5,132 matches
-
loc...''Diana iar plângea ca o bocitoare, cu hohote mari, înecându-se în cuvinte: -Murdărie peste tot, clisă galbenă pe fusta mea roșie...imaculată Virginia acum e stigmatizată . -Oare de ce, doamnă doctor? -Pentru că nu știi să spui nu, Diana! răsunau cuvintele ca pietrele aruncate asupra femeii evreice.Cele două fantome dispăruseră,era singură în patul imens și rece ca o Antarctică; somnul o cuprindea iar. Pe latura dreaptă a patului, pe perete, o oglindă își aduna apele reflectând chipul tras
CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384416_a_385745]
-
cu atâta firesc. Rapiditatea cu care se derulase totul mă stânjenea într-atât, încât îmi plecasem nevolnic privirile spre vârful pantofilor. Nu zăbovii decât o fracțiune de secundă în starea asta, căci o voce ce-mi păru extrem de cunoscută îmi răsună distinct în urechi. Îmi vorbea cel de lângă mine. Îi mulțumea Proniei Cerești că răspunsesem rugăminții sale nerostite de a ne vedea și că slăbiciunea-i pasageră nu-i obstrucționase posibilitatea de a-mi vorbi despre... Conteni cu explicațiile, privind către
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
prin mulțimea de cearceafuri întinse haotic și tomberoane pline de gunoi, scoțând din mers fiecare articol vestimentar ce s-ar fi putut uda. Ca să nu mai pierd nicio clipă și să ajung mai repede la apă ! Un amalgam de muzici răsună din difuzoare și din boxele teraselor la care oameni însetați, sorb câte o bere rece, necesară la cel puțin doi litri de lichid pe zi.Acum e căldură foarte mare ,așa că, nici patru n-ar fi suficienți. Printre muzici,bineînțeles
CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
-
sub iluzia unui cotidian cu dramele sale existențiale, cel care angrenează întreg spectrul de forțe, sentimente, comportamente și acțiuni este supranaturalul, manifestat prin intermediul oniricului și al crimelor spiritelor ce bântuie zona podului de cale ferată: „Un zgomot de vreascuri rupte răsună din apropiere și încremeni, căutând cu ochii mari, alertată, în întunericul de nepătruns. Abia atunci știu că mai era cineva acolo. Aceeași prezență. « Dumnezeule! E la fel ca...în vis » gândi ea înghețată de frică. Inconștient, căută să se ridice
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
actrița Tamaru Buciuceanu-Botez. Cât timp avem printre noi artiști cum este maestra, solemna speranță de a nu se rugini articulațiile sufletești umane ale românilor, nu slăbește. Când joacă actrița Tamara Buciuceanu-Botez, trâmbițele crăiești ale teatrului, cinema-ului, tv-ului de altădată răsună mătăsos chemător, nostalgic; unde joacă azi maestra, păunii politici, împanglicații primăriilor nu se pot strecura să confiște nimic, așa cum o fac cu alții. Bizarieriile studiourilor năucitoare, scălămbăielile, invazia kitsch-ului, trufia, ignoranța, obrăznicia, se prăbușesc la pământ! Actrița Tamara Buciuceanu-Botez
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ. DACĂ O AVEM PE MAESTRĂ, MAI AVEM SPERANŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384556_a_385885]
-
grăbeau la horă sau la bal de Anul Nou! Flăcăul să-i ducă noră mamei sale, drept cadou! Timpul a trecut în grabă. Obiceiuri s-au schimbat. Tineri se-adună grămadă la discoteca din sat! VREMEA COLINDELOR În magia sărbătorilor răsună ecouri cu vremea colindelor. Cete de copii lângă brad se adună și-n colind pun inocența lor. Prin noaptea în care creștinul nu doarme, lumină sfântă coboară din Cer. Se scutură nori de stele, milioane. Pe zare să pună tainic
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]
-
vârsta buletinului, le cânta ea la chitară compozițiile proprii. Bunicii din partea tatălui stăteau în apropiere de parcul Cișmigiu. Acolo se simțea Mira într-o lume boemă. Scara interioară îi provoca un gen de frică plăcută. Camerele foarte înalte, în care răsuna orologiul la fiecare jumătate de oră. Liniștea adâncă, perturbată doar de zgomotul înfundat al troleibuzelor care treceau prin fața casei. Un hol lung, care despărțea bucătăria de restul camerelor. Avea coșmaruri cu acel culoar întunecos. Se făcea că nu mai ajunge
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
Că, doar viața omului e trecătoare! FRUNZE ÎNLĂCRIMATE Frunze-nlăcrimate de pe ramuri cad, de vitregia vremii friguroase. Când ploaia curge cu al cerului vad, să spele zarea de fumul din case. Lipsite de părintească iubire, frunzele își plâng sfârșitu-n tăcere. Văzduhul răsună de-a lor jertfire, când copaci desfrunziți strigă durere. Iar omul, asemenea frunzei din ram, tăcerea-și duce în rana durerii, pe drum ce-l desparte de viață și neam. Cum ziua-n noapte, sortită-i căderii. Iubiri și speranțe
