1,007 matches
-
sângele. Mi-am dat seama că și asta era un fel de urare. M-am apropiat de Nunatuk. Zâmbea În felul acela al ei, pe care-l deprinsese de când rămăsese grea. - Sunt Întregi? Întrebă. - Da’ tu cum ai vrea? se răsti bătrâna. Sunt Întregi și zdraveni, ca și tine. Ca și ucigașul ăsta mut care e tatăl lor, scrâșni ea. Am simțit cum mă trece un fior de răcoare prin măruntaie. - Îl placi pe Dupna, i-am spus bătrânei. - Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
umilesc? Îmi zâmbi din colțul gurii și iarăși mă privi În felul acela. N-am să fiu În stare să-l pricep niciodată, fir-ar să fie. Iar el, zâmbind din ce În ce mai larg: - Scept e și el om. - Scept, m-am răstit la Logon, a fost vrăjmașul de moarte al tatălui tău. Ochii Îi licăriră stins. Apoi: - De-ai ști tu, Krog, cât de mult... Începu el dar glasul i se frânse. Fără să mă mai privească, Începu să-și facă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și răsplătit cu un dram de protecție În schimbul serviciilor aduse și a discreției sale, dispus să se arate servil, să se gudure și să se plece În fața celor Însemnați cu pecetea privilegiilor și puterii, dar gata să mîrÎie, să se răstească și să-i repeadă cu o grosolănie impertinentă și gratuită pe cei lipsiți de putere și de privilegii, pe cei care nu poartă semnul distinctiv al norocului și succesului care să-i Înalțe În ochii lui. Neîndoielnic, un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zărea fantoma vieții și a vorbelor sale de-abia stinse, de parcă-l auzeam vorbind, Îi ascultam din nou glasul cu inflexiuni cunoscute, știam fiecare moment și fațetă a vieții sale cu atîta precizie, Încît parcă era Încă viu și se răstea la cineva zicînd: — N-am ce-ți face, dom’le, nu știu nimic de chestia asta. Nu știu decît că am primit dispoziții cît se poate de clare să nu las pe nimeni să intre decît dacă-mi arată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oi Înșira În fața nemților să se-aleagă praful de voi, măcar că nu mai apuc să trăiesc o zi după asta, mă corcituri nenorocite de... maimuță și... cocoașă de cămilă, mă, nemernicilor, mă cretinilor, mă... — Șefule! Nu-mi spune „șefule“! se răsti el pe un ton ascuțit, gîtuit, aproape stins. Mă, idiot nenorocit, de cîte ori ți-am zis să nu-mi spui mie „ȘEFULE“?! răcnește el. — Știu, șefule, zise el pe un ton jeluit... da’ mi-a plesnit catarama. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
salut politicos și încerc să vorbesc cu el despre subiectul zilei. "Dă unde ziceați că sunteți? Haud? Dă la Antena 3? Eu nu vorbesc cu nici o Antenă, și nici cu Realitatea. Clar. Punct. Că v-ați luat di Bhăsăscu", se răstește Cioabă și îmi întoarce spatele. Jurnaliștii veniți, chiar și din Germania, încearcă să își facă loc în sală. Nu ai loc unde să pui un microfon, nu ai loc să te miști, ca să faci o poză, de atâtea baragladine. După ce
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
jur, pe scaune înalte cu picioare de nichel, femei de treisprezece ani îndesate în blugi strâmți, care le trădau și mai bine lipsa de forme, sau în fuste fosforescente, roz ori verde-praz. Din difuzoare curgea o voce aspră, care se răstea la noi pe un fond muzical cu multă percuție: „poți să intri la mine în cartier, dar ai grijă ce spui”. Am bănuit că erau cei de la BUG Mafia. Știam de ei de pe tricourile lui Gogoașă și Muianu. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oameni? Ia uiti cum șadi cu alea-n sus șî cu gura crăcănată! Băăăi, da’ di ci nu i-ați pus șî niști beculeți cu beteală, ca sî hii circu’ șî mai mari!?” - Ia mai ține-ți fleoanca, Culai, se răsti popa, care terminase conversația. Mai bini adă patrahiru’ șeala ca sî terminăm răpidi cu aista, cî vini Soliman. Hai cî ajunji șî șăfu’ poliției, să-i depună o coroană. Popa o luă înainte, pe o alee lăturalnică. Mergea repede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
