2,941 matches
-
răstoarnă opinia curentă. Masoneria nu-i o societate secretă.“ „Da’ de unde, e doar un porto-franco, ca la Macao. O fațadă. Secretul era În altă parte.“ „Bieții masoni“. „Progresul Își cere victimele lui. Admiteți Însă că suntem pe cale să redescoperim o raționalitate imanentă a istoriei.“ „Raționalitatea istoriei este efectul unei bune rescrieri a Torei“, zise Diotallevi. „Iar noi asta facem, și fie pururea binecuvântat numele Celui Preaînalt.“ „Bun“, zise Belbo. „Acum baconienii au Saint-Martin-des-Champs, aripa neotemplieră franco-germană se dizolvă Într-o miriadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu-i o societate secretă.“ „Da’ de unde, e doar un porto-franco, ca la Macao. O fațadă. Secretul era În altă parte.“ „Bieții masoni“. „Progresul Își cere victimele lui. Admiteți Însă că suntem pe cale să redescoperim o raționalitate imanentă a istoriei.“ „Raționalitatea istoriei este efectul unei bune rescrieri a Torei“, zise Diotallevi. „Iar noi asta facem, și fie pururea binecuvântat numele Celui Preaînalt.“ „Bun“, zise Belbo. „Acum baconienii au Saint-Martin-des-Champs, aripa neotemplieră franco-germană se dizolvă Într-o miriadă de secte... Dar Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dintre simbolismul moldovean (liric, autentic melancolic, introvertit, cu atmosfera lui de sanatoriu, spital, provincie alienantă), reprezentat de Bacovia, Fundoianu, Petică, D. Anghel, A. Moșoiu, Al. Vițianu, I.M. Rașcu, Gabriel Donna, și cel muntean (prețios-decorativist, extravagant și exterior, pe linia „clarității/raționalității latine”), reprezentat - între alții - de Macedonski, Minulescu, N. Davidescu, I.C. Săvescu, Traian Demetrescu, Ion Pillat, Al. Colorian, E. Ștefănescu-Est. Elena Farago, Barbu Solacolu, este simptomatică în acest sens. De acum, mediile boeme ale cafenelei literare bucureștene („Centrul” estetic autohton) devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
menționare semnificativă a lui Marinetti în România îi aparține lui Ovid Densusianu și datează din 1905, cînd poetul italian nu era încă futurist (Adrian Marino, op. cit...). Liderul Vieții noi va comenta ulterior cu mefiență manifestările „barbare” ale futurismului, neconforme cu raționalitatea clasică a spiritului latin pe care pretindeau a-l restaura (și față de care avea profunde afinități). Într-o conferință inclusă în volumul Sufletul latin și literatura nouă, apărut în 1922 la Editura Casa Școalelor („Poezia orașelor“, pp. 5-85), dar redactată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ar fi, probabil, cu neputință să comunici mesajul pe care‑l emitea: mi se dăduse o șansă, mi se oferise cu o generozitate regească, dar eu pur și simplu nu am știut ce mi s‑a dat. Își compusese o raționalitate ezoterică, imposibil de descifrat, dar bazată pe principii de optsprezece carate. Și totuși, atitudinea ei regească avea și o parte șubredă. Dacă‑ți Închipuiai că poți spune de unde provenea, te Înșelai. „Ar fi fost posibil să se creadă că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Rusia asiatică și până pe coasta Atlanticului, a existat un record de distrugere sau ceva ca o anarhie diseminatoare de moarte. Trebuie să ne gândim la aceste sute de mii de oameni omorâți pe temeiuri ideologice - adică sub un pretext de raționalitate. O acțiune rațională Înseamnă o manifestare de ordine, are fermitatea unui scop. Dar cele mai demente forme de nihilism au fost acțiunile militare germane. Potrivit lui Davarr, care era un mare analist, militarismul a generat cel mai sângeros și mai smintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
imagine a lui Dumnezeu. Acest concept biblic preluat de gândirea patristică latină și greacă, de la Augustin și Maxim Mărturisitorul, la Toma de Aquino, este integrat în însăși constituția omului și se reflectă în natura și în calitățile sale, dintre care raționalitatea și liberul arbitru sunt cele mai cunoscute. Prin aceasta se vrea să se asocieze doctrina creștină a bunătății Creatorului și cea a responsabilității creaturii, în opoziție cu o teologie care-l supune și pe Dumnezeu sclaviei destinului. Se remarcă faptul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sunt cele care formează responsabilitatea și capacitatea de a lua decizii responsabile. Deci datoria părintelui este de a-i ajuta pe copii să înțeleagă valoarea anumitor acte, norme și alegeri. Linia experienței se referă la faptul că se crește în raționalitate și în libertate prin intermediul experienței libertății și a raționalității, risc care va putea fi înfruntat prudent și în mod gradual. Linia progresului înseamnă că orice tip de creștere presupune angajare, coerență și posibilități. Dacă se începe mai degrabă, există mai
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
lua decizii responsabile. Deci datoria părintelui este de a-i ajuta pe copii să înțeleagă valoarea anumitor acte, norme și alegeri. Linia experienței se referă la faptul că se crește în raționalitate și în libertate prin intermediul experienței libertății și a raționalității, risc care va putea fi înfruntat prudent și în mod gradual. Linia progresului înseamnă că orice tip de creștere presupune angajare, coerență și posibilități. Dacă se începe mai degrabă, există mai multe posibilități să ajungem mai departe. Linia direcției arată
