1,461 matches
-
să fie marcat ca atare printr-o stelă funerară, un pin sau un râu, veritabile puncte de sprijin în invocațiile adresate fantomei. Mai trebuie și ca în zona aceasta de frontieră dintre trecut și prezent să se întâlnească două umbre rătăcitoare: cea a unui mort (shite) și cea a unui om viu (waki). În spațiul teatrului no, un spațiu-lizieră, un spațiu-graniță între două lumi, simbolizat deseori de malul unei ape curgătoare sau de un munte, waki este singurul care vede, care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și a morții își pierde aici dimensiunea fabuloasă, ca și cum funcția ky:gen-ului ar fi aceea de a cultiva îndoiala ca remediu și de a o contrapune forței miracolului. Spațiile marginale și întâlnirea ființelor rătăcitoaretc " Spațiile marginale și întâlnirea ființelor rătăcitoare" În teatrul no însă, „miracolul” își păstrează întreaga sa putere. Iar waki e singurul om căruia îi este îngăduit să vadă fantoma. Numai el poate fi martorul acestei „minuni” a întrupării unui duh, numai pentru el cel întors dintre morți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fără un acoperiș deasupra capului și fără un locaș statornic”, care ar putea spune, precum waki din Nonomiya: „Mă număr printre cei ce fug de lume și umblă pe unde îi poartă pașii”, ca un ecou al vorbelor lui shite: „Rătăcitoarea-mi umbră vine și se duce pe cărările vieții și ale morții...”. Întâlnirea celor doi se petrece cel mai adesea pe o câmpie ori pe un țărm pustiu, „departe de așezările oamenilor, acolo unde nu le e tovarăș decât luna
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cărările vieții și ale morții...”. Întâlnirea celor doi se petrece cel mai adesea pe o câmpie ori pe un țărm pustiu, „departe de așezările oamenilor, acolo unde nu le e tovarăș decât luna”, cum se spune în Matsukaze. Două existențe rătăcitoare se întâlnesc astfel la „hotarul părelnic dintre viață și moarte”. Căci shite se preumblă și el prin aceste spații intermediare. Și el este un soi de „luntraș”, o făptură a tărâmurilor mărginașe și un mijlocitor al trecerii, întocmai ca și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
e nici fantomă, nici zeu, nici demon), simpla coprezență a lui shite și waki reprezintă, în fond, întâlnirea dintre două făpturi ce nu mai țin, nici una, nici cealaltă, de lumea adevărată, de viața lumească. În Hachinoki, bunăoară, waki, un călugăr rătăcitor care nu-și are nicăieri sălașul, se întâlnește cu shite, locuitorul singuratic al unei cocioabe mizere, torturat de amintirea timpurilor de demult, când își avea și el locul lui în lume („pe vremea când eram și eu în rândul oamenilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
soi de fantomă - ușor ridicolă, desigur, dar în care ceva din acest trecut revine la viață, ceva ce el visează să retrăiască, fie și doar în imaginație? În numeroase piese no „din lumea reală”, shite, deși nu e o fantomă rătăcitoare, continuă să rămână o ființă a zonelor-limită. În Take no yuki (Zăpada așternută pe bambuși), de exemplu, el incarnează o femeie vie, dar care, despărțită de copilul ei, trăiește experiența singurătății unui exilat la marginea lumii, o singurătate ce trimite
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o siluetă fantomatică pe care cu greu o mai poți distinge, o umbră obsedată de imaginea fiului mort, imagine tulbure, încețoșată de brumă și de păienjenișul lacrimilor. Oare, în delirul ei, femeia nu este și ea un fel de fantomă rătăcitoare, pornită pe urmele altei fantome? Ca și cum am avea de-a face aici cu un dublu raport al nebuniei și al delirului cu fantoma: nebunia, ea însăși populată de năluciri, de vedenii, îl face pe cel ce delirează să devină, la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
uitată importanța - pentru o estetică a apariției - a acestor puteri ale vocii, una care este deopotrivă poezie și muzică. Vocea și muzica anunță ivirea fantomelor ce vor căpăta o formă, un trup. Dacă, cel mai adesea, waki este un călugăr rătăcitor, se mai întâmplă uneori și ca el să fie un poet pribeag. Prin acest waki-poet, poezia aliată cu muzica (mijloc de intrare în contact cu divinul sau cu fantomele) se vor afla permanent în centrul unei piese no. Cu ajutorul lor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dintre Puck și Oberon ce precede momentul când, la ivirea zorilor, spiritele se retrag. Puck se arată îngrijorat: Să ne grăbim! Ai nopții iuți balauri Sfîșie norii-n zbor; chiar adineauri Ai dimineții soli luciră-n zare; Strigoii, biete oști rătăcitoare, Fugiră-n gropi, iar tristele năluci Înmormântate-n valuri, la răscruci, În patul lor cu viermi se-ascund pe rând, Să nu-i găsească ziua pe pământ. În tainițele negre se-ascund iarăși; S-au prins cu noaptea crâncenă tovarăși