descurci. Există o explicație foarte simplă, răspunse el. Ucigașul nu a intrat și nici n-a părăsit sala de biliard pe ușă. Există un pasaj din acea încăpere. Duce la unul din dormitoarele de sus. — Despre ce vorbești, omule? se răsti la el Thomas. — E adevărat. Întreab-o pe Tabitha: ea știe. Știe pentru că l-a folosit Lawrence în timpul războiului. — Ce tâmpenie! Se întoarse spre mătușa lui, care ascultase această conversație aparent amuzată. Ai auzit, mătușă Tabitha? — Da, am auzit tot. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Aici doarme copilul?! Dar ce, suntem în evul mediu? ─ Cum să fim în evul mediu, don’șoară dragă, îi răspunde cu duhul blândeții nea Mihai, se poate? Atunci mata nici n-ai veni pe la noi... Și copilul unde e? se răstește cealaltă. Aduceți copilul imediat. Avem o dispoziție judecătorească. Copilul urmează să fie transferat de urgență la Centrul de plasare nr. 24. Cine a dispus? îndrăznește Iulia. ─ Dumneata mai bine nu te băga, domnișoară. Oamenii aceștia trebuiau să predea copilul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
tare că te-auzim toți! Auzi frate, cică s-o recolteze din drum! Cum vorbești așa?! Da’ ce, suntem pe câmp, la seceriș? Mata n-ai auzit de violuri, de câte se-ntâmplă, cucoană? ─ Ce-ai mă cu femeia, se răstește un alt pasager din partea opusă a microbuzului. Și pe dată călătorii de împart în două tabere, cea care apără dreptul Despinei de a fi recoltată și cea de părere că nu așa ar trebui să se exprime o femeie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cât timp băieții au pus masa. Wilson și-a dat seama că toți băieții se cam prinseseră cum stă treaba și, când l-a surprins pe servitorul lui Macomber uitându-se curios la stăpânul său În timp ce punea farfuriile, s-a răstit la el În swahili. Băiatul s-a Îndepărtat, fără ca fața lui să exprime ceva. — Ce i-ai zis? Întrebă Macomber. — Nimic. I-am spus să pară viu dacă nu vrea să-și ia vreo cinșpe de să le țină minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ape. Stăteau pe bancă, una lângă alta. Erau uriașe. Celelalte erau doar curve obișnuite, blonde oxigenate. — Uite ce mâini are, spuse tipul, arătând cu capul spre bucătar. Curva râse din nou, cutremurându-se. Bucătarul se-ntoarse spre ea și se răsti: — Ditamai muntele scârbos de carne ce mai ești și tu! Ea continuă să râdă și să se cutremure. — O, Doamne, spuse cu o voce plăcută, o, Dumnezeule! Celelalte două curve, alea grase, tăceau placide, de parcă nu s-ar fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sunt la brațul unui erou - a răspuns sora, strecurându și mâna cu gingășie pe sub brațul lui Toaibă. Majurul l-a fulgerat cu o privire rece și le-a făcut loc să intre. Cu ce treburi pe la mine? a întrebat cam răstit majurul. Apoi sergentul... Ce zic eu sergent? Eroul de lângă mine este reformat de comisia medicală și în curând va pleca acasă. Cum știi, are dreptul la o ținută de invalid de război. Unde găsesc eu o ținută de o asemenea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aflau la pământ... Un răpăit ca de darabană a zguduit plafonul vagonului, totul însoțit de huruit de motoare de avion ambalate la maximum. Cei din vagon s-au aruncat la podea, cu excepția lui Toaibă. Un ofițer din preajmă s-a răstit la el: Ce faci, sergent? Ai scăpat de pe front și acum vrei să mori ca prostul? Culcat! 80 Abia atunci și-a dat seama că trenul și trupa de pe șosea erau mitraliate de avioane inamice. Cu mare greu s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care mi-am retras-o cât am putut mai repede, dar nu înainte do a atrage atenția lui Chabù. Ea începu să râdă. ― Ai văzut că dadà își ține mâna la pieptul tău? izbucni Chabù biruitoare. ― Nu vorbi prostii, se răsti Maitreyi. Era mâna mea. ― Parcă eu nu știu, parcă eu n-am simțit inelul lui dadà... M-a înfiorat puțin precizarea aceasta, dar cum știam că Chabùvorbește multe lucruri fără șir, nu m-am temut de consecințele ei. De sărutat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu e chiar un lucru atât de grav... ― Dar ce crezi mata, mrs. Ribeiro, că Allan de operația aceea plînge? întrebă sarcastic Geurtie. Are el altceva mai grav, i-o fi fugit vreun lăutar cu fata... ― Taci din gură, mă răstii eu, înfuriat deodată, sculîndu-mă de pe scaun. ― Te rog să fii mai politicos cu mine, îmi răspunse Geurtie, roșind. Aici nu ești la negrii tăi din Bhowanipore. ― Geurtie! țipă Clara, apucîndu-i brațul. Lasă-l, bietul