1,302 matches
-
de mare încît este imitată aproape pretutindeni: reședințe regale sau princiare inspirate de Versailles, piețe regale à la française. Reacțiile naționale. Dar începînd aproximativ din 1750, în timp ce se continuă difuzarea ideilor filosofilor, se conturează, în numele exigențelor sentimentului, o reacție împotriva raționalismului lor considerat prea plin de uscăciune; influența poeților și a romancierilor englezi contribuie de asemenea la apariția unei mode a exotismului, a visării, a iraționalului. Romanul lui Rousseau, La Nouvelle Héloise, publicat în 1761, cu un imens succes, răspunde acestei
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
expansiune rapidă în favoarea dezvoltării căilor ferate și a metalurgiei, care se va continua pînă în anii 1860. Dar, în 1848, Franța nu exploatează încă decît 1900 kilometri de cale ferată, în timp ce Anglia are 6450, Prusia 3500. Romantism și religie. Față de raționalismul Luminilor și al valorilor dominante ale burgheziei, se afirmă revoltele romantice. Poeți și scriitori, de la Lamartine la Hugo și de la Musset la Vigny, muzicieni ca Berlioz, pictori ca Delacroix, au aceleași idealuri: exaltarea forțelor sentimentului și ale individului, cultul poporului
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
formă nouă de artă cu un destin prodigios: cinematografia. Parisul, "Orașul lumină", cunoaște o strălucire mondială în domeniul artelor și culturii. O parte a creației intelectuale se ocupă de punerea în discuție, începînd de la sfîrșitul secolului, a valorilor științei și raționalismului și revine la valorile naționale și religioase, cu Barrès, Claudel, Péguy. DOCUMENT Gambetta și apariția păturilor noi " În timpul celor douăzeci de ani ale acestui regim detestat și corupător, datorită dezvoltării mijloacelor de transport, libertății schimburilor, a frivolității, a frecvenței relațiilor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a identifica ceea ce în ele este prea omenesc și ceea ce e divino-uman ține, pentru filozofi ca Berdiaev sau Simone Weil, de un ateism purificator care se refuză transcendentului redus sau adaptat la categorii mundane: putere, dreptate de tip penal, sociomorfism, raționalism rezistent la depășirea de sine. A dinamita asemenea concepții înseamnă a curăța distanța verticală de obstacolele care împiedică dialogul între cei doi poli. De vreme ce ne aflăm într-o epocă a necredinței, pentru ce să neglijăm utilizarea purificatoare a necredinței? Cunosc
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Justin demonstrează că ea este familiară filosofi ei grecești și face apel la doctrina stoicilor despre logosul seminal imanent în lume, și fragmentat în nenumărate logosuri sau rațiuni seminale ale ființelor, care sunt sufletele lor individuale. Stoicismul e însă un raționalism panteist, în care logosul curge în lucruri „cum curge mierea în faguri” (Emile Brehier: Histoire de la Philosophie, t. I, pag. 316. ( Vezi și capitolul „Ortodoxie și Clasicism”în Ortodoxie și Etnocrație )). Justin nu identifică Logosul creștin cu această idee, de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
supremă a puterii omenești, le coboară la nivelul comun, socotindu le ca pe niște fenomene obișnuite. Firește, aceasta nu înseamnă nici un fel de explicație, dar esteticianul luând o în serios are iluzia că a satisfăcut metoda științifică și cerințele unui raționalism de cea mai banală marcă. Citind tratatele curente de estetică, rămâi cu impresia că nu vorbesc de geniile prin care omenirea se apropie de divinitate, ci de cadavrele lor disecate într-o clinică medicală. Ele repetă pe alt plan cazul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
soarta lor, ci supuși insondabilei Moira, puterea misterioasă care înfășoară Olimpul, pământul celor vii și subpământul morților. Suntem ispitiți să credem că această idee a destinului atotputernic peste zei și peste oameni nu e simbolul necesității naturale, cum o interpretează raționalismul, ci al adevăratului Dumnezeu bănuit de conștiința umană dincolo de insuficiența politeistă, creată de fantezia poetică. în orice caz, antropomorfismul poetic-religios al Olimpului, intuire genială a unui plan de existență dincolo de timp și spațiu, e locul ideal după care suspină sufletul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
doctrinei. Între aceste concepții au fost și cel[a1]e privind universaliile. Cu toate acestea viziunea oficială permitea o anumită libertate prin încercarea de a asimila toate modalitățile de a concepe universaliile, acceptând parțial și nominalismul nu numai elemente ale raționalismului. Cearta universaliilor a permis construirea unei viziuni ample asupra universului și este un pas înspre conturarea unei noi imagini a științei, prin susținerea existenței universalului ca suport al cunoașterii. 1.4.3. Logica 102 și raționalitatea pură În contextul căutării