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
privirea ațintită asupra unei fantome, privirea înamorată poate declanșa starea de nebunie. Și nu întâmplător, Shakespeare plasează toate aceste scene de violență în mijlocul unei păduri, știut fiind că pădurea e și un spațiu al strigoilor: prin ea trec noaptea fantome rătăcitoare, în drumul lor spre cimitirul unde trebuie să ajungă înainte de răsăritul soarelui. Îndrăgostiții, ca și nebunii - ni se va spune în ultimul act al Visului..., într-o nouă scenă dintre Tezeu și Hipolita -, au năluciri, vedenii (shaping fantaisies), în miezul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cărei nume înseamnă „lup” (se zice despre ea că, în timpul nopții, se preschimbă într-un strigoi cu înfățișare de lup, într-un soi de vârcolac, devenind astfel o întruchipare a spațiului sălbatic, a alterității, a metamorfozei). Uimitoare figură de magiciană rătăcitoare, cu priviri aspre și pătrunzătoare și care, printr-un ritual al cercului săvârșit de trei ori la rând în sunetele muzicii, atrage șobolanii spre mare, spre pieire, spre odihna cea veșnică din întunecatele adâncuri. Pe vremuri atrăsese astfel bărbații. Își
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care i-a acaparat ființa și îi dirijează viața. În Strigoii, Ibsen dezvoltă aceeași temă a eșecului în lupta cu fantomele: tema puterii strivitoare a morților asupra celor vii și a repetării destinelor. De data aceasta, întoarcerea acasă a fiului rătăcitor este cea care funcționează ca o apariție efectivă a fantomei tatălui mort. Fiul a devenit și va rămâne pentru totdeauna prizonierul răposatului său părinte. Asemănarea celor doi, pecetea grea a eredității, identitatea drumului lor în viață sunt aici revelatoarele prezenței
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
am rămas ca golită pe dinăuntru, golită de suflet, și așa mi-am pierdut viața, Arnold”. Lumea continuă să-i spună „țicnita”, „femeia în alb”, „femeia cu chipul livid”, construind astfel în jurul ei imaginea unei moarte vii, a unei fantome rătăcitoare, ilustrare a unei alterități în care experiența nebuniei se împletește cu aceea a morții. Or, tocmai această „femeie cu chipul livid” posedă, după propria mărturisire a sculptorului, cheia creativității lui, secretul viziunilor sale artistice. Să nu uităm că ei îi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mare”, el întruchipează omul dornic să scape de povara trecutului, de amintiri, dar și omul pe care cei întâlniți în cale îl fac „să-și descopere și să-și recunoască înrudirea cu muritorii de rând, cu oamenii obișnuiți”. Aidoma fantomei rătăcitoare, și el este o făptură a interstițiului, și el rătăcește într-un spațiu incert, în care desprinderea totală de viață nu s-a produs încă, dar nu s-ar putea spune nici că viața continuă. Un spațiu inseparabil de jocurile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
într-o realitate, are deodată dinaintea ochilor „imaginea vie și luminoasă de care pare a se agăța cu disperare” a ceea ce ar fi putut să devină: un personaj cu o identitate clară. Un personaj adevărat, și nu o umbră veșnic rătăcitoare. Prin intermediul acestor ficțiuni ce-și caută neobosite întruparea și pe cel ce le-ar putea da viață, Pirandello operează, așadar, dedublarea acelei lumi intermediare, tranzitorii, care este prin definiție lumea teatrului. Dar și a fantomelor. Nefericitele creaturi cărora nimeni nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
condamnat să piară”. Teatrul durabil nu poate fi, așadar, conceput în afara sufletului. Memoria și cunoașterea se află, pentru el, în psyche-ul individului. Craig refuză, de la bun început, să identifice „sufletul” cu textul dramatic, respingând schema potrivit căreia sufletul acesta, spectru rătăcitor, s-ar afla mai întâi în text și ar dobândi apoi un înveliș material, un corp, grație actorului, luminii, decorurilor etc. Cum să ne explicăm acest refuz al amintitei scheme (actor = întrupare a fantomelor textului, schemă pe care, așa cum am
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
întorc. O să-l aud vorbind ciudat, ca pe cineva venit dintr-o altă lume, o să-l văd apărând brusc în fața mea, în toată goliciunea lui, ca scăpat dintre morți. Va înainta spre mine cu chipul unui transfigurat, al unui veșnic rătăcitor, asemenea unui străin care s-a depărtat și s-a despărțit pentru totdeauna de semenii lui, care trăiește într-o atmosferă rarefiată, încărcată doar de zgomotul miilor de cuvinte ce se întretaie într-o secundă, rostite de o gură necunoscută