băiat... ― Prea l-ați cocoloșit toți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sub șase sute de metri. Exact atunci s-a găsit Eddy să-l bată pe spate. — Asta e, domnu’ Johnson, pur și simplu n-aveți noroc. Știți, n-am mai văzut așa ceva În viața mea. — Mai taci din gură, bețivule, mă răstesc la el. — VĂ zic, domnu’ Johnson, continuă Eddy, e cel mai rar incident pe care l-am văzut În viața mea. Ce poți să-i faci unui pește ca Ăsta? Întreabă Johnson. — PĂi, dumneata cu așa ceva voiai să te lupți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bucură că mă vede. Ticălosu ăsta mic și patetic chiar se bucură cu adevărat cînd mă vede! Chiar crede că o să fiu prieten cu un pervers amărît. Cel mai bine e să-l lămuresc. — Puțoi de rahat ce ești! mă răstesc eu. Găozar care mi-ai zis numa rahaturi... m-ai dus cu preșu chiar de la Început! Tot căcatu ăla cu Frank Sidebottom! Îmi dădeai muie pe față, puțoi de rahat ce ești! Bladesey acum i-o Întruchipare a nefericirii. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Ray și bat la ușă În stilul poliției pînă cînd silueta lui Îmbrăcată Într-un halat apare În prag. — Ray, zîmbesc eu, rezolvă-mă cu niște cocaină. Rapid frățîne. — Bruce... nu pot... zice el. — Rezolvămă Ray! Ca de sărbători! mă răstesc eu, rînjindu-mi dinții la el. E seara devreme. Aud o voce dinăuntru. — Cine e Ray? S-a Întîmplat ceva? — Nu, nimic! țipă el Înspre apartament. Vocea aia. Sună ca a lui Drummond. Presupun că o grămadă de curve au o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Am Încercat. Chiar am Încercat ca curu... numi făceam decît jobu... polițai eee. Doar din cauza grevei. Se răsucește spre mine, cu dinții scrîșnindu-i de parcă și ea ar fi stat trează toată noaptea pe cocaină... — Acceptă asta. Rezolvă-ți problema, se răstește ea. Ai o soție, o fiică... nu-i așa? — Toate astea s-au dus... clatin eu din cap, a spus minciuni... minciuni tîmpite... — Cine? Amîndouă... minciuni tîmpite, rîdem noi, toate au mers prost. Se aplică aceleași reguli. Obișnuiam să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
isteț (îi remarcă mâna stângă bandajată) le arătă pe un drum lateral, un grup de 5-6 tancuri rusești care tăiaseră coloana lor. Un ofițer coborâse dintr-un tanc, smulsese căștile de pe capetele unor soldați, le aruncase cât colo, și se răstea la români să plece acasă! De-a lungul timpului avea să se convingă, ăsta era războiul, oamenii erau diferiți și, uneori situația de învingător induce comportamente justificabile doar în anumite condiții. Coloana porni iar, însă caii lui se resimțeau după
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
bulibașî șî inelu’ Îi inel di bulibașî...Aici la șpital la poartî Îl așteaptam pi domnu’ Cucu doctoru’ șî cum nu mai vine am scos inelu’ din batistî șî mă giucam cu el... Când o vinit șî m-o Întreabat răstit - ci vreu - am scapat inelu’ gios... Țiganca s-a oprit din povestit, privind pe sub sprâncene când la profesor, când la doctorul Cuc... ― Și mai departe ce s-a Întâmplat de a ajuns inelul pe degetul doctorului Cuc? ― Pânî sî mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doctorul Gruia Toaibă, care l-a operat pe șatrar, sau pentru dumneata, profesore, ca șef al doctorului? ― Domnule! Pe un asemenea ton și Într-un asemenea limbaj, de mahala, eu refuz să dialoghez cu dumneata, indiferent cine ești - s-a răstit profesorul Hliboceanu, Împotriva firii lui. ― Acest lucru vi-l poate spune detaliat chiar doctorul Cuc, cel implicat În eveniment. Adică În sustragerea inelului. Chemați-l și Întrebați-l În fața noastră cum s-au petrecut lucrurile - a adăugat directorul. „Da! Acesta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avea să-mi dezvăluie nimic În plus sau În minus față de imaginea pe care mi-o reflectase de dimineață, am Înfruntat-o cu fruntea sus. O față răvășită și mânioasă mă privea de acolo. — Ce dracu’ faci aici? s-a răstit Emily la imaginea mea din oglindă. M-am răsucit În loc și am văzut-o trecându-și haina prin baierele poșetei Gucci și punându-și ochelarii de soare pe cap. Abia atunci mi-a trecut prin minte că Emily vorbise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]