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
Coaliției pentru Familie este neconstituțională. În plus, credeți că ascultă de vocea poporului această Curte Constituțională? Hm! În niciun caz. Oare merge ea la Biserică? Nu! Din oficiu, are Biblia pe masă, deci nu are nevoie de cuvântul Domnului să răsune în lăcașul de cult. Doar atunci când zguduie cutremurele țara și le aruncă tavanele în cap... Marian Malciu Vicepreședinte al Filialei OLT a L.S.R. Referință Bibliografică: MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
lor. Aveau șepcile îmbibate și simțeau picurii în creștetul capului, și, prin hainele ușoare, direct pe piele. Era din ce în ce mai greu de avansat. Pașii lor scoteau sunetul unor ventuze aplicate pe trupul pietrelor. Trecea câte o mașină, depășindu-i, indiferentă. Mai răsuna, din când în când, câte un trăsnet strașnic, la câțiva metri de ei. Se îmblânzi, până la urmă și îngerul lor, și le scoase în cale un șofer milos, care îi conduse celalaltă jumătate de drum până la pensiunea la care se
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încăodată, deși l-am mai văzut de multe ori. În urechi îmi răsunau acordurile lui “O sole mio” și parcă îl vedeam pe marele Pavarotti ridicând brațele spre cer, în timp ce cânta, cinstind lumina pe care soarele o oferea pământenilor. Din zona unde am ajuns eu, se mai auzeau încă motoarele pescarilor profesioniști, care
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
ce ninsoate-a adunat, Pasul târșit ce merge către Casă Și pâinea ce mi-ai dat zilnic pe masă, Pe toți acei ce-n urmă am lăsat. Să poruncești furtunilor să tacă Și vântului să-mi vină-n ajutor, Când jalnic răsuna-va-n văi o toacă, Doar voia Ta în toate să se facă, Căci ești etern, iar eu sunt muritor. Să mă cuprinzi în dragostea Agape, Așa cum ai făcut din prima zi, Când mâini de lut țărâna o s-o
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
octombrie 2016 Toate Articolele Autorului De-ai fi rămas Cu mine, Primăvara, Un anotimp miraculos Și drag, Am fi crescut Că muguri-frati Pe ramuri, Si am fi înflorit Îmbujorați, în lan. De-ai fi rămas O veșnică lumină, Un cântec răsunând Peste păduri. Un râu albastru, Unduind în noapte, Un zâmbet Printre picăturile De ploi, Referință Bibliografica: De-ai fi rămas / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DE-AI FI RAMAS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382447_a_383776]
-
Demiurgos: „Cu glas de corn văzduhul săgetați,/ Cu lira și cu harpa. Fremătând/ În dans. Tamburul, flautul plăpând/ Se-ngemănează-n imn, ca niște frați./ Sonore corzi, treziți-vă, vibrați!/ Și voi, caval, chimvale, rând pe rând,/ Și toate laolaltă, răsunați!/ Tot ce viață are pe pământ/ Să-L laude pe Cel Etern și Sfânt./ Să-L preamărească laic și monah./ Să-L adorăm cu toți. Hallelu Yah!” Ecclesiastul este, fără comentarii, cea mai desăvârșită (sic!) transpunere în versuri a vorbelor
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
prin satisfactul „Carpe diem!”: „Tu, tinere, te bucură, cât încă/ E vreme. Să te-nfrupți pe săturate/ Din cele-ngăduite, revelate./ Ascultă-ndemnul inimii. Adâncă/ Să-ți fie desfătarea. Și bogată./ Să-ți fie veghea clară. Pașnic somnul”, sub accentele anacreontice răsunând vag versurile lui Echnaton, chiar dacă aceste îndemnuri trăiriste sunt înfrânate de inexorabilul memento: „Dar ține minte: pentru toate Domnul/ Te va chema-ntr-o zi la judecată”. Avertismentul ecclesiastic privește nu implacabila pedeapsă divină, urmată de veșnica osândă, ci conștientizarea
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
era singurul sprijin real. Încă nu uitase cum se străduise atunci să urmărească slujba, cu toată oboseala nopților de priveghi, cum urcase și coborâse împreună cu linia melodică, de parcă ar fi călătorit în mod real prin acel ținut - cât de persuasiv răsuna în gura preotului -“ fără întristare și fără suspin“ în timp ce urmărea cu atenție scurgerea lentă a lumânărilor de ceară, cu ochi ce păreau secătuiți de lacrimi. Da, celor rămași, le era necesar să audă că cel drag pleacă - măcar el - tocmai
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
continua să-și mâne în goană făpturile sale de fum cenușiu, prinse într-o formă sau alta și care se destrămau tot atât de repede ca și cum n-ar fi existat nicicând. Rămânea doar acel ecou, venit de nu se știe unde, ce răsuna ca un regret duios-compătimitor, pe care îl auzea de fiecare dată atunci când limbile clopotului său se însuflețeau prinzând glas și care părea a spune doar celor ce reușeau să le înțeleagă sunetele: “muncim... muncim... nu avem timp... să iubim...” . Referință
