1,578 matches
-
imensă pentru a privi o raclă ce multă vreme fusese ferită de priviri indiscrete. Laesia fusese un caz special pentru Abație. Populația ei de clone avea aproape cincisprezece secole și fusese transplantată într-un moment în care Abația încerca din răsputeri să-și optimizeze din punct de vedere economic programele de însă-mînțare. Încercând să demonstreze că mediile aspre pot potența religiile, călugării augustinieni așezaseră populația inițială de clone pe un platou înalt, pe care zăpada se topea doar trei luni pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vederii umane. - Mă ameninți? strigă Bella pe un ton isteric. - O, n-aș putea ataca niciodată un Boszt, rosti serios Tars. Cât despre nenorociții ăia, zău că nu știu ce să zic, încheie zâmbind quintul, arătând către soldații care se chinuiau din răsputeri să ajungă la împăratul lor. - Bine, cedă brusc Bella. Am nevoie de voi și bănuiesc că pot să fac această concesie. Oricum, Maestrul vostru nu are nici o șansă să aterizeze pe Kyrall. Iar dacă o face, va compromite ascunzătoarea tatălui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lamă strălucitoare care părea că îi este prinsă cumva de braț. Înainte chiar ca tânărul să-și dea seama ce se întîmplă, lama aceea ciudată se extinse iar vârful ei se opri pe pielea gâtului său. Xtyn se strădui din răsputeri să nu se înfigă singur în arma războinicului și rămase împietrit, în timp ce urechile sale percepură ropotul de metal strivit de metal, stârnit probabil de celălalt soldat care îi respingea lamele. Tânărul făcu doi pași înapoi, se aruncă la pământ, se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să mai reacționeze, aruncau priviri îngrozite spre Balamber; acesta, în șaua calului, îl ținea zdravăn pe comandantul lor de păr, obligându-l, din cauza mișcărilor animalului, să execute un soi de dans grotesc îndărăt, din care bagaudul, cu toate că se zbătea din răsputeri, nu reușea să se elibereze. în sfârșit, hunul opri calul și, trăgând fulgerător din cizmă un cuțit lung, cu o singură și rapidă mișcare, străpunse gâtul bărbatului, care căzu în iarbă, zvârcolindu-se în chinurile morții. Cu un strigăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Geremar, plini de furie, probabil s-ar fi grăbit să vină, aflând de fuga lor. Timpul îi presa și Gualfard trebuia să ajungă iute la Genava ca să plângă soarta lui Waldomar și a fiilor săi și să se străduiască din răsputeri, în adunarea principilor, să susțină planurile lui Atila. Cât despre el și tovarășii săi, ei trebuiau să părăsească ținutul cât mai curând și să aducă la cunoștința lui Onegesius îndeplinirea misiunii. Până acum câteva zile, se gândea cu nerăbdare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
burgunzii ce atacaseră tabăra și o mare parte dintre prizonierii eliberați. Muți războinici erau deja urcați în șa pe caii lor, alții se grăbeau să se urce pe cai împreună cu câțiva galo-romani ce luptaseră împreună cu ei. Câte unul striga din răsputeri, încercând să dea ordine mulțimii de fugari ce veneau să umple luminișul în mare confuzie. Sebastianus înțelese ce voise Maliban să-i spună: burgunzii luaseră de la huni circa treizeci de cai, cei mai mulți fără șa, care, după câte se părea, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aici? Copila înălță iarăși capul și, strângând pumnii, îl străpunse cu privirea. — Toți sunt morți! strigă mânioasă, dar cu glasul frânt. Acum îl fixa cu ură, de dincolo de vălul de lacrimi, pe care, totuși, părea să și le rețină din răsputeri. Buza de jos îi tremura de furie. — De când? — Ce-ți pasă ție? răspunse ea cu putere, cu vocea schimbată de plâns. Lăsă apoi capul în jos, cu privirea în pământ. în mâna dreaptă încă mai ținea coasta de miel, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Toți după mine! La sunetul trâmbițelor, cavalerii romani se năpustiră asupra hunilor, îi ajunseră din urmă în câteva secunde și îi spulberară, întâmpinând doar o rezistență slabă și fără convingere. în timp ce dușmanul fugea mâncând pământul, Sebastianus trebui să strige din răsputeri pentru a domoli avântul alor săi și a-i aduce înapoi, în dispozitivul de pază al