ne dezumanizăm resemnându
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
politicienii nou apăruți pe scena politică pot aduce o prospețime și o schimbare în bine în domeniul lor, urmate de măsuri concrete în plan social. Noua clasă politică va trebui să conștientizeze eșecul total al concepțiilor comuniste rudimentare și să răspândească noi idei politice și orientări generale. Despre foștii și actualii politicieni, ziaristul Dan Pavel afirma că: „Actualele scandaluri politice și confruntările electorale creează publicului impresia că miza politicii este lupta pentru putere. Mulți politicieni au aceeași iluzie. Dacă ne gândim
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Mai și am 16 ani. E noapte. Sunt pe plaja de la nudiști, mai precis în dreptul unui bar oribil, parcă născut dintr-un cântec al lui Tom Waits. Luminile emanate de bar sunt galbene, de parcă urina unei fantome s-ar fi răspândit în aer. Din bar se aude muzică: Doors sau Phoenix sau Hendrix sau Dylan, ce contează? Sunt singur. Până de curând a mai fost un tip cu mine, dar a dispărut cu o fată într-un cort, lăsându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ei bine, poate ai observat - dar mai probabil nu - furnalul uriaș din inima orașului. - Nu-mi aduc aminte să fi văzut așa ceva. - Dar există. Un coș de dimensiuni uriașe, din care zi și noapte ies particule de gri, care se răspândesc, purtate de vânt, în întreaga țară, acoperind tot... Înțelegeam unde bate moșul. - Și la ce bun fac ăștia țara gri? - La nici unul. Comuniștii au hotărât că griul este cea mai bună culoare pentru scopurile lor; oamenii care trăiesc înconjurați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Comuniștii au hotărât că griul este cea mai bună culoare pentru scopurile lor; oamenii care trăiesc înconjurați de gri sunt docili, proști, adică prostiți, lipsiți de orice impuls al schimbării sau sentiment al dreptății și fair play-ului, atât de răspândite în restul lumii, atât de necomuniste în esența lor; nu sunt filosof și nu i-am înțeles niciodată pe comuniști, deci nu pot fi mai clar de-atât... - Dar acum, am zis, la ce mai folosește fabrica asta, când comuniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de scriitori de mâna a doua. Noi nu ne-am apărat; știam din experiență că invadatorii nu stăteau mult, din cauza climei noastre temperate. Dar romanii aduseseră cu ei o invenție nouă: Gorfa. O piatră sfântă, adusă tocmai din India, care răspândea căldură în jurul ei. Cu ajutorul ei, topiră ghețurile eterne, alungară urșii și focile, iar peștii muriră în apa clocotindă. Poporul norvegian era disperat: barbarii triumfaseră! Dar spiritul nostru de luptă nu fusese încă înfrânt. O cale de scăpare continua să existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
schimbat mai târziu în Fără a se teme de vânt și amețeală, iar autorul l-a semnat cu un alt pseudonim, Vorts Viljandi. — E un fals! - strigă profesorul Uzzi-Tuzii. Este un caz cunoscut de contrafacere! E vorba de materiale apocrife, răspândite de naționaliștii cimbri în timpul campaniei de propagandă anticimeriană, la sfârșitul primului război mondial. În spatele Lotariei se-nghesuise o armată de fete cu ochii limpezi și liniștiți, ochi cam alarmanți, poate tocmai pentru că sunt prea limpezi și liniștiți. Printre ele își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mod de a ne sustrage avalanșei de oameni care ne înconjoară ar fi să pășim prin aer, să zburăm... Iată, și eu mă simt suspendat ca deasupra unei prăpăstii... Poate că povestirea aceasta este un pod peste gol, care avansează răspândind vești, senzații și emoții, pentru a crea un fundal de schimbări fie colective, fie individuale, în mijlocul cărora se poate deschide o cale; neclare rămân, însă, multe circumstanțe istorice și geografice. Îmi croiesc drum în mulțimea de detalii ce acoperă golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Fac genuflexiuni, aplecări, îmi masez mușchii de la picioare ca să nu se răcească. Mă uit la ceas. Sunt în întârziere, trebuie să mă întorc dacă nu vreau să-i fac pe studenți să mă aștepte. Asta ar mai lipsi, să se răspândească vorba că alerg prin pădure la ora când trebuie să-mi țin cursul... O iau la goană înapoi fără să mai bag nimic în seamă, nici n-o să mai recunosc casa aceea, o voi depăși fără să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apucase mădularul meu și-l ținea cu îndrăzneală, scoțându-l din haine, de parcă ar fi întreprins o operație de desfrunzire. Ceea ce-mi suscita interesul, în sânul doamnei Miyagi, era coroana de papile în relief, cu granulație densă sau măruntă, răspândită pe o arie destul de mare, mai dese pe margini, dar ajungând până la sfârc. Papilele controlau probabil senzații mai mult sau mai puțin acute în receptivitatea doamnei Miyagi, fenomen pe care l-am putut verifica foarte ușor, supunându-le la ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
