2,464 matches
-
Acasa > Poezie > Delectare > NU TE ÎNDEPĂRTA Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului Fără tine sufletul mi se dezintegrează în atomi de dor... Doar tu îi poți ține laolaltă. Răsuflare de gânduri îmi piaptănă inima tandru, dornică de bal, măștile să cadă și să rămână iubirea. În șuvițe de vis îmi împletești poeme, Iubite, cerul din noi e verde, când înflorim în tăcere, florile sărutate în taină renasc și muguri
NU TE ÎNDEPĂRTA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382002_a_383331]
-
îndrăznețe, asortate, albelor piruetelor mele spre tine. Mă învârtește dorul tău nepereche pe vârfuri de simțuri, sub eleganța sincerității dezarmante. Mă treci de acum pragul în viața ta ca lumină a castelului tău ce o vei întreține cu propria-ți răsuflare. Referință Bibliografică: Castelul / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CASTELUL de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382068_a_383397]
-
Acasa > Poezie > Delectare > NU EȘTI PREA DEPARTE... Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Nu ești prea departe, de te gândești la mine, depărtarea se stinge cu răsuflarea iubirii. Orice s-ar întâmpla de tu mă iubești timpul îngenunchează și ne cunună cu primăvara. Oriunde tu te-ai afla și dorul de mine te ajunge, zărește-mă în fiecare floare ce tainic îți zâmbește. Sunt acolo, aici, peste
NU EŞTI PREA DEPARTE... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382113_a_383442]
-
umple plămânii cu oxigen. Voi lupta pentru această himeră apărută din spuma mării, numită iubire și-ți promit că nu voi cădea răpus, chiar dacă voi fi tentat să mă las pradă acestei pasiuni. Numai atingerea buzelor tale îmi pot tăia răsuflarea. Dar la fel de bine, cum buzele mă pot sufoca, știu și faptul că mâinile tale calde, mângâindu-mă, mă vor duce în Paradis. Mângâierile îți vor fi ca niște îngeri ce-mi veghează somnul și de aceea prefer, să dorm cu
DORINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380396_a_381725]
-
pot sufoca, știu și faptul că mâinile tale calde, mângâindu-mă, mă vor duce în Paradis. Mângâierile îți vor fi ca niște îngeri ce-mi veghează somnul și de aceea prefer, să dorm cu capul la pieptul tău, simțindu-ți răsuflarea. O șoaptă de-ai să-mi spui, va fi ca un clinchet de clopoțel, sau ca o colindă de copil, într-o iarnă geroasă, ce mă va trezi la viață. Referință Bibliografică: DORINTA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DORINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380396_a_381725]
-
aș apropia încet și l-aș săruta, poate așa aflu ceva din zborul fluturilor ce-ți aleargă prin minte. Ți-aș șopti încet la ureche ,,hai să ne iubim,, să facem dragoste, vrei, te -aș întreba mângâindu-ți lobul cu răsuflarea mea. Apoi ți-aș lua obrajii în mâini și ți-aș atinge fruntea cu fruntea mea plină de de gânduri. Aș coborî lunecându-mi buzele pe obrazul tău rozaliu și m-aș apropia încet de buzele tale. Cu degetele le-
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI, FRAGMENT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380409_a_381738]
-
aș gusta un pic să văd dacă-mi plac. Mai întâi buzița de jos aș sorbi-o încet sugându-i nectarul din tremurul roșiatic. Apoi toată gura ți-aș cotropi cu un sărut prelungit să pot scoate din tine toată răsuflarea vieții ce-ți curge prin vene. Ți-aș umple gâtul de sărutări și din ele ți-aș împleti o cunună care să îți acopere goliciunea umerilor lăsați pradă luminii. În poala albă a sânilor de piatră mi-aș odihni obrajii
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI, FRAGMENT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380409_a_381738]
-
ploaie sprintenă de vară, ce-n tine stropii și-i amaneta, eram arcuș, din când în când vioară de mâna-ți părul ud mi-l mângâia și îmi doream să te opresc din drumul ce-n ierburi, șerpuia spre-altundeva... Doar răsuflarea-ți caldă (sau parfumul) voiam s-o tatuez pe viața mea... Târziu te-ai așezat să mă mângâi... În sufletu-mi eu îți fac loc... Rămâi? Sursa foto: Internet ... Citește mai mult Eram un cântec fredonat sub lună,un zbor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380586_a_381915]
-
de început.Eram o ploaie sprintenă de vară,ce-n tine stropii și-i amaneta,eram arcuș, din când în când vioarăde mâna-ți părul ud mi-l mângâiași îmi doream să te opresc din drumulce-n ierburi, șerpuia spre-altundeva...Doar răsuflarea-ți caldă (sau parfumul)voiam s-o tatuez pe viața mea...Târziu te-ai așezat să mă mângâi...În sufletu-mi eu îți fac loc... Rămâi?Sursa foto: Internet...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380586_a_381915]