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
65 II Scena teatrului no, răscruce a memoriilor și a aparițiilor Shite sau spațiul intermediar 75 Scena teatrului no, răspântie a trei memorii 78 Ky:gen sau credința în fantome și posibila ei deriziune 80 Spațiile marginale și întâlnirea ființelor rătăcitoare 83 De la experiența morții la experiența nebuniei 87 Indeterminabilul visului și al apariției efective 92 Locuri și obiecte cu valoare mnemonică: importanța costumului 100 Actorul-dansator, avatar al colossos-ului: o estetică a privirii și a vocii 104 Pinul, emblemă a locului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
din cauza saturației de maniheism, de dihotomii, de antinomii sau de contrapuneri în logica adversității, ci pentru a și satisface, în cele din urmă, propria natură care se originează în comportamentul uman. Este un fel de nouă întoarcere a unui fiu rătăcitor pe calea raționalizării cu scop randamental care a dus la scoaterea din ecuație a omului. Este nu doar întoarcere propriu-zisă, ci inversiune de sensuri, semnificații, procese și finalități în raport cu economia platonică ce se fructifică în economia antropică, sugerând totuși o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
mii de milioane de grade Kelvin, situat Între cele paisprezece secunde și cele trei minute de după Big Bang, Începutul unui șir de Întâmplări precise, care fac omul și apoi Îl omoară. Zei beți care joacă șah, hazarduri olimpice, un meteorit rătăcitor cu un diametru de doar zece kilometri, care, lovind Pământul și anihilând toate jivinele cu o greutate mai mare de douăzeci și cinci de kilograme, lăsase cale liberă mamiferelor pe atunci mici și temătoare care, peste șaizeci și cinci de milioane de ani, aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
De exemplu, cuvintele „destindere” și „pace”. Un cuvânt pentru inspirație și altul pentru expirație. Scopul este să înlocuiți roiul de gânduri care se îngrămădesc în minte cu un singur gând pur și să ajungeți treptat într-o stare fără gânduri rătăcitoare, plină de destindere, bucurie, seninătate. Vederea mentală: priviți cu ochii minții înăuntru, la o anumită parte din trup, sau la un obiect din afară, pentru a induce minții o stare de seninătate. Măsura în care veți trage foloase din practicarea
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
Cioran o deplânge, dar de care, finalmente, se agață. Nu întâmplător, se simte congener evreilor, pe care îi admiră și pentru umorul lor. „Există doar două popoare care au un umor profund, semnificativ, fascinant: evreii și țiganii. Două popoare dezrădăcinate, rătăcitoare. Asta aruncă o lumină asupra esenței umorului” (III, 24). El însuși dezrădăcinat și rătăcitor, în absența ființei pe care o caută cu disperare, Cioran se salvează prin umor, căruia îi explorează nu doar fața nihilistă, ci și reversul recuperator. Umorul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
evreilor, pe care îi admiră și pentru umorul lor. „Există doar două popoare care au un umor profund, semnificativ, fascinant: evreii și țiganii. Două popoare dezrădăcinate, rătăcitoare. Asta aruncă o lumină asupra esenței umorului” (III, 24). El însuși dezrădăcinat și rătăcitor, în absența ființei pe care o caută cu disperare, Cioran se salvează prin umor, căruia îi explorează nu doar fața nihilistă, ci și reversul recuperator. Umorul? O cale de resurecție în inima scepticismului. Comedia furieitc "Comedia furiei" Cum în nimic
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
inefabilă a ursitoarelor 19, iar nașterea la Gh. Pituț stă sub semnul lor20 . Mihai Beniuc și Ion Brad cred că au fost hărăziți de ursitoare să rămână nemuritori, în timp ce pe A. E. Baconsky l-au ursit stelele sa fie poetul rătăcitor al cetății. Isus, Fecioara Maria, arhangheli, îngeri, Învierea, Nașterea, Judecata de apoi, spirite malefice, colinde apar și în lirica unor poeți de factură modernă. În consecință, nu se poate face o delimitare precisă în gruparea poeților, pentru că motivele circulă. Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Tudor Arghezi, Ion Barbu, A. Maniu, V. Voiculescu sunt menționați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în literatura noastră contemporană". 13 "Și dănțuie un dans bătut și frânt,/ De s-au oprit și stelele și vântul,/ Iar Eva cu priviri rătăcitoare cerea ieșiri în era viitoare/ Bătrâne șarpe, cântatul tău de-atunci/ Se furișează din părinți în prunci." 14 "Domnule, Domnule/ de ce v-ați împărțit/ aseară banii spurcaților/ ținându-se ca șerpii/ și-ați sărutat leproșii/ în loc să le-nfundați o talpă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]