1,050 matches
-
cuvinte spuse repezit, indescifrabil. Un domn cu obrajii cărnoși, o cravată pestriță și cămașa ieșită din pantaloni Îl prinse de mână și-l smulse cu putere din mulțime, trăgându-l Într-un gang cu acoperișul boltit. Apoi Își dădu părul răvășit peste fruntea transpirată și, arătându-i ceva nedeslușit Într-o foaie de ziar găurită, Încercă să-i spună precipitat tot felul de cuvinte, silabisind mai mult, cu vocea sugrumată de o mare nemulțumire. Numai că, fără a mai rămâne să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fuseseră adresate semnele ajunsese În dreptul său. Era un bărbat atletic, peste măsură de vânjos și cu fața acoperită de mult păr. Bărbatul Îl izbi violent În piept, făcându-l să se prăbușească peste un gard viu din preajmă. Se ridică răvășit, cu fața zgâriată. Nu mai văzu pe nimeni În balcon. Auzi doar niște mugete. Apoi, un glas de femeie râzând zgomotos și pierzându-se dincolo de tăcerea verticală a pereților cenușii. Se Îndepărtă fâstâcit, Îndreptându-se spre o uliță pietruită, necunoscută
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de cuvinte pentru a-mi distra partenera de conversație. Întârzia mult. Tărăgănat, cu săgeți cumplite-n picior, m-am dus să văd de ce nu mai vine. Am găsit-o dormind În patul ei, ca o pisică mare, Întinsă peste pilota răvășită. S-a trezit În orele târzii ale după-amiezii, aproape speriată. A intrat În baie fără a scoate un cuvânt, unde nu a mai zăbovit foarte mult, cum Îi era obiceiul. După ce s-a aranjat Într-o oarecare grabă, a dispărut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
trei zile de când Melanie nu a mai apărut. Sunt extrem de Îngrijorat. Nu știu ce s-a Întâmplat cu ea. Străbat garsoniera cu pași mărunți, de-a lungul și de-a latul ei: șontâc șontâc, șontâc-șontâc... Minute În șir. Ceasuri În șir. Patul, răvășit ca de obicei, formează cu pătura răsucită un culcuș adevărat. Își așteaptă pisica mare să se tolănească În el. Dar pisica mare se pare că nu mai vine. Mă-ndrept - pentru a câta oară? - spre fereastră, lungindu-mi gâtul și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-mi organe, În creier, În adâncurile ființei... M-am trezit cu o puternică migrenă și cu un gust de-a dreptul tâmpit: Doamne, ce senzație aiurea parcă mi-au fătat șapte mâțe-n gură! Stors de puteri și cu părul răvășit, mi-am Împins fața descompusă spre baie. Gânduri nenumărate Îmi strângeau capul Într-un cerc de foc. Doream să fiu cu cineva. Să-i vorbesc. Să mă eliberez de toți demonii. De toate spaimele trecutului. Trebuia să ies undeva. Oriunde
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
opusă pentru a proteja, atât cât se putea, un suflețel pândit de nefericire, cu un Victor ce se Îndepărta Încet, cu capul Înainte, cu privirea, ca și inima, Îndreptate spre Înapoi și cu o Ochenoaie de nerecunoscut, plânsă și complet răvășită. Copilul pricepea tensiunea acelui moment, vag, la Început și acelerat gradual În clipele următoare, ca pe un mănunchi de răspunsuri la cele câteva Întrebări grave care-i arau sufletul, venite sub forma unei rupturi adânci și a unor pierderi dureroase
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și foarte gata de atac dacă ar fi observat prima șuviță din părul năclăit al copilului care venea cu solia de Împrietenire. Prin Încercări succesive se ajungea Învariabil la momentul când Va scotea prima porțiune de cap, cu o chică răvășită și plină de cenușă, cu fața, fruntea și urechile mânjite de tăciune și Întindea o mânuță la fel de colorată către Vizante, rostind cele mai duioase vorbe și rugăminți de a fi prieteni: -Vi’anti vrei să vin la tine? Vrei să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și aproape sugrumat, acompaniat ca de un ecou de țipătul involuntar al doamnei Shand. — Doctore Sanger...! Andersson stătea cu picioarele depărtate deasupra mormîntului, ținîndu-și cazmaua la piept ca pe o lance de turnir și holbîndu-se la psihiatru cu un aer răvășit. — Doctore, de ce-ai venit? Bibi nu te-a invitat. Sanger ridică mîinile Într-un gest de liniștire a celor prezenți, dar și de calmare a tînărului suedez. ZÎmbetul melancolic păru că i se desprinde de pe buze și plutește liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
