1,269 matches
-
lăsat pe pământ... Glasul lui șerpui ca un scâncet de bolnav și se stinse în oftările vântului. 2 Întunericul sugruma satul foarte împrăștiat în care azi trăiau mai mulți soldați dușmani decât civili. Casele negre străjuiau sperioase ulița largă, neprunduită, răvășită de gropi, desfundată de miile de căruțe ce treceau necontenit spre front, încărcate cu merinde pentru oameni, întorcîndu-se înapoi veșnic pline cu rămășițe de-ale luptelor... Ici-colo sclipea cîte-un ochi de lumină galbenă, plăpândă, însemnînd comandamente, spitale, cîrciumi-popote... Prin băltoacele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lăsase acasă cinci copii. Întâlnind pe urmă ochii ordonanței, furia locotenentului se topi într-un val de rușine. Își dădu seama, îndată, că numai graiul românesc l-a scos din țâțâni, fiindcă a venit ca o mustrare peste gândurile lui răvășite de imputări. Îi pîru rău că s-a înfuriat și în părerea aceasta de rău simți mulțumire de sine și înălțare. Se sculă, făcu trei pași spre intrarea adăpostului, se întoarse înapoi și zise trist, sincer, parc-ar fi vorbit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să te povățuiesc să te astâmperi. Dânsul a fost prieten bun cu bietul tatăl tău, dar azi își vede de banca lui și nu crâcnește, cum nu crâcnesc nici ceilalți, aici și pretutindeni... Ascultând pe maică-sa, gândurile lui Apostol răvășeau prin colțurile celor zece zile de când e acasă, descoperind deodată lucruri peste care a trecut fără să le ia în seamă. A ieșit puțin prin târg, un ceas-două pe zi, s-a întîlnit cu mai toți surtucarii și toți i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ce-am uitat, Doamne, ce-am uitat? zise Apostol, uitîndu-se întrebător la ea. Atunci își dădu seama că minte și că numai pentru Ilona a venit. Dar nu avu puterea să lepede îndată minciuna și începu să caute cu înfrigurare, răvășind cărțile pe laviță, la căpătâiul patului. Din întîmplare îi căzu în mâini harta cu pozițiile frontului, pe care, într-o seară, o completase și o uitase aici. ― Uite!... Așa-i c-am găsit? strigă triumfător către Ilona, ca să-și scuze
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe Yon îmi dădea fiori. Disperată, în ceas tainic de noapte, după o îndelungată dispută cu gậndurile mele răzlete, am apăsat tasta magică a mobilului, chemậndu-l pe cel drag, tocmai la ora magică a întậlnirii lui cu răposata. Yon era răvășit, surprins parcă în flagrant și începuse ușor sa se bậlbăie : - Da!... Firește!... Cinei acolo? Nu!... Da!... Ba da!... Te-am recunoscut!... Sigur!... Desigur!... Te iubesc foarte mult!... - Și eu, Yoane! Și să știi că, începậnd de astăzi, voi fi cật
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mereu altele. Între generații, se mai practică vechea pedagogie a scatoalcelor. Și pe părinți îi cunoaștem mai profund tot în postumitatea lor. Norocul nostru că dragostea nu se mai predă în școală. Am avea o obligație în plus. Există destine răvășite de excesiva dragoste părintească. Succesul “forjării” în educație îl constituie tot căldura. Profesorii trebuie să fie specialiști în tactica persuasiunii. IDEAL Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemărginirii. Și totuși, în om există mai mulți nuferi decât nămol. Spiritele mari tulbură
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Arta este imensul depozit de tandrețe pe care singuraticii creatori îl împing spre noi. Poezia ar mai putea scoate petele de jeg de pe cuvinte. În artă, falsul fâsâie la tot pasul. În corida artei, banalul înfurie. Dar și inaccesibilul. Arta răvășește în speranța unei reclădiri superioare. Artiștilor le repugnă ritmul epocii. Pentru că ei îl au pe al lor. Cartea sugerează imensa forță a omului singur. Artiștii își osândesc trupul pentru longevitatea numelui. Modernizarea se pliază pe accesul la esență. Este valoros
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
destulă mitocănie. Artistul este un scafandru care încă ar mai putea salva ceva. Arta autentică tulbură. Cealaltă plictisește. Demonicul fertilizează cu precădere creația. Artiștii și - au privatizat rugul. Arunci o piatră într-un câine și lovești un poet. Capodoperele ne răvășesc abisurile. Creatorii sunt, evident, puțini. Fani ai creației ar trebui să fim toți. Cultura încearcă să mai atenueze câte ceva din ofensele istoriei. Spre unele limanuri numai muzica știe drumul. Poezia - acest rug al cuvintelor. Arta trebuie să caute nuferi. Chiar dacă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gemu adânc, îl ținu strâns de umeri... nu mai văzu nimic.. doar lumini, umbre și-o iubire simfonică. El rămase nemișcat, înțelegând-o și eliberă automat jetul puternic care îi frământa starea. Îl primi supusă, amestecându-l cu simțămintele ei, răvășind-o și mai mult. Rămase fără gânduri, totul dispăru ca prin farmec pentru amândoi înecați în suspine și certitudini, fiecare cu iluziile lui. Respirau greoi selectiv, se receptau ca un tot. Pasiunea îi aduse într-o stare de surescitare cumplit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
