4,689 matches
-
cîrciumă, demult, demult de tot: „Fără Îndoială că e ceva“ - a zis - „și cînd Îl apucă e cumplit. Nici nu știu cum să mă port cu el, cînd Îl apucă“. „Îți spun eu ce să faci“ - am zis -„nu-i mai da rachiu cînd Îți cere. Ca să n-ai necazuri, cel mai bun lucru e să te ferești de ele“ - am zis. „Ai dreptate“ - a zis. „De ce să-ți pui mintea cu el“ - am zis. „Ești destul de isteț ca să nu te-mpingă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prefer să-l văd cheltuind banii pentru el decît să-i prăpădească pe bețivanul ăla bătrîn.“ „Adică a mai făcut așa și altă dată?“ - am zis. „Da, chiar așa a făcut de multe ori“ - zice Ambrose. „Rufe vine și cumpără rachiul pentru el și-l beau amîndoi acolo, la atelier.“ „Ei, acum am priceput eu!“ - am zis. „A ieșit totul la lumină, În sfîrșit.“ Atunci am priceput, firește, mi-am dat seama, cum de-a ajuns ticălosul ăla să pună stăpînire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a regimului ficțional cu acela al non-ficționalului / 27 Campanie electorală în lumea lui hanți și gredli / 31 V-aaliniați! / 35 Îmi vine să mă râd / 39 Iluzii / 43 Femeile țărănci erau tinere / 45 Ceva ecumenism, ceva lingvistică și (ceva) parfum de rachiu / 47 Cu zahereaua la zahana / 51 La fitness / 55 Starea politică a națiunii / 59 Nenea tehnicianul se holbează la mine, se holbează la halbă / 63 La o masă din locanda pe nume Petit Grillon / 67 Poveste cu serhaturile norocoase ale
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
năvala unui internaționalism biruitor din Kamceatka până la Odra cu care mă solidarizam citind povestea exploratorilor prin marea Bahrens. Pe copertă erau aceleași linii alb-negru care dădeau viață săniilor sovietice și câinilor-lup sovietici. Ceva ecumenism, ceva lingvistică și (ceva) parfum de rachiu Ceea ce urmează este un fel de telenovelă cu subiect ecumenic întâmplată într-unul din satele din sud-vestul țării noastre, aproape de capitala revoluției române din 1989. Timpul în care se petrece story-ul este imediat după vizita pontificală în România, moment de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
sfârșitul sfintei liturghii iese în cerdacul din spate cu o tavă cu păhăruțe, pentru folosul cel de obște ale coriștilor, care se împărtășesc din țuica de pomană, zic cuvenitele vorbe care se zic la asemenea momente învăluite în parfumul de rachiu de prune, și pe urmă strânge ce-i de strâns și le dă pe toate crâsnicului, adică omului de servici, care le spală și le pune la păstrare într-un sertar din dulapul acela cu pupitru la care epitropii împlinesc
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să apuce calea pultului de la bar și să capete chipul concret al vinului roșu, al celui alb, al aperitivului pe nume Kir, al băuturii aceleia rare cu gust de vară amazoniană Mandarin-curaçao, apoi alta pe nume Picon-grenadine, diabolo-mentă, rom alb, rachiu de drojdie, totul împănat finalmente cu o cafea filtru, tare și dătătoare de energii. Boemienii în curajul lor de grup, în identitatea lor colectivă, în chipul lor multiplu hotărăsc ca toată această mare încurcătură, toată această sucită responsabilitate, să i
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
miros de țigară, începe să dea bucuros din coadă, să saliveze și pornește pe urmele fumătorului. Când acesta aruncă mucul țigării consumate, Taro îl stinge cu laba și îl înghite cu mare poftă. De asemenea el descoperă de la distanță mirosul rachiului de orez, din care, dacă i se oferă o ceașcă, o bea cât ai clipi. 18. Trăiam senzația unei anihilări uscate, sterpe. Era ca o cădere lipsită până și de spaime, un fel de saturație brutală și opacă, greu de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se-ngrozea firea toată. Dacă-mpăratul L-au văzut, Lui tain că i-au gătit De toată casa vacă grasă Și o casă prea frumoasă, De gustare gonitoare Și de noapte fată mare. Cinzeci de oca de vin, Cinsprezece de rachiu, De rachiu cam mermeziu Ce este bun și dulciu. Și cu această urmare Ce-i vrednică de mirare, Tot târgul că săvârșiră Și cheful că-și făcură, Că nici o fată frumoasă 280 {EminescuOpVI 281} {EminescuOpVI 282} {EminescuOpVI 283} Nu au