marginea patului, masîndu-mi zona epigastrului, unde Încasasem lovitura. Apoi am pus lampa la locul ei pe noptieră, i-am Îndreptat abajurul și am aprins-o. 7. Un atac pe balcon — Doctor Hamilton? În genunchi În fața mea, cu părul despletit și răvășit peste bluza sfîșiată, era tînăra doctoriță care venise la Înmormîntare Împreună cu Hennessy și Bobby Crawford. Păru surprinsă să mă vadă și miji ochii cam cruciș, de parcă Încerca să cuprindă dintr-o privire toți cei patru pereți și pe mine stînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din legături, mersesem șchiopătînd pînă la telefon. CÎrîisem În urechea speriatului portar de noapte, insistînd să sune la poliția spaniolă și să raporteze atacul. Două ore mai tîrziu, sosise un detectiv veteran de la brigada furturi din Benalmadena. Îi arătasem mobila răvășită și rîcÎiturile de pe podea, iar portarul Îi tradusese. Detectivul nu se arătase prea convins și-l auzisem murmurînd „domestica“ la telefonul mobil. Totuși, cînd i se spusese care-mi e numele de familie, purtarea i se schimbase. Inspectorul Cabrera Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o Înscenare menită s-o ademenească În apartamentul acesta anonim, mise-en-scène pentru violul cît se poate de real, care o luase pe nepregătite doar pe mireasă, nu și pe domnișoarele de onoare. RÎnd pe rînd, bărbații o agresară pe mireasa răvășită, trecînd printr-un Întreg repertoriu de acte sexuale dinainte pregătit. Chipurile lor nu apărură nici o clipă În cadru, dar am observat că bărbatul cu pielea Închisă la culoare era de vîrstă mijlocie, iar brațele lui oacheșe și musculoase erau ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de observație, deltaplanul plutea mai departe, Între mine și soarele la apus, astfel Încît țesătura lui strălucea ca penajul unei păsări arzînde. — Domnule Prentice...? Doctorul Sanger Îmi atinse brațul. Acum, după ce părăsise cimitirul, nu mai avea pe față expresia aceea răvășită. Arătă spre un automobil din apropiere. — Pot să vă duc cu mașina? Ar fi mai sigur pentru dumneavoastră... 16 Criminali și binefăcători — Ați fost favorizat, i-am spus lui Sanger pe cînd ne Îndreptam cu mașina către vila lui. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pândit până a adormit Stăpânul și-a intrat în odaia de-alături. Îi mirosea a carne de muiere. Pe la două, a ieșit țiganca numai într-o cămașă scurtă. S-a uitat afară. O lampă cu fitilul mic îi lumina chipul răvășit și ațâțat. Gura îi era umedă și prin cămașa lucioasă pungașul i-a văzut țâțele, puternice și tari. I-a stat în față și-a apucat-o în brațele lui. Didina s-a speriat și-a strigat scurt. El i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
semn de mare șic, nu pot ține piept stuporii stârnite de pintenii auriți, ornați cu câte o rotiță dințată cât o farfurie pentru desert, de șalvarii aduși parcă din Turcia sau de mantoul cu mâneci largi, fâlfâitoare. Iar pentru buclele răvășite ale căpitanului T., prinse Într-un soi de bonetă, Gronow nu Își mai găsește cuvintele, cotropit de jenă la amintirea felului În care un ideal, totuși nobil, dandysmul, a putut fi compromis. Cuvinte câtuși de puțin mai blânde pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
război mondial le curmă Într-un fel sau altul zilele (Jacques Vaché, Bertrand de Fénelon, Robert de Humières) nu mai există, Într-adevăr, nici un după. Cât despre viețile lui D’Annunzio, Cravan, Drieu La Rochelle, Maiakovski, ele vor fi oricum răvășite, de-o parte sau de alta a frontului. Ba, pentru unii, cum ar fi Drieu sau Sir Harold Acton, englezul născut și mort la Florența (1904-1994), tânăr descins dintr-o familie nobilă, hăruit cu frumusețe, gust, rafinament, chiar și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau blasfemie. Ca mai toți scriitorii francezi, era Îmbrăcat neglijent, cu veșminte de cel mai prost gust: purta bijuterii peste plastronul pătat și Își Încărca degetele murdare cu diamante” 1. Bărbatul corpolent, cu fața buhăită și părul când unsuros, când răvășit, cu hainele Îmbibate de sosuri și vinuri, trăznind a transpirație și a stătut - un dandy? Cu piciorele lui scurte și butucănoase? Și totuși, câtă strădanie pentru a intra În rândul Eleganților, cu nenumăratele-i mănuși pastelate, cu inelele prea mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pudrate de cele două șiruri de valeți, la cozile sofisticat ornate cu pălărioare de un ridicol absolut ale avant-dandy-lor, Macaroni-i cu precădere, de la „urechile de cîine”, pletele lăsate de-o parte și de alta a gâtului, până pe umeri, la părul răvășit, vopsit În verde al lui Baudelaire e o cale destul de Întortocheată. Defilează prin fața ochilor noștri, așa cum i-am putut reconstitui din tablouri, desene, caricaturi și chiar fotografii, șuvițele romantice ale lui Byron, buclele fără cusur ale lui Brummell, tunsorile periate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