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sensului omului, a demnității și a vieții sale; dezordinea morală care consistă în dihotomia libertății de adevăr. În acest mod, absolutizarea libertății în mod individualist predispune la eliminarea celuilalt; separarea în ambientul antropologic. Subiectul uman este definit în relație cu raționalitatea, ruptă de natura și de corporalitatea sa. Prin urmare, este titular de drepturi numai cel care se prezintă cu o deplină sau cel puțin cu o autonomie personală incipientă; exaltarea subiectului a cauzat fenomenul relativismului moral, definit ca un „pericol
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
1936 Salamanca) a fost profesor universitar, filosof, scriitor, om politic. Activitatea academică prodigioasă se întemeiază pe argumentele rigorii logicii și criticii, îndeplinind, de mai multe ori, funcția de Rector al Universității din Salamanca. Ca filosof, doctrina sa pune conceptul de raționalitate în slujba filosofiei, pendulând între a crede și a fi agnostic, îndoială problematică a unei "vagi umbre de incertitudine". A publicat volumul de poezii Poesias (1907), romanul De mi pais (1903), dar și Romancero del destierro (1928). La editura Institutul
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
principii prestabilite de știință, se conformează unor etape ale cunoașterii ce pornesc de la necunoscut spre cunoscut, prin definire, clasificare, utilizând metode anume, într-o succesiune logică de respectat, nu de... comentat (!). Apelează la ironie și critică știința pozitivă și exacerbarea raționalității în cunoaștere. Critică pedagogia pseudoștiințifică, pe făuritorii de manuale, denunțând abuzurile pozitivismului, exacerbarea rațiunii și a (i)logicii în demonstrarea unor lucruri observabile. Critica lumii pedagogice poate fi înțeleasă prin cunoașterea itinerariului său spiritual. Lecturile din anii tinereții, din A
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
morala pentru o astfel de ființă, care poate fi cea mai generoasă fiindcă este atât de absurdă încît poate să renunțe la lume și ca atare să dea tot ce se poate da? Generozitatea este incompatibilă cu morala, cu această raționalitate a obiceiurilor, conștiinței, cu această mecanizare a vieții. Orice faptă generoasă este absurdă, este o renunțare ce nu se poate găsi la omul comun, care se îmbracă în hainele moralei spre a-și ascunde vulgara lui nulitate. Tot ce este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
putea plânge, căci indiferențierea organică a României a prezentat substratul concret pentru un gen naiv de viață. N-am fost noi prea mult popor și prea puțin națiune, mult mai mult societate, decât stat? Iar din punctul de vedere al raționalității formelor de cultură, nu reprezintă alcătuirile noastre de viață un excedent de irațional? Dar dacă ne-au fost interzise deliciile naivității, nu ne mai rămâne decât să dăm intrării noastre conștiente în cultură un accent de frenezie necunoscută României. Ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
existența statului, să-ți anihilezi principiul anarhic, să-ți uiți că ești persoană. Dumnezeu n-a devenit actual decât prin Christos: așa statul, prin Hegel. A vorbi despre stat ca "infinit real", "mers al lui Dumnezeu în lume". "Spiritul în raționalitatea sa absolută", "ideea divină pe Pămînt" etc. este un lucru atât de extraordinar, încît viziunile în Dumnezeu ale Sfântului Ioan al Crucii sau paradoxele poetice despre divinitate ale lui Angelus Silesius îmi par simple banalități. Hegel e cel mai mare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a mulțimilor, ci de un fenomen mai profund, bazîndu-se pe solidarități istorice nebănuite. În fiecare om care pleacă la război, se petrece următorul proces: nu accept războiul, dar îl fac ca națiune. Individual, istoria are un mai mare coeficient de raționalitate, decât colectiv. Atât timp cât vor exista națiuni, vor fi și războaie. Nici unul dintre noi nu va vrea să le facă; ele însă se vor face. Națiunea este un fel de abstracțiune vitală, fiindcă ne dă iluzia că este ceva vag, pentru ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Națiunea cuprinde elemente mult mai complexe și mai diverse decât poate să le centreze și să le cristalizeze statul. De Maistre trebuia să spună stat, iar nu națiune, deoarece aceasta închide în sfera ei mai mult decât statul, a cărui raționalitate abstractă nu poate subsuma atâtea elemente iraționale din existența națiunii. Formele de stat sânt substituibile, pe când națiunea este o fatalitate. De aceea, ele sânt un obiectiv principal al revoluției.Pînă acum nu s-a găsit un Sisif al revoluției, care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
