1,215 matches
-
stoluri de lebede albe pluteau pe cer și poposeau negreșit în vale. Traversau oceanul venind din țări îndepărtate și necunoscute. La semnul lui Yozō, samuraiul își îndesă repede degetele în urechi. Sunetul puștii se abătu peste mlaștină ca un tunet răzleț. Câteva cârduri de rațe se înălțară în zbor. Lebăda zvâcni în sus, tulburând luciul apei pe care se iviră cercuri largi și se îndepărtă bătând din aripi. Aluneca pe apă zbătându-și aripile. Pe luciu apărură câteva cercuri. Pocnetul puștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
după căderea lui Lascăr Catargiu și a ministerului Florescu la 1876. Manolache Costache era conservator, dar în ultimul timp în dezacord cu Lascăr Catargiu. Unii conservatori, crezând că vor putea astfel întineri partidul și reface adunând la un loc fracțiunile răzlețe, l-au ales șef în locul lui Lascăr Catargiu, care s-a retras resemnându-se. Dar Manolachi Costache n-a putut face prea mult, mai ales fiindcă nu era aproape deloc om de acțiune. rectificarea dâmboviței în urma licitațiunii publicate de primărie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
în partidul junimist și ar fi avut un frumos viitor politic, căci avea una din mințile cele mai bine echilibrate, dar, din nenorocire, o nefrită cu formă gravă l-a omorât prematur. Studenții de la celelalte facultăți, afară de mediciniști, trăiau mai răzleți, pe când mediciniștii - mulțumită faptului că erau concentrați prin spitaluri - erau strânși legați. Grupul de studenți în medicină care trăia în mare camaraderie era compus din: Stăuceanu, mai târziu doctor, tatăl inginerului cunoscut în București, Al. Spiroiu, vesel camarad și bun
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
sau cele ale lui Octavian Goga din "Bătrînii": "De ce m-ați dus de lîngă voi,/ De ce m-ați dus de acasă?/ Să fi rămas fecior la plug,? Să fi rămas la coasă.// Atunci eu nu mă rătăceam/ Pe atâtea căi răzlețe,/ Și aveați și voi în curte acum/ Un stâlp la bătrânețe..." Poetul pierde o lume și câștigă alta. Pierderea este extrem de dureroasă. Iar câștigul efemer. Mai mult decât științele, arta forțează granițele cunoașterii umane. Artistul e un ca un scafandru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sub formă de formule, imagini și metafore. Numai că această cufundare înlăuntrul său devine, la un moment dat, periculoasă. Ea îl îndepărtează de realitate. Îl face să fie altfel decât ceilalți. Îl împinge, cum spune Goga, să meargă pe căi răzlețe. "Acesta-i autorul: el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă. Astfel înarmat, tot ce există îl mușcă./ Adeseori spune:/ o, slăbiciune,/ numele tău este artă./ Fiind deci atât de ridicul și slab, întreprinderea lui e deșartă,/ întocmai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la grupul zeloților: „Iscariot” ar proveni din deformarea termenului latinesc sicarius (de la sica, un „cuțit mare, încovoiat”), intrat și în greacă sub forma sik£rioj. Termenul înseamnă exact „cuțitar”, „bandit” și era folosit de soldații romani pentru a denumi grupurile răzlețe de „haiduci” evrei care întindeau curse și foloseau cuțitul drept armă principală 30. Susținătorii acestei etimologii văd în Iuda un membru al partidei zeloților 31. De unde, spun ei, faptul că Iuda apare citat mereu după Simon Zelotul în „lista celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dar hotărît să-și facă datoria În gospodărie, a adunat cele șase oi ale familiei și le-a scos la păscut pe deal. Iarba, fiind rară la vremea aceea, le-a mînat dintr-un loc Într-altul În căutarea firelor răzlețe. În perindarea asta, a ajuns lîngă o grămadă de pietre. Se găseau mai multe asemenea movile Înșirate În linie dreaptă Încă din timpul războiului, cînd nemții plănuiseră să construiască o cale ferată Între Brad și Deva, pesemne pentru transportul minereurilor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o seară În urmă Îl făcu acum să Îi simtă greutatea specifică, așa cum călca pe iarbă. Era evocată Întregimea corpului femeiesc, tot numai piele albă, coapsele, torsul, picioarele Însele, pântecul cu organele sale și părul creț care i se ițea răzleț de sub basma. Totul vizibil și aproape palpabil. Și chiar despre plante, cine știa tot adevărul? Se uitase Într-o seară Împreună cu Margotte pe un canal de programe educative la un botanist original care legase niște flori la un poligraf - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Oană, Înainte! Zdrobiți-i! - Moldovaaa! se ridică strigătul de luptă al călăreților lui Ștefan. - Ce se Întâmplă? Întrebă Oană, care nu deslușea mișcările de trupe. - Călărimile atacă În forță pe direcția deschisă de Apărători! spuse Erina. Organizarea tătarilor slăbea. Grupuri răzlețe de războinici se desprindeau din tumen-uri, Încercând să creeze o breșă În atacul moldovenilor, dar deveneau ținte pentru arcași. - Nu În spate! spuse căpitanul Oană, atent la un zgomot pe care doar el Îl auzea. În față! - În față? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
RONDELUL POLITEȚII Vă rog... Permiteți... Mulțumesc... Mic îndreptar de politețe, Probînd a omului noblețe Și bunul simț cetățenesc. Se mai emit păreri răzlețe Că-i inutil să mai rostesc: Vă rog... Permiteți... Mulțumesc... Mic îndreptar de politețe. Chiar dacă traiul omenesc E plin de grabă și strictețe, Tu nu uita să dai binețe Și să pronunți, zîmbind firesc : Vă rog... Permiteți... Mulțumesc...