grijă, pusese baterii la toate jucăriile! Ce-i place să folosească cuvinte deosebite! Îi lasă cu gura căscată pe cei mari. Azi de exemplu învățase o mulțime: portal, furtuni electromagnetice, crepuscular, supoziții, ermetic, ambient... însă era obosit, încet gândurile se răvășiră, dansând cu mulțimea de licurici și greieri grăbiți să prindă aeronava de pe portalul 17! Glasul bunicii se pierdu citindu-i o poveste complicată la microfon... Atac la frontiere Radu, comandantul aeronavei se gândea îngrijorat; ceilalți nici nu bănuiau prin ce
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Amânarea finalului constituia singura speranță din tărâmul perceput pentru ei. Alunecau fericiți împreună, șoseaua se îngusta și în depărtări fragile răsăreau figurile distincte, însă fantomatice ale nălucirilor. Acolo, la marginea universului intangibil își simțeau umbrele, ușoare, parfumând pâcla înserării. Îi răvășea apropierea, dar îi calma certitudinea că nu se vor despărți. Ea își aplecă capul spre el în tăcere. Se sprijini, răsucindu-se domol și transformându-se într-o liră. Supus, abia atingându-i corzile se întinse spre ea cu-n
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și se însenina mintenaș... era goana uscării fânului și trifoiului! Aici toate femeile erau mume sau lelici! Singurul râu ce traversează satul, este Valea care se umflă deseori și vine apa mare din munți, distrugând podul, împărțind satul în două, răvășind bulboaca, locul de joacă preferat al copiilor. Tanti Nuți era foarte frumoasă; a fost măritată înainte de război în neam, câțiva ani, până aceea a murit brusc și toți au vrut ca ea să-și refacă viața, fiind o femeie liniștită
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
rămânea în continuare un mister. Ziua se scurse obișnuit, cu orele de curs dimineața, învățatul după amiaza și plimbarea pe aleile mărginite de castani ale școlii. Surpriza avea să vină în fața locuinței directorului. Fata de ieri, culegea din praf foile răvășite de vânt ale unui ziar al vremii Timpul, necăjită de rafalele care le împrăștiase până departe. Fără a vedea cine era păgubașul din cauza întunericului, prinse foile zburătoare și se-ntoarse spre fată. Surpriza-l făcu să nu spună nimic, în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
la repezeală. Dar, deși de natură diferită, ele păstrează în comun proprietatea materială de a frapa privirea din exterior. Proiect mai puțin ambițios ori mai ambițios decât a nu știu câta estetică de filosof. Mai puțin, deoarece copitele conceptului ar răvăși răzoarele gustului, unde nu-s îngăduite decât piciorușele de porumbel. Dar poate mai ambițios, dacă, dincolo de inexorabila demistificare a imaginilor, urmărim o mai bună înțelegere a ochiului, a plăcerilor și a onoarei lui. Se va fi înțeles că nu există
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în memorie prin această noapte. Și știu ce-ar zice Tatle. ― Numai zeii nu regretă nimic, senor. Umbra lor nu se scurtează și nu se alungește. Acum, se mai aud doar zgomotele de pe stradă. Și, din când în când, vântul răvășind noaptea zăpușitoare. La drept vorbind, în asemenea orașe nu e niciodată destulă tăcere. Chiar dacă orașul doarme, sunetele se rostogolesc pe străzi, uneori, ca în plină zi. E de ajuns să vorbească tare cineva. Fără voie, vei auzi totul. Merida, chiar dacă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o societate ocultă din care n-aveam să fac parte niciodată. Tâmpenia și vulgaritatea lor mă revoltau, fără să-mi dau seama că era doar stilul vremii și că, dincolo de puțoismele lor alintate, nu erau decât puștii eterni, amorfi și răvășiți de diluviul hormonal, din care aveau să iasă pe bandă rulantă inginerii, economiștii și șoferii de autocisterne, toți serioși și responsabili, de mai târziu. Pe când din mine n-avea să iasă nimic, deși mă imaginam produsul final și absolut al
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