colinei. Zeci de oameni și cai zăceau risipiți prin mărăcini, iar ilirii săi, în timp ce urcau panta abruptă, îi terminau pe răniți cu lovituri iuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Începând cu vârsta de trei ani, părinții au început să mă lase singură la țară. Mi-aduc aminte însă că primele ore din momentul sosirii mele la bunici le udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu mai aveam nimic, îmi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Raiului deschise. III. Parfum de ploaie mov Unul din momentele așteptate cu nerăbdare, este și rămâne prin excelență, revenirea mea în Brăila cea dragă. Pe măsură ce mă tot apropii, simt cum parcă-mi ard tălpile, îmi transpiră mâinile și încerc din răsputeri să-mi ascund emoția și clocotul interior. Cu siguranță este acel vector de rezonanță între sufletul și trăirea ta, pe de o parte, pe de altă parte, chemarea și identificarea rădăcinilor tale ca om. De fiecare dată când intrarea o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Începând cu vârsta de trei ani, părinții au început să mă lase singură la țară. Mi-aduc aminte însă că primele ore din momentul sosirii mele la bunici le udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu mai aveam nimic, îmi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Raiului deschise. III. Parfum de ploaie mov Unul din momentele așteptate cu nerăbdare, este și rămâne prin excelență, revenirea mea în Brăila cea dragă. Pe măsură ce mă tot apropii, simt cum parcă-mi ard tălpile, îmi transpiră mâinile și încerc din răsputeri să-mi ascund emoția și clocotul interior. Cu siguranță este acel vector de rezonanță între sufletul și trăirea ta, pe de o parte, pe de altă parte, chemarea și identificarea rădăcinilor tale ca om. De fiecare dată când intrarea o
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nu s-au pierdut cu firea și, în ciuda oricăror evidențe, au așternut pe hârtie tot ce credeau dumnealor că i-ar putea aduce acestuia o alinare, tovarășul Iliescu n-a putut să facă față situației. Degeaba s-a chinuit din răsputeri să pară stăpân pe sine la slujba de Înviere și degeaba a luat (ca un credincios) lumină din lumina Prea Fericitului Părinte Teoctist s-o împrăștie celor care-l înconjurau. Prezența sa acolo ne-a făcut, fără să vrem, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
mă obsedează imaginea lui Boris Elțân care se justifica în fața noastră că nu s-ar fi urcat la tribună în stare de ebrietate, așa cum a fost acuzat. Ar putea dovedi acest lucru cu martori, spunea el revoltat, luptându-se din răsputeri să se facă-nțeles de o lume care nu prea avea răbdare să-l mai asculte. La rândul lor, cei care îl acuzau susțineau și ei că ar avea martori cu care pot dovedi că președintele Rusiei a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
textul revăzut, pentru ca expunerea să fie coerentă. Așteptam a doua confirmare. Dacă tot mai solicitau corecturi, procedam la fel, în măsura în care ne permitea timpul. Unele interviuri au fost refăcute de cinci ori. Dragi intervievați, după cum ne-ați cerut, am încercat din răsputeri să evităm situațiile neplăcute. N-am vrut să vă băgăm în gura presei și să spuneți: „Nu trebuia să fie așa“, „Deși am crezut în voi și am cooperat, ne-ați trădat!“. Pe cât posibil, am acordat timpul necesar și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o numești „violarea memoriei“. Gradul afecțiunilor fizice nu are legătură cu sindromul stresului post traumatic. Cu alte cuvinte, este o problemă care ține de traumele psihice. De exemplu, persoanele care încă se mai țineau pe picioare i-au ajutat din răsputeri pe cei căzuți la pământ. Aceștia făceau spume la gură și au murit în chinuri groaznice sub privirile lor disperate. Parcă era un câmp de luptă. Tragic. Mulți dintre supraviețuitori au contractat sindromul stresului post traumatic. Într-o zi, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pungile. Oricum ai lua-o, ăsta e ghinion curat. Nu mă resemnez cu gândul că a fost un blestem. Shizuko s-a prăbușit la stația Nakano-sakaue și a fost transportată la spital. Cineva din echipa de salvare a încercat din răsputeri s-o resusciteze, dar, se pare că și acea persoană a inhalat gaz sarin și a leșinat. Nu am întâlnit-o. Nu știu ce fel de om e. Cei de la sediul central m-au informat despre atac. Firma se află lângă linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un lucru foarte important faptul că superiorii, familia și prietenii au fost alături de mine. Sunt alții cu simptome mai grave care au probleme mult mai serioase decât mine. Părinții nu m-au lăsat să dau acest interviu. «Te chinui din răsputeri să ștergi această amintire și acum o retrăiești!» Am acceptat, sperând că aici voi pune punct. Nu pot să mă tem la nesfârșit.