RONDELUL POLITE?II by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84333_a_85658]
-
draga mea! - cuvântul "periferie" rosti în largul ochilor lui Mini n întrebare, apoi umbre molcom',? și sclipiri scurte, asemeni bulevardelor umbroase sau ulicioarelor blânde, în care rar pilpîie felinare melancolice sau fulgeră ochiul orbitor 37 al vreunui far de automobil răzleț. Clișeuri, rămase acolo pe retină, acum evocate, apăreau în transparența ochilor. - Drumuri tăiate de suflet! Felicitări! . . . Noroioase, desfundate! . . . bombănea Nory. - Da! Până când se vor îndruma căile lăuntrice, atunci. - Atunci vom avea un dublu exemplar suprapus de tout a l'egout
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lumina încă deslușită a înserărei geroase. Odaia asta era o dezmoștenită, avea o sobă de zid și lampă cu petrol. Amintiri provinciale pâlpâiau astfel în jur. Toată istoria gospodărească a Moldovei licărea subt poclitul abajurului de porțelan sau în tăciunele răzleț. Lampa Linei ardea orânduit în sufrageria tecuceană, cum ardeau la punct cu regulatoare precise sterilizatoarele din sala de spital, instalate după ultimele modele ale hi-genei occidentale. Aci ca și acolo, Lina părea în cadrul ei, păstrîndu-și apucătura, pe când numai instrumentele își
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că nu va putea purta pălărie niciodată și apărea înfășurată în vreo imensă blană de tigru - moda sălbatecă - cu tot acel vâlvoi vaporos dispărut sub toca netedă a cărei dungă aspră de catifea se cobora pe sprâncene fără ca un fir răzleț să îndulcească obrazul bizar. . . Odată, ieșind târziu din magazin, am văzut-o plecând îmbrăcată cu un taior negru, simplu și cam uzat, dar tot elegant pe manechinul ei perfect, cu o pălărioară deformată, dar sub jachetă cu o bluză brodată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de ale oamenilor pe care îi slujeau. Grădina se resimțea cea dintâi de neglijența stăpânilor. Nu fusese complet nelucrată, planul și primele îngrijiri se vedeau, dar tocmai de aceea se simțea mai tare neîngrijirea. In boschetele tunse pe jumătate, ramuri răzlețe se înălțau ridicol. Florile aduse până la dezvoltare, apoi părăginite în plină eflorescentă, ceea ce făcea mai vizibil necazul lor, amestecul de putregai al corolelor bolnave cu frăgezimea celor care îmboboceau. Seceta îngălbenise gazonul; pe aleea căreia nu i se împrospătase nisipul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de înțelept al acestor ținuturi alături de preotul satului (un călugăr de aceeași vârstă cu mine și asistenta medicală, o fată mignonă, adeptă a sectei Martorii Lui Iehova). Suntem un triunghi destul de ciudat, deși vârsta ar trebuie să ne apropie.Cuvinte răzlețe, ca niște păsări eliberate din colivii îmi zboară în gând și în simțire.Alături de mine, răzbate ca un ecou, glasul unui bătrânel simpatic, cu zâmbetul scurs pe obrazul stafidit: -Sărut mâna, domnișoară!....Își ridică pălăria. Parcă aș vrea să i-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
copilul ambițios de la țară care mușcă din carte doar pentru a demonstra că suntem cu toții într-un ring și trebuie să luptăm. Poate vedea în mine povestea ei. Nu știu, și nu am știut nici atunci. Prin colbul amintirilor Amintiri răzlețe îmi pâlpâie ușor pe obraz, răscolindu-mi sufletul și viața. Dimineața aceea se lăsa leneșă peste orașul liniștit și eu mă îndreptam spre aula liceului să-mi iau postul în primire. Primele doua de pe lista sunt șefele de promoție din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
plajă pustie, decât dacă te-ai prins că ești supravegheat. Am fost convină că nu s-a prins că sânt acolo mai ales că am stat mai mult de o oră să o admir în tăcere cum își șterge lacrimile răzlețe, care-i umezeau din când în când șuvițele rebele pe care ți le-am descris adineauri. Paradoxal, pe aceeași plajă, cu câtva timp înainte, cu câțiva ani buni înainte, am fost și eu, la rândul meu, supravegheat câteva ore de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