povestește Dona Jazmina. La ora asta începeau partidele și durau chiar și toată noaptea. Unii și-au pierdut moșii întregi. Don Anastasio Zamora se stabilise aici pentru jocul de cărți, nu pentru altceva. Câștiga întotdeauna, și printre noi s-a răspândit zvonul că trișa. — Dar n-a câștigat niciodată nici o moșie, mă simt dator să precizez. — Tatăl tău era un om care ce câștiga în timpul nopții pierduse deja în zori. Și apoi, cu toate încurcăturile lui cu femeile, nu era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de tot tărăboiul! Vreau să vomit. Sunt prea multe obiecte și cel puțin câteva tăioase în calea ta când nu ai direcție, când țeasta-ți sună ca buhaiul de Anul Nou. Și, nu știu cum, ai uitat cu desăvârșire pe unde-s răspândite, acum te-agăți de toate și le răstorni. Nu suntem nici marionete, nici manechine, ci doar niște excrescențe, niște licheni în simbioză cu debaraua și dulapurile, un fel de îngrijitori ai zdrențelor, de cerberi ai mulțimii de lucruri din jurul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fregate, pădurile de stejari-de-piatră din vale. În scobiturile și pereții de stîncă ce păreau tăiați cu cuțitul Își depuneau ouăle conice pescărușii-cu-ochelari, iar bîtlanii și păsăretul cu picioare lungi invadau zonele cu mangrove, Îngăduindu-le cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori. Era, prin urmare, ilogic să-și străbată regatul fără ca pălăria lui cu boruri largi și din cale-afară de uzată să Îndure „mulțumirile” vreunui supus Înaripat, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
transformase deja Într-o moviliță de cenușă. Încă o dată Își bătuseră joc de el cu cruzime și trebuia să pornească de la zero, dar era conștient de faptul că acum lucrurile deveniseră și mai dificile, pentru că În curînd Adventurer avea să răspîndească În porturile din Pacific vestea că pe Insula Hood, În Arhipelagul Galápagos, se ascundea un om pe care un echipaj Întreg Îl văzuse comițînd o crimă. Liniștea lui, o liniște Întemeiată pe faptul că lumea Îi ignora existența, se sfîrșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
altul făcînd și neguțătorie, își băgaseră coada și italienii cu Ala Littoria și Avio Linee Italiane, puteai crede că o făcuseră ca să nu lase descoperit spațiul pe hărțile lor propagandistice care erau afișate pînă și în băcănii, din Italia se răspîndea, se întrețesea deasupra Europei și pînă în Africa și Orientul Apropiat o plasă bine gândită, care să te facă să-ți spui că ai de-a face cu o putere cu adevărat mondială, își vedeau de treaba lor și cehii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simandicoasă. Simțea cum începe, dintr-un nod rece, depistase cîteva pe trupul său, acestea nu se încălzeau niciodată cu totul, două erau pe pulpa piciorului drept, unul sub umăr, altul chiar în podul palmei stîngi, simțea cum de acolo se răspîndește sub piele încetișor frigul, intrînd apoi adînc, tot mai adînc, pînă la os. Nu se dusese la nici un doctor, despre o asemenea suferință nu auzise pe nimeni plîngîndu-se și îi era teamă că o vizită medicală n-ar aduce nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu părul Învolt și cu ochii negri precum boabele de porumbă. Peste mantaua străvezie purta un șal de mătase pestriț, târguit, probabil, din India. Ucenicii lui Simon vorbeau despre ea ca despre Întruchiparea Înțelepciunii și frumuseții feminine, În vreme ce pelegrinii creștini răspândiseră despre ea tot soiul de zvonuri, că era o curtezană, o târfă, o târâtură și o șarlatană care‑i trezise mila Însoțitorului ei șarlatan Într‑un lupanar din Siria. Simon n‑a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zi ștersese deja urmele tălpilor și