“ „Primul lucru care mi-a venit în minte a fost: «Azi nu o să mă duc la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se întâmplase. Mirosea, ori a diluant, ori a acetonă. Nu, nu era un miros atât de neplăcut. Când am ajuns la stația Tsukiji, s-a auzit o voce: «Vă rog să mă ajutați!» Era o voce de femeie. Striga din răsputeri. Am auzit-o de undeva din apropiere. La patru, cinci metri de mine, pe peron, în direcția de mers a metroului, adică în vagonul al treilea. Am auzit-o, dar am crezut că era vorba de o simplă dispută. «Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acolo. «În ultima vreme nu prea merge bine. Știi de X, nu? Urmărește să-ți ia clienții!» Ceva de genul ăsta. La jumătatea anului, ori mutam locul magazinului, ori îl închideam. Nu iertăm nimic. Și noi trebuie să luptăm din răsputeri. Următoarea zi era Echinocțiul de Primăvară, dar aveam de lucru. Urma să aibă loc redeschiderea unui magazin dintr-un complex din Ginza și trebuia să mă duc. Nu prea aveam vacanță. La prima vedere, lumea asta pare atrăgătoare, dar adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe calculator. În afară de întâmplarea nefericită cu sarinul de la metrou, a dus o viață de familie liniștită. Dacă veți citi, veți înțelege că, după atac, domul Yoshiakia fost grav bolnav și că în prezent încă suferă din cauza sarinului. Dar încearcă din răsputeri să vadă, pe cât posibil, partea bună a lucrurilor. Am discutat cam două ore și și-a păstrat tot timpul aerul optimist. „Ne-am căsătorit în 1972 și ne-am mutat aici. Până atunci am locuit în Asakusabashi. Acolo m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a spus asta. Oricum e o persoană impunătoare. Se apropie de șaizeci de ani, însă pare mai tânăr și e energic. Pentru orice lucru pe care îl face dă tot ce-i mai bun din el și se străduiește din răsputeri. Are multe pasiuni. Cel mai bun scor pe care l-a avut la golf a fost 77. Mi-a zis: „Până acum n-am dat greș niciodată nici la serviciu“, dar am sesizat în tonul lui un soi de mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
asemănător. «Până aici mi-a fost! De ce să mi se facă așa de rău dintr-odată?» Am pus geanta pe care o aveam pe raftul de plasă pentru bagaje. Mă țineam strâns cu ambele mâini de mâner. Mă chinuiam din răsputeri să stau în picioare. «Aoleu! Nu e deloc bine!» Doar la asta mă gândeam. Am avut noroc. Persoana din fața mea, care stătea jos, a coborât cam după două stații. Am reușit să mă așez. Eram recunoscător. Mă simțeam un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
străduit să le iubesc pe fiecare în parte. Cuvintele acestea, spuse așa de ușor, pot să sune melodramatic, însă acesta este adevărul. Am asimilat poveștile oamenilor și le-am contopit cu sângele și carnea trupului meu. M-am străduit din răsputeri să mă pun în locul lor, să privesc din perspectiva lor și să simt ce era în sufletul lor. De aceea, nici unul dintre cei intervievați nu m-a considerat „plictisitor“ și nu a spus că întrebările mele sunt „neinteresante“. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
computere. Murai Hideo era superiorul meu și mai vorbeam din când în când. Aveam niște lucruri pe care doream să le cercetez personal, iar el mi-a spus ceva de genul: «Dacă asta vrei, nu-i nici o problemă.» Încerca din răsputeri să respecte ordinele de sus. - Când spui «de sus», te referi la Asahara Shōkō? Da. Nu mai avea nici o fărâmă de eu. Nici nu se gândea la propunerile subalternilor. Dar, nu îl deranja dacă noi voiam să cercetăm ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]