-
venit, așa, ca un însemn, cu geana scrijelind în trup de lemn, privea fără de țintă-n viața mea citind, în șoaptă, dincolo de ea. Purta în păru-i albe flori marine, adâncuri de oceane pe retine, cald susur de izvor în răsuflare și-n pas molatic...dulce cadențare. Stăteam închisă-n putredul meu trunchi ca sufletul să-mi cadă în genunchi când ea, din stele scurse pe pământ, un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt. Într-un acord de liniște deplină și îmbrăcată
ÎN ZIDUL MEU DE ANĂ... de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380613_a_381942]
-
doar un zid umed și înalt cu ferestre false care nu mă lasă să privesc într-acolo... încerc să mă târăsc prin smoala din zid și mi-e greu presimt ceva rău neputința se-ncolăcește pe mine și îmi taie răsuflarea dar mă gândesc că de fapt toate sfârșiturile sunt părți care egalează distanța dintre noi aici în lumea mea cu o singură moarte e ca un fel de joc cu remiză... *** nu nu-mi doresc nimic mai mult decât să
UN FEL DE REMIZĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381122_a_382451]
-
de-ngrijorare, Mai sunt în lume eu, sau doar mă mint, Căci simt c-am devenit o altă stare. În urmă mi se-mpleticesc ninsori, Deasupra-mi sunt zăpezile de stele, Și parcă-s fulg sau stea, iar alteori Sunt răsuflarea conștiinței mele. Mă simt atrasă-n valuri de culori Ce mă-nfășoară și iar mă dezleagă, Lumină sunt, de aștri arzători, Mă risipesc în tot, dar sunt întreagă. Înaintând, contururi se tot șterg Și-aș vrea ca să pătrund și-n
CĂLĂTORIE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381146_a_382475]
-
prin viață ocolind cuvântul ură,Trebuie-a iubi vulcanic, fără a avea măsură.... XVI. DORINȚĂ..., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1680 din 07 august 2015. Când umbrele din ceruri crează dulci mistere Și noaptea-ntinde vălul pe-ntreaga răsuflare, Mă infășor în taine, speranțe și-n tăcere Să zbor cătând în stele iubire și-alinare. Pe-oceanele de lacrimi mă plimb cu nesfârșitul În barca făr’de cîrmă, cu pânzele din vise, Rugându-mă la Domnul să-mi lase
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
din amintire, Un strop de nemurire, un pic de infinit, Să umplu cu speranță dorință și-mplinire, Acele riduri goale ce chipul mi-a umbrit. Citește mai mult Când umbrele din ceruri crează dulci mistereși noaptea-ntinde vălul pe-ntreaga răsuflare,Mă infășor în taine, speranțe și-n tăcereSă zbor cătând în stele iubire și-alinare.Pe-oceanele de lacrimi mă plimb cu nesfârșitulîn barca făr’de cîrmă, cu pânzele din vise,Rugându-mă la Domnul să-mi lase gaj, iubitulSă
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Acasa > Poezie > Amprente > DANSUL LUNII Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Merg pe urmele pașilor Lunii În dansul nocturn al vieții Și morții deopotrivă, Răsuflarea ei împrăștie stele Ce-mi cad adânc în întunericul lăuntric Și tăcut ele-mi germinează lumină Prin focul ritualului ei mistic De dragoste,vindecare și inviere! Aripi de daimon nu se mai opun Divinului, evadează, Cuprind nimbul cu demonia iubirii
DANSUL LUNII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381326_a_382655]
-
aude de dup-un paravan! Și nu-mi răspund de parcă..li-s gurile cusute, Mă tem s-aud răspunsul,mai bine rămân..mute! E focul nemuririi ,sau ....ghena lui satan? În marea zvârcolire,mă trec fiori și ape, Si parcă răsuflarea,mi se oprește-n piept! Mă simt pierdut și singur,departe dar ..aproape! Să merg? Ce mă așteaptă? O viață sau o moarte? Să merg e întrebarea,sau...poate mai aștept! Pășesc timid,cu frică și nu mai am cuvinte
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
aude de dup-un paravan!Și nu-mi răspund de parcă..li-s gurile cusute,Mă tem s-aud răspunsul,mai bine rămân..mute!E focul nemuririi ,sau ....ghena lui satan? În marea zvârcolire,mă trec fiori și ape,Si parcă răsuflarea,mi se oprește-n piept!Mă simt pierdut și singur,departe dar ..aproape!Să merg? Ce mă așteaptă? O viață sau o moarte?Să merg e întrebarea,sau...poate mai aștept!Pășesc timid,cu frică și nu mai am cuvinte
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