societății pentru a dovedi dezechilibrul omului în libertate, ne arată până la orbire că rațiunea nu este esența omului și în nici un caz marginea lui. Iraționalismul susține teoria organică a statului și a dreptului; în realitate, ar trebui să le afirme raționalitatea ca antipod esenței iraționale a omului. Cum structura normativă a dreptului nu este reductibilă la date istorice și la o evoluție pur organică, așa cum a conceput istoricismul juridic al unui Savigny sau Puchta, ci presupune o intervenție conștientă și voluntară
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al devenirii. Nu e semnificativ că raționalismul în degradarea lui, intelectualismul, s-au preocupat mai mult de teoria statului decât iraționalismul, care se oprește mai bucuros la națiune și preferă dreptului poporul? Drept, stat, națiune, popor indică o descreștere a raționalității și o creștere spre primordial. Poporul este totdeauna originar; națiunea, statul și dreptul își distribuie în proporții diferite elementele istorice și cele raționale. Teoria lui Kelsen, după care statul este de esență juridică, precum dreptul este de esență statală, ajungând
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
până se va ajunge la o formă de organizare în care va predomina comunalitatea. În condițiile internaționale incerte, promovarea unor schimbări treptate, produse din interiorul sistemului comunist, nu pe liniamentele modelelor ideologice clasice (comunism/capitalism), ci pe principii generale ca raționalitate, absorbția științei, profesionalism, modernizare, democratizare, părea a fi o strategie productivă. Istoria țărilor socialiste părea a susține un model de schimbare caracterizat nu prin înlăturarea brutală și radicală a instituțiilor. Toate schimbările ce au avut loc în trecut, chiar dacă au
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
S-a constituit o nouă intelectualitate care, indiferent dacă manifesta opțiuni vag comuniste, anticomuniste sau necomuniste, punea în centrul ideologiei sale o reformă axată nu pe răsturnări politice spectaculoase, ci pe schimbări în masa sistemului, bazate pe valori mai generale: raționalitate, știință, profesionalism, democrație. Creșterea raționalității sectoriale apărea ca strategie centrală a reformei, deschizând perspectiva eliberării de structurile dogmatice și încorporarea experienței pozitive din întreaga lume. O asemenea abordare devenea tot mai pasivă în așteptarea deblocării istoriei. Primul pas al deblocării
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
intelectualitate care, indiferent dacă manifesta opțiuni vag comuniste, anticomuniste sau necomuniste, punea în centrul ideologiei sale o reformă axată nu pe răsturnări politice spectaculoase, ci pe schimbări în masa sistemului, bazate pe valori mai generale: raționalitate, știință, profesionalism, democrație. Creșterea raționalității sectoriale apărea ca strategie centrală a reformei, deschizând perspectiva eliberării de structurile dogmatice și încorporarea experienței pozitive din întreaga lume. O asemenea abordare devenea tot mai pasivă în așteptarea deblocării istoriei. Primul pas al deblocării istoriei noastre era înlăturarea lui
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
reformistă, programul comunist de construcție impusese o structurare a realității sociale cu foarte importante distorsiuni și stări negative. Această realitate urma să fie schimbată, din aproape în aproape, într-o direcție puțin specificată structural, dar caracterizată prin modernizare, infuzie de raționalitate și știință, asimilare a tehnologiei moderne și a inovațiilor sociale ale Occidentului, democratizare și centrare pe nevoile populației. S-a manifestat o predilecție specială pentru asimilarea acelor teme occidentale care ofereau deschideri de promovare a unor orientări reformiste, cu intenția
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
administrativă, caracteristică oricărei tehnocrații moderne, consens științific, tehnic și administrativ și solidaritate internă. Meritocrația reprezenta o dimensiune centrală a ideologiei sale. În ceea ce privește modelul de societate, tehnocrația nu avea o perspectivă clară, oscilând între Occidentul capitalist și un socialism bazat pe raționalitatea tehnică, pe valorile intelectuale și pe o democrație care să elibereze tehnocrația de constrângerile sistemului politic comunist. Componenta cea mai neclară în acest complex ideologic era însă forma de proprietate. Aceasta nu reprezenta pentru tehnocrație elementul cel mai important. O
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
prin cumularea nereușitelor și eșecurilor. „Vestea bună” pentru populație era „vestea proastă”, eșecurile și nereușitele. Defularea supremă era comunicarea a cărei structură era „Ai auzit de ultima prostie/ultimul eșec.../ce am pățit.../ ce ne-a mai făcut Ceaușescu?”. Dincolo de raționalitatea strategiei - orice nou eșec, un pas înainte către căderea regimului -, inevitabil, s-a conturat un complex emoțional pervers: satisfacția compensatorie a eșecului care anesteziază frustrarea inacțiunii. În perioada tranziției, matricea generatoare a experienței colective s-a modificat structural. Neputința produsă
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]