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
tău de-amfibie profundă, Am eșuat și-am pescuit capricii. Și te-am simțit în mine ca pe-o undă ce-mi răcorea albastrele indicii. În coapsa ta zemoasă ca o pară, Am ascultat o arie de val ce-a răsunat habotnic într-o seară scurgându-mi indecența în aval. În sânul tău ce legăna catarge, Am adormit lihnit într-un hamac. Și m-am hrănit cu lapte și cu alge și-am ronțăit din sâmburii-ți de mac. Petale de
CIREȘE AMARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383833_a_385162]
-
e tot mai consistentă Fiindcă curând noi doi am împlinit. O dragoste ce zace repetentă Și-nchisă într-un vis prea mult dorit. Descoperă-mă-ncet dară cu pasul Ce umbra ta adeseori o calcă. Simt că în suflet îți răsună glasul Ce țipă și cu teamă îl descalcă. Trecut-au anii peste noi în plete Ce au albit de dragoste și dor. Și-acuma n-au nimic ca să regrete Când ne încearcă câte un fior. Căci ești sortită numai pentru
DESPĂRȚIRE TEMPORARĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383906_a_385235]
-
și la culcare Într-un pat din cele șapte Adormind la ceas de noapte. Luna creștetul și-a lins Și-n pădure s-a prelins Obosiți și nemâncați Vin pitici din munții-nalți Șapte sunt și vin cântând Glasu-n codrii răsunând. Când intrară se-așezară Toți la masă , se-nfruptara, Unul însă -a observat Că din păhăruț e luat Și un altul a văzut Colț de pâine început Toți atunci s-au întrebat Cine-i hoțul ce-a intrat Și cu
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
2016 Toate Articolele Autorului Da, afirm cu îndreptățită mândrie, evenimentul din 7 februarie găzduit de Centrul Cultural Mihai Eminescu, lansarea antologiei de poezie “Doisprezece” realizată de poetul George Tei, oaspete de onoare, a făcut, așa cum am promis, ca Bârladul să răsune de poezie. Iată că răzbat ecourile dincolo de zidurile încărcate de istorie ale clădirii. Sălile centrului s-au dovedit neîncăpătoare, este dovedit astfel interesul bârlădenilor pentru cultură, coloana vertebrală a societății. Am fost trei poete bârlădence - Corina Dimitriu, Dorina Stoica, Gabriela
LANSAREA ANTOLOGIEI DE POEZIE DOISPREZECE LA BÂRLAD de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383921_a_385250]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > TĂBLIȚELE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului TĂBLIȚELE - Bună! Ce faci ? Tot grăbită, tot grăbită?” - auzi deodată răsunând chiar în dreptul ei vocea Georgetei și vălul opac ce părea de obicei să plutească peste tot și toate, lăsând-o pe Irina mai degrabă să ghicească siluetele care se scurgeau pe lângă ea pe trotuar și să nu se lovească de
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
viitorul. Călătorie sprâncenată, prietene! E o zi care duhnește a albastru și nemărginire: ființele există de la cap în sus, iar lucrurile de la nume mai departe. Vocea umană lasă dâre sonore în atmosfera îmbâcsită de lesturile toride ale verii. Fiecare individ ”răsună” clar și distinct. Fără dubii. Filtrată de simțuri, realitatea își ocupă din nou locul predestinat. Recenta aură semantică îi vine perfect, camuflând-o în cotidianul cel mai plat cu putință. Cu alte cuvinte, lucrurile se trudesc să-ți umple viața
58 (CINCIZECI ȘI OPT) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383945_a_385274]
-
fost cumplit de dor să-mi stâmpăr setea în răcori de tihnă la al iubirii limpede izvor. Poate-am dorit adeseori prea mult și n-am luat în seamă-al vieții zbucium ce se-arunca asupră-mi în tumult și răsuna în mine ca un bucium. Poate vrăjit de fulgerul iubirii ce sufletul atunci mi l-a străpuns eu am crezut că-n lumea nemuririi pe scutul biruinței am pătruns. De-atunci printre regrete umblu trist cu traista amintirilor pe umăr
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
Alină, plânge Duios Melodios Ca raiul, Ca marea, Ca vântul Bătând pământul Vreme trece, Vreme vine Și geniul se-nalță Mai mult Mult Eminescian FLOARE ALBASTRĂ (EMINESCIANĂ) Floare albastră Eminesciană S-a prins un fir de aur Din pădure Ca să răsune În veacuri Mereu Melodia divină, Jocul iubirii Focul simțirii Ambientată în picuri de soare Doare Iubirea eternă Mereu prezentă BETHOVEEN Înalță imnul fericirii Din hăul adânc al durerii Răsună strunele de aur Pentru întregul lumii tezaur Mai vine și timpul
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]