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pe care le-o aduce este aceea că și-au "formulat principiile înainte de a fi consultat în mod regulat experiența"69. Urmașii scolasticii și ai Renașterii au părăsit definitiv experimentul. Trebuie remarcat că școala sofistică cuprinde și acele elemente ale raționalismului moderat, ceea ce arată că pentru Bacon orice teorie este una greșită și nu trebuie acceptată, orice mod de a raționa este un sofism. Școala empirică de filosofie dă naștere la păreri mai deformate, mai monstruoase decât școala sofistică sau rațională
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de Renaștere este fuga după realitate, după sensibil și nu caută adevărul la nivelul ideii, al rațiunii pure. Căutarea realului în zona sensibilului va deveni un laitmotiv al întregii științe moderne. Indiferent de metoda aplicată, indiferent de curentul din filosofie (raționalism sau empirism) dorința științei a fost de a descoperi "adevărata natură", realitatea. Această căutare a realului este cea care susține și cenzura imaginarului. Era nevoie de o astfel de cenzură pentru a putea găsi "noua realitate", "adevărata natură". Cenzura era
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
imediat. Știința trebuie să cerceteze natura și nu să realizeze construcții teoretice abstracte. Indiferent că a fost vorba despre empirism, care consideră că știința trebuie să se construiască pornind de la relația directă cu imediatul prin observație și experiment, sau despre raționalism relația cu natura a fost revalorificată. Nu doar Bacon sau Galilei doresc reîntoarcerea la cercetările directe asupra naturii, dar și Descartes reconsideră modul în care realizăm experimentele și modul în care ne raportăm la imediat. De exemplu regula III este
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
reprezintă unul dintre fundamentele epocii moderne. Cea de-al doilea principiu se referă la raționalitatea discursului. Acesta trebuie să fie bine ordonat din punct de vedere logic, bazat pe o metodă clară. Aceasta a fost nu doar una dintre premisele raționalismului modern, care prin Descartes a susținut în mai multe rânduri că "e nevoie de metodă în cercetarea adevărului din lucruri"2, dar și ale empirismului care chiar dacă a dezvoltat o relație specială cu natura, cunoașterea se putea dezvolta numai prin
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
considera că Bacon este un agnostic, dar el nu face altceva decât să sublinieze limitările minții omenești și nevoia stringentă a unei metode. Ideea că Divinitatea este singura care poate cunoaște prin contemplare realitatea nu reprezintă decât o critică a raționalismului. Rațiunea singură nu ne poate îndrepta spre cunoaștere. Avem nevoie de o metodă. Metoda pe care a identificat-o Bacon este cea inductivă. Prin inducție putem ajunge la formă ca esență a substanței, ca mișcare a atomilor. Deoarece Bacon nu
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de funcționare a Ecclesiei și să sancționeze drastic, atunci când era cazul, eventualele devieri sau rătăciri ale chiriarhilor. Astfel, critica ei teologică era una constructivă, în sensul recuperării tezaurului patristic, dogmatic, canonic și liturgic, și nu una nihilistă, realizată din perspectiva raționalismului sau a materialismului ateu. Prin urmare, elita interbelică grupată în jurul Școlii lui Nae Ionescu era o elită intelectuală organică, la modul ei deplin, mărturisitoare a Adevărului christic, coliturghisitoare în interiorul Ecclesiei, atașată structural tradiției patristice, o elită creștină care nu a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
etc. Konstantin Leontiev, gânditor rus, apropiat lui Dostoievski, retras definitiv la Mânăstirea Optina, remarca faptul că în Grecia modernă Ortodoxia este cu mult mai consistentă și mai ancorată în spațiul rural decât în mediul urban, dominat de un fel de raționalism superficial, în defavoarea vechii tradiții culte teologice. Această observație se poate extinde asupra tuturor țărilor ortodoxe, cu excepția, poate, a Rusiei dinainte de Primul Război Mondial. Explicația acestui fapt constatat de gânditorul rus este una aparent simplă: dezvoltarea ideii moderne de stat și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
corespunde constituirii fizice moderne de Galilei și Descartes care au corectat erorile aristotelice, continuând intenția lui Toma d'Aquino referitoare la valoarea rațiunii ca mijloc de acces spre adevăr. Ca urmare a conjuncției între gândirea empiristă și rigoarea iconoclastă a raționalismului apare pozitivismul. Istoricismul și scientismul reprezintă două filosofii care anulează valoarea gândirii simbolice, a raționamentului prin analogie, adică metafora, Imaginarul fiind lipsit de orice funcție simbolică 3. Dacă romantismul, simbolismul și suprarealismul au fost adevărate puncte de rezistență ale valorii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în Stat. O invitație la dezbatere (Editura Scripta, 1999) punând accentul asupra rolului confesiunilor religioase în proiectul european, îndeosebi asupra specificului Sud-estului european. Autorul militează pentru reflecția asupra gândirii sociale a Bisericii, în contextul unui postmodernism secularizat și a unui raționalism endemic. Acest volum se constituie într-o prolegomena la