frumusețea caleidoscopică, nepământească, a culorilor lui. Niciodată o aripă de fluture, o pană de colibri, o halucinație cu mescalină n-ar fi amestecat atâtea nuanțe, atâta pâlpâire de culori trecând cu o dulceață nesfârșită una-ntr-alta, aprinzîndu-se și stingîndu-se, răvășind ființa celui care l-ar fi contemplat. Lulu, în schimb, devenise cenușiu și inert. Ochii îi erau acum roșii-fosforescenți, morți, deși arzând cu flacără. Păianjenul scoase de sub torace un ac lung, curb, pe care-l înfipse cu un ușor troznet
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fie cu o copertă albastră, dau hârtii la o parte, creioane, cărbune, tot felul de nimicuri în sertarul de birou, scotocesc cu grijă, despart cu multă greutate hârtiile, Ăsta o fi! Îi văd colțurile albastre, îl sustrag de pe fundul sertarului, răvășind totul, îl am acum în mână, L-am găsit! i-l întind așezându-i-l în brațe, Hm, prea bine! Ăsta e! îl simt, Hai afară să-mi citești! Bucuros ca un copil care și-a găsit jucăria demult uitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
patru, cinci, mă opresc brusc cu pieptul plin de aer la cinci pentru că în minte îmi vine izbăvitorul gând, izvorul, voi ieși în razele albe ale lunii pline să aștept apa, smulg de sub schița arhanghelului din stânga Mariei, din patul nefăcut, răvășindu-l, smulg grăbit cearceaful alb și ies în noaptea clară, 8 septembrie, nașterea Maicii Domnului, meșterul Luca și Janos au plecat cu mașina la casele lor pentru acest sfârșit de săptămână, și potrivindu-se nașterea Maicii Domnului vinerea, au profitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că ți-e bună! du-te să-i probezi! Dă, Doamne, să-i fie buni, îmi spun în sinea mea împingându-l spre cabina de probă, aștept răbdător afară să-mi dau verdictul pozitiv, între timp urmăresc niște fete care răvășesc fără rușine jumătate din rafturile de blugi milimetric așezați pe mărimi și, aici sunt femei, Marius dă la o parte perdeaua cabinei, mi-s prea scurți! văd și eu că-i ajung numai până la glezne, și-mi arată picioarele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
le-am angajat o studentă care vine să facă cu ei franceză, dar ori de câte ori rămân singuri se întorc la limba lor, nu-mi dau seama cum se înțeleg, Nicolae n-o știe, l-am întrebat, la picioarele mele un bloc răvășit de desen, mâzgălit cu culorile vii ale cariocilor, îl ridic de jos, îl răsfoiesc până dau de o foaie albă și cum un capăt de creion am tot timpul în haina de piele, mă apuc să desenez, capul împanglicat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
destul de caldă încât copiii să poată merge prin apă cu picioarele goale. Dylan l-a rugat pe un om care se plimba cu câinele să le facă o poză pe nisipul pustiu și curat. Toți patru zâmbeau în timp ce vântul le răvășea părul blond, iar Clodagh trăgea de o parte a fustei pentru a nu lăsa vântul să i-o lipească de picioarele ude. 8tc "8" Luni, Lisa a ajuns la serviciu la ora opt dimineața. Fiecare începe așa cum vrea să continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
scop pur nutrițional, nicidecum legat de seducție - apelau la alte metode pentru a se atrage unul pe celălalt în pat. Când Phelim avea chef, spunea: „Bestie cu două spinări, e cineva interesat?“, iar când Ashling încerca să îl instige, comanda: „Răvășește-mă!“. Și oare cum va fi sexul cu Marcus? Un sentiment înfricoșător și excitant îi atinse terminațiile nervoase și o determină să se întindă după țigări. Joy nu și-ar fi putut găsi un moment mai bun să ajungă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Pulsul îmi bătea în ritmul „Nu Madeleine, nu Madeleine, nu Madeleine“. — Lorna, ești gata să vorbești cu noi? întrebă Russ. Fosta Linda Martin îi replică: — Dați-i drumu’. Când și unde ai întâlnit-o pe Betty Short? întrebă Millard. Lorna răvăși bucățelele de șervețel. — Toamna trecută, la centrul de ajutorare a fetelor de pe Cherokee. — North Cherokee, numărul 1842? — Îhî. — Și ați devenit prietene? — Îhî. — Răspunde cu da și nu, Lorna. Da, am devenit prietene. — Și ce făceați împreună? Lorna începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
falsă pe lângă ea. Ea avea un firesc al ei, pe când eu eram doar o impostoare. Și a fost a noastră, iubitule! Tu mi-ai adus-o înapoi. Ea a fost liantul care ne-a unit. Era a noastră. I-am răvășit coafura aia à la Dalia, așa că acum arăta ca oricare altă parașută îmbrăcată în negru. I-am încătușat mâinile la spate și m-am văzut în groapa de nisip, pradă viermilor, alături de partenerul meu. Sirenele urlau din toate părțile. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]