crepidelor de pe nisipul mișcător. După trei zile, Într‑o vineri, mormântul urma să fie dezgropat. Acum se adunase mult mai multă lume decât la Îngropare, căci vestea despre făcătorul de minuni, fachirul, magul, se răspândise până departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întâietate, stăteau cât mai aproape de groapă. Întâi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curând aveau să zărească În țărâna zgrunțuroasă scândurile muruite. Groparii smulseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lui Racikovski, iar atelierul din suburbia pariziană era Înregistrat pe numele unuia dintre colaboratorii francezi ai lui Racikovski. Asta a fost epoca de aur a anarhiștilor și a „nihiliștilor“, va spune Norman Kohn, iar moda confecționării artizanale a bombelor se răspândise În Întreaga Europă și Rusie. Astăzi știm perfect că În spatele acestor atentate (aidoma celui cu o bombă umplută cu cuie, care a avut drept țintă Camera Deputaților, ca și a exploziilor În lanț de la Liège) stătea, precum un Dumnezeu invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ai o extremitate expusă, dacă pot spune așa, căci există doar două moduri prin care te poți feri, ambele ineficace. (Al treilea Încă nu a fost inventat.) Ori tăceți, crezând că lumea nu va lua În serios minciuna care se răspândește pe seama dumneavoastră - și, să nu uităm, pe calea tiparului -, ori, indignați, răspundeți la calomnie. În primul caz, se va afirma: tace fiindcă nu are ce spune În apărarea sa. În al doilea caz, când se apără, se va presupune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că tocmai doamna Glinka Îi trimisese exemplarul ei lui Krușevan (cel care Îl va publica primul În ziarul său). De aici, cum am văzut, va ajunge Îi mâinile lui Nilus. Zvonurile care vor propaga această „capodoperă a calomniei“ se vor răspândi prin lume cu viteza cu care se transmit doar știrile nefaste și febra spaniolă. Această carte va ajunge de pe continentul european În Peninsula Britanică, de acolo În America, apoi, luând calea inversă, chiar până la Împărăția Soarelui Răsare. Datorită originii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
răspunse într-un sfârșit. Probabil că în Al Doilea Cerc, dacă într-adevăr buricul reprezintă insula lui. — Asta reprezintă, interveni bătrânul kahuna, care era unul dintre cei care-și petreceau ore lungi studiind corpul prizonierului. Este un obicei vechi, foarte răspândit printre popoarele din nord-vest. —Din nord-vest? se miră Hiro Tavaeárii. Cum se explică faptul că au venit din nordvest într-o perioadă a anului când sufla neîncetat Mara’amú din sud-est? Deoarece se pare că sunt foarte isteți, răspunse Miti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cănd Hinói Tefaatáu o prelevase, în care Tapú Tetuanúi avea ocazia să o revadă. Tatuajele se păstraseră perfect, însă era un spectacol macabru s-o vezi astfel, atât de departe de stăpânul ei. În plus, cum fusese tăbăcita în grabă, răspândea un miros groaznic de mortăciune, care îi obligă pe toți cei ce voiau s-o privească de aproape să-și acopere nasul cu mâna. Bărbații de pe insulă o analizară cu multă luare-aminte, dar sfârșiră prin a recunoaște că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era nici o îndoială că atât unii, cât și ceilalți, știuseră să boteze acea lume ciudată, dat fiind că aproape necunoscută Micronezie se întinde de-a lungul și de-a lațul unei suprafețe de ocean de marimea Statelor Unite, în care sunt răspândite circa două mii opt sute de insulițe, a căror suprafață totală abia dacă depășește trei mii de kilometri pătrați. E greu de imaginat cum ar fi dacă am împărți insula Mallorca în două mii opt sute de bucăți și le-am răspândi la întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care sunt răspândite circa două mii opt sute de insulițe, a căror suprafață totală abia dacă depășește trei mii de kilometri pătrați. E greu de imaginat cum ar fi dacă am împărți insula Mallorca în două mii opt sute de bucăți și le-am răspândi la întâmplare printr-o mare de trei ori mai întinsă decât Mediterana, însă dacă luăm în considerare că majoritatea acestor insulițe nu depășesc în general înălțimea unui palmier, e de înțeles că se putea traversa întreaga Micronezie fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]