o elaborare serioasă și fecundă a unei teologii politice care să aibă drept referință obligatorie tradiția răsăriteană și care să țină cont de noile provocări la care Biserica și societatea, depotrivă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a Bisericii... Toată viața religioasă a țării să fie, statistic și documentar, în arhivele institutului. Nu o facultate, deci, ducându-și zilele de astăzi pe mâine, disprețuită de celelalte facultăți, jenată de existența ei proprie, cochetând cu știința și cu raționalismul protestantizant, geloasă de autonomia ei și căutând mereu prilejul de a-și afirma independența față de Biserică; ci un sever INSTITUT DE ÎNALTE STUDII ORTODOXE, cu metode moderne și precise de lucru, convins de înălțimea menirii lui, bine înzestrat, în directă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
salutar, prin umanitatea sa discretă, colorată și adâncă, blândă, ea ne afirmă, ne completează mângâietor; astfel, ea e pentru noi ceea ce e protestantismul pentru germani. Tot așa, catolicismul e ideal pentru francezi, fiindcă le contrazice individualismul și fiindcă le afirmă raționalismul. Înclin să cred că orice valoare mare e mare pentru cineva popor sau individ fiindcă e pentru el totodată și necesar, o contrarietate salvatoare și o afirmare creatoare, prin care respiră pozitiv ceea ce are el... Ortodoxia, înțeleasă adânc, aspru, dar
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și chimie. Într-un capitol din cartea amintită, supraraționalismul, pornind de la o aserțiune a lui Dostoievschi: Rațiunea cunoaște numai ceea ce a reușit să învețe", susține necesitatea unei revoluții spirituale care să oblige rațiunea să-și depășească încremenirea: "A întoarce atunci raționalismul dinspre trecutul spre viitorul spiritului, dinspre amintire spre tentativă, dinspre elementar spre complex, dinspre logic spre supralogic, iată sarcini indispensabile unei revoluții spirituale. Este nevoie, pentru aceasta, ca prin tentative subtile să determini rațiunea nu numai să se îndoiască de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
caritas" ("suum quique tribuere": fiecăruia după nevoi) și, în sfîrșit, "pietas" sau "probitas" (i.e., care urmează întotdeauna legile naturale și/sau divine). Astfel, dreptul legal e clar fundamentat pe moralitate și duce inevitabil la ea". Gianbattista Vico (1668-l744), polemizînd în contra raționalismului cartezian, situează în prim plan inteligența, topica, invenția, ele definind, în opinia sa, caracterul distinctiv al cunoașterii. Într-o altă lucrare, din păcate nefinalizată, susține doctrina varum-factum, după care "regula adevărului este de a fi fost deja înfăptuit". Scienza Nuova
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
e tradiția creștină. Ambele au anumite defecte. Prima nu numai că se împiedică în termeni etici generali, dar și generează multe dintre pericolele contemporaneității. Nu e exagerat să vorbim despre "patologiile rațiunii" și despre un "hybris al rațiunii". De aceea, raționalismul secular ar trebui să accepte un control de corecție, o strunire din partea valorilor religioase. Rațiunea trebuie să accepte avertismentele asupra limitelor sale și să se arate gata să asculte de marile tradiții religioase ale omenirii", arată Ratzinger. În același timp
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dintre marile instrumente al cunoașterii științifice, la experimentul rațional - al doilea instrument al activității științifice, ridicat de către Renaștere la rang de principiu al cercetării. Sînt pași care ne-au adus în lumea de azi, una lipsită de Dumnezeu. "Izbăvirea de raționalism și intelectualismul științei este premisa fundamentală a vieții în comuniune cu dumnezeirea" (M.W.). Se vorbește despre știință fără presupoziții. Este o abordare cu totul relativă și pleacă de la presupunerea că orice activitate științifică respectă regulile logicii și metodologiei, care
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
va afla demonul care ține în mîini firele vieții sale și i se va supune". Obligația, responsabilitatea și puterea noastră este de a avea curajul să privim în față și să ne asumăm o realitate și o lume dominată de raționalism, intelectualizată, dezvrăjită și în care marile valori, cele mai sublime sînt izgonite din viața publică și nu-i departe ziua cînd vor fi extirpate și din viața intimă. A doua conferință a lui Max Weber din volumul Omul de știință
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe care Duhem o realizează între enunțurile din fizică, prescripțiile logicii și temeiurile care țin de bunul simț46. În măsura în care Duhem a realizat o distincție clară între enunțurile logico-matematice și aserțiunile contingente despre natură, concepția lui filosofică a păstrat "vestigii" ale raționalismului, consideră White. Însă, în măsura în care Duhem a apelat la "temeiuri pe care rațiunea nu le cunoaște", el a recurs la considerații care au de-a face, în ultimă instanță, cu eleganța sau simplitatea unei conjuncții de enunțuri. White arată că perspectiva
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]