proprii și să-și prindă În ele imaginea. Luciditate, dandysm, iată tot atâtea forme pe care le ia acest cuplu „călău-victimă”, În care călăul Încearcă În zadar să se desprindă de victima lui și să se regăsească În trăsăturile ei răvășite. Efortul de dedublare ia aici forma sa cea mai netă: a-ți fi ție Însuți obiect, a te Împodobi, a te picta ca o raclă, pentru a-ți putea Însuși obiectul, a-l contempla Îndelung, a te contopi cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
gropii, ceva mai departe de punctul primejdiei; jumătatea de jos a lui BRUNO este zdrențuită și arsă; personajele se reculeg ca după o mare aventură; unii gâfâie, alții își șterg sudoarea; unul își masează mușchii gâtului, altul își reface hainele răvășite; un timp rămân tăcuți, evitând să se privească unii pe alții ori să-și spună ceva; după ce se mai liniștesc încep să se apropie din nou de groapă; GRUBI este primul care se ridică de pe locul unde a fost trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
doare de la orice. MACABEUS: De la băutură. Ai făcut ciroză. PARASCHIV: Mă doare mai ales noaptea... Nu pot să dorm niciodată din cauza stomacului... MACABEUS: Înseamnă că te doare din cauza întunericului. Trebuie să dormi cu lumina aprinsă... PARASCHIV (Se chircește pe culcușul răvășit.); M-ai lovit prea tare... Nu trebuia să mă lovești așa tare... MACABEUS (Ridică o sticlă, o caută în lumină și începe să scurgă ultimele picături în pahar; așteaptă îndelung până ce se scurge tot.) Pentru tine o fac. E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de secunde; scârbit.) Vax! (PARASCHIV apare, speriat, în deschizătura din tavan; coboară repede câteva trepte, stropind cu apă în jur, trântește capacul, se asigură că e bine închis și se așază pe scară, epuizat, cu găleata între picioare, are fața răvășită.) PARASCHIV: Ne-au prins! (Respiră greu, agitație.) MACABEUS: Ce? PARASCHIV: S-a zis! (Gâfâie.) Gata! MACABEUS (Iritat, se ridică într-o rână.): Ce e? PARASCHIV: Au început să ne caute. MACABEUS: Cine? Ce? (Sare de pe rogojină.) Nu fi împuțit! PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-s chestiile astea? Ce să-ți dau? (Intră în panică, se răsucește prin încăpere, se lasă în genunchi, se așează cu capul la picioarele lui MACABEUS, se trântește cu capul de pământ, mugește, plânge, icnește, se oprește, caută printre lucrurile răvășite și vine cu un bidon de tablă, i-l pune la buze lui MACABEUS și-l silește să bea, acesta refuză, PARASCHIV i-l toarnă pe față.) Bea... hai... cască gura... Mă! (Violent.) Bea! (Neputincios.) Bea puțin!... Bea mă... O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe cer, acolo, acum zece ani? HAMALUL: Era, era. Vă jur că era. A fost primul lucru pe care l-am văzut, când am coborât din tren... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surescitat.): Atunci... atunci... poate că... (Din pivniță urcă IOANA, speriată, răvășită, cu un cuțit de bucătărie în mâna stângă, cu un coș plin cu coji de cartofi târându-l după ea; poartă un șorț; imens în față, e murdară și înnegrită de fum; se împiedică, îl caută din ochi pe Grubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acestea să ajungă la cel care mă citește, cred că mi-am împlinit menirea. Coborârea în text împlini-se-va. Dimineață mieroasă de toamnă, cu lumină leneșă, de curvă trezindu-se zgribulită, înfiorată, adulmecându-și contururile și storcând amintirii voluptăți răvășite, închipuind alte și alte minuni în ziua care începe să se reverse. Nu am chef de nimic în astfel de dimineți. Acasă, la țară, ieșeam în grădină și pur și simplu stăteam și mă uitam năuc la lumina care se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sus, de la fereastra bucătăriei, cum au scos sicriul din bloc, l-au vârât în dubița neagră și au pornit pe alee. N-am reușit să deslușesc prea bine chipul femeii. O față pământie, cu buze intens rujate, cu păr puțin, răvășit. — Ciroză, a oftat fata vecinului. Soră cu tata. Stătea singură pe Bulevard, pe la cinematografe. La etaj, peste cinematograful de lângă farmacie. N-avea cine s-o îngrijească și am luat-o la noi, când era pe terminate. Mi-a lăsat mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]