concretizat de opera imprimată (afară de cazul când proiectul rămâne nedefinitivat, o simplă eboșă, inclusiv pe motiv de inconsistență inițială), și nu așa cum încercăm să o raportăm reprezentărilor noastre asupra subiectului, a sistemului de idei încadrate în paginile tipărite. Aceste "gânduri răzlețe" mi-au fost provocate de cronica Ioanei Pârvulescu din "România literară" nr. 24-25/1995 la cartea Cutia cu bătrâni de Andrei Oișteanu. N-aș dori să se înțeleagă de aici că opțiunea mea pentru recenzarea acestui volum mi-a fost
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
observat că în fiecare emisferă: sud și nord, sunt 5-7 asemenea fluvii cam la o înălțime de 3 km și cu debite care circulă cu peste 165 milioane litri de apă pe secundă. Animație generală. Să știți că un noruleț răzleț de pe cer are cca 400 tone de apă. O comparație: Dunărea are 2850 km lungime, iar în 1942 a avut cel mai mare debit de 15.700 metri cubi pe secundă; o nimica toată față de milioanele de metri cubi de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
temporalității, ca existând într-un anumit timp în care s-au întâmplat anumite evenimente. Filozofia ca smulgere a gândirii de sub imperialismul limbii; a gândi într-o limbă, însă dincolo de ea. Din când în când localitățile Italiei sunt străbătute de zgomotele răzlețe ale motocicletelor sau scuterelor. E precum un strigăt al individualismului sau al revoltei (resturi ale unei istorii zbuciumate) ce sparge armonia instalată treptat în societate. Semn că sub crusta subțire a civilizației ce a fost așternută peste unele popoare mocnesc
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
meu răsună în mod inevitabil ecourilor ideile gânditorilor pe care i-am citit sau cu care am conversat. Acest orgolios "eu" de autor dă seama în bună măsură de o fericită combinare a ideilor auzite anterior la care se adaugă, răzleață, câte o idee originală; de multe ori și cele originale au fost rostite deja de gânditori pe care nu i-am citit. Ce mai motivează în acest caz dorința de a scrie? Poate faptul de a mă surprinde cu câte
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare Bâkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stârni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfâșietoare are cereau Îndurare, apoi câteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de-ngîndurare, nămeți mă năpădeau), Cu ochi ce cheamă somnul din goluri și îl beau, Îmi deslușii deasupra, înghemuit pe-o bârnă, Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, Cu mâinile și gura aduse la genunchi. Trei petece răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund de vad îi prinse și pântecul, și rostru. Cutreierată, apa jur împrejur undi... Și glăsui un pașe într-astfel: - Efendi, Corăbier și oaspe în porturile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
albe, o carne înnorată Porni, în melc de abur, pe când dezgrădinată Se lămurea din noapte o inimă de foc. Statornic gâde, Umbra, mâner masiv și dâre, Căzu peste jeratec cu grelele satâre Și luminosul bulgăr îl despică, felii. Pământul ațipise. Răzleț, nici un centaur, Dar de nestinsul ropot al clarei herghelii În zăcăminte sună filoanele-i de aur. MĂCEL Înghemuiți sub brâul acestui dâmb de cridă Am ascultat o noapte și-o zi, pe vânt adus, Roitul săgetării, cu zbârnâiri de fus
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
știa asta și se supăra, voia să mă zgârie, o dată a încercat să-mi scoată ochii cu multă și feroce dragoste. Urma un câmp, mă oprea lumina orizontului prea brusc, strângeam pleoapele, era o pajiște verde, câțiva stejari se înălțau, răzleți, își făceau semne de la distanță, se furișaseră din pădure; pe sub ei mișunau ierburile, umblau și ele, schimbându-și locurile într-o alunecare aproape imperceptibilă, pâlcuri întregi, se vizitau, poate făceau dragoste, cele mai multe sunau ca niște fire de sârmă, povesteau întâmplări
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]