cum gândește, cum trăiește; și simte frumos, gândește frumos - și trăiește așijderea. Cu naturalețea și vitalitatea olteanului sudist, care, dacă n-a avut șansa muntelui gorjean, are în schimb trăinicia repetabilei poveri a firului de iarbă, umbra amară a pelinului, răsuflarea fierbinte a miriștii eliberate de rodul pământului, răcoarea de sub streașina Oltului. Parafrazându-l pe Dinu Săraru, se poate spune că Nicolaie Dincă, dacă a ratat clipa, a câștigat veșnicia. În egală măsură, sincer și prudent (să ne amintim zisa olteanului
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
cu greu, în acest păienjeniș de străzi, din apropierea marelui oraș. Nu era trafic intens, la ora acea, târzie: La un pod, am oprit câteva minute și am sunat-o din pe Otilia: Eram tot mai aproape de ea. Parcă-i simțeam răsuflarea! Am rămas surprins că nu mai răspundea ea ci, robotul telefonului: Am tot insistat, minute bune, dar același robot îmi cerea mereu să las mesaj! Am realizat că, probabil se culcase fiind obosită și nu mai auzea telefonul: O neliniște
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
sale se afla în buzunarul meu, la serviciu. Prima noapte a fost grea. Dănuț nu a făcut „plămâni” după stingerea luminii. Era obișnuit cu ea. Iar Marga își înghițea hohotele ca să nu-și trezească odorul, dar asculta la gaura cheii răsuflarea lui. Treburi de mămică! Pe la 12 noaptea mă trezesc cu ea în camera de comandă speriată foc „nu mai respiră copilul!” i-am dat bineînțeles cheia și, după numai 5 minute, primesc telefonul liniștitor „doarme atât de dulce încât i-
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374295_a_375624]
-
țin în cârje de ninsoare, Vag timpul țesătura și-o complică, Contururile ard în îngroșare Sub marea de lumini cu ochi de sticlă. Culorile sunt reci și părăsite, E-o revărsare de metale gri, Largi voaluri indigo cad împietrite, Sub răsuflarea serii albăstrii. Atâta timp s-a condensate în aer Și-atâta necuprindere-n cuvânt. Prin zațul depărtărilor mă-ncaier, Cu umbra mea, în vidul pal dansând. Din volumul PEISAJE ȘI ANOTIMPURI de RODICA ELENA LUPU Editura ANAMAROL, 2016 ISBN: 978-606-640-197-6 Referință
ALERGARE ÎN NORI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374345_a_375674]
-
lor, împărăția, Furnicile o fac prosperă, Iar florile cresc bogăția Aromelor din atmosferă. Coloane-s trunchiuri viguroase Ce sprijină ca bolți, frunzișuri Din care curg armonioase, Triluri pe large luminișuri. Pereți de iederi se ridică, Jur-împrejur, vântul să țină Din răsuflarea-i care strică, Orânduiala lor divină. Decorul ? Tufele de roze, Ici-colo-n cale presărate, În rând cu mândre tuberoze Și panseluțele pictate. Curteni, un stol de zburătoare Ce rătăcește prin tufiș, Iar claun e o ciocănitoare, Ce strică-al scoarței înveliș
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374459_a_375788]
-
de focul puternic. Nerun reuși să găsească poarta pe care putea ieși din curte. Cu Mona în brațe ieși în drum. Fata era leșinată, înghițise mult fum, în timp ce Nerun era cuprins de o cumplită spaimă pentru că abia îi mai auzea răsuflarea. După ceva vreme, în aerul răcoros de pe drum Mona deschise ochii și-l văzu pe Nerun. Îl strânse tare în brațe, la piept, și-i zise: - Nerun, de-ai ști cât de mult te-am iubit și te-am așteptat
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
-i zise: - Nerun, de-ai ști cât de mult te-am iubit și te-am așteptat!... De ce oare trebuie să mor pentru asta? Și într-adevăr, după ce Nerun o strânse și mai tare la pieptul lui, frumoasa Mona își încetă răsuflarea și închisese ochii pentru totdeauna. În același incendiu pierise și unchiul fetei. * Vă închipuiți câtă jale și câte zile de zbucium au urmat pentru nenorocitul de Nerun! Câțiva vecini din sat au sărit să-l ajute, să-i facă o
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374586_a_375915]
-
un gând îngână un cântec de leagăn să adoarmă nesomnul întind brațele râuri despletite te caut prin camera goală de tine cu limpezimea grea a iubirii simt cum te conturezi pe gura mea ca într-un pahar se varsă sărutările răsuflarea ta îmi atinge petalele limbii înfioară cuiburi de păsări sub tremurul mâinilor ce-mi modelează trupul perfid mă agăț de un vis cu păsările focului Referință Bibliografică: O altă noapte / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1882, Anul
O ALTĂ NOAPTE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373389_a_374718]