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
firea toată. Dacă-mpăratul L-au văzut, Lui tain că i-au gătit De toată casa vacă grasă Și o casă prea frumoasă, De gustare gonitoare Și de noapte fată mare. Cinzeci de oca de vin, Cinsprezece de rachiu, De rachiu cam mermeziu Ce este bun și dulciu. Și cu această urmare Ce-i vrednică de mirare, Tot târgul că săvârșiră Și cheful că-și făcură, Că nici o fată frumoasă 280 {EminescuOpVI 281} {EminescuOpVI 282} {EminescuOpVI 283} Nu au rămas sănătoasă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să ajung. Mai mult ca să fac ceva, i-am cerut Martei să-mi dea ceva de băut. Beția e ca un laxativ pentru durere, îmi spusese cândva Emilia. Dar Marta nu s-a ridicat să-mi aducă obișnuita sticlă cu rachiu de coacăze. A rămas neclintită. Parcă nici nu mă auzise. "Te-am rugat să-mi dai ceva de băut", am insistat și atunci ea se hotărî: "Nu-ți dau". Era un refuz neașteptat de tăios care nu putea avea decât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. "Aș vrea să mă culc, mă doare capul", se prefăcu Marta. M-am uitat la ea, am dus din nou sticla la gură și după ce-am șters rachiul care-mi cursese pe piept, i-am zis încet, aproape în șoaptă: "Ești o cățea. Dar nu-i nimic, mie îmi plac cățelele". M-am pomenit în întuneric, un întuneric lăptos, ascultând ploaia care bătea darabana pe un acoperiș de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
N-a fost nevoie decât de câțiva pași ca să-i descopăr pe Marta și pe Aristide dormind, îmbrățișați, pe un maldăr de iarbă uscată. M-am întors iute în casă și am băut tot ce mai rămăsese în sticla cu rachiu de coacăze. După aceea m-am simțit cumva atârnat în gol. Nu știam ce să fac. Să plec? Să aștept? Ce? Lungit în pat, am stat, până s-a albit fereastra, față în față cu un sfânt care mă binecuvânta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să ajung. Mai mult ca să fac ceva, i-am cerut Martei să-mi dea ceva de băut. Beția e ca un laxativ pentru durere, îmi spusese cândva Emilia. Dar Marta nu s-a ridicat să-mi aducă obișnuita sticlă cu rachiu de coacăze. A rămas neclintită. Parcă nici nu mă auzise. „Te-am rugat să-mi dai ceva de băut”, am insistat și atunci ea se hotărî: „Nu-ți dau”. Era un refuz neașteptat de tăios care nu putea avea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. „Aș vrea să mă culc, mă doare capul”, se prefăcu Marta. M-am uitat la ea, am dus din nou sticla la gură și după ce-am șters rachiul care-mi cursese pe piept, i-am zis încet, aproape în șoaptă: „Ești o cățea. Dar nu-i nimic, mie îmi plac cățelele”. M-am pomenit în întuneric, un întuneric lăptos, ascultând ploaia care bătea darabana pe un acoperiș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
N-a fost nevoie decât de câțiva pași ca să-i descopăr pe Marta și pe Aristide dormind, îmbrățișați, pe un maldăr de iarbă uscată. M-am întors iute în casă și am băut tot ce mai rămăsese în sticla cu rachiu de coacăze. După aceea m-am simțit cumva atârnat în gol. Nu știam ce să fac. Să plec? Să aștept? Ce? Lungit în pat, am stat, până s-a albit fereastra, față în față cu un sfânt care mă binecuvânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
afecțiunea. RÎd de ceva ce numai ele știu. Wakefield mai taie o halcă de brînză și Închide ochii involuntar cînd esența brînzei de capră Îi inundă gura. O alungă cu o bucată de roșie cu sare și un păhărel de rachiu de prune. CÎnd deschide iar ochii, bagă de seamă teancurile de National Cartographic de pe rafturile bibliotecii. Aleișa Petrovici, i-a spus Susan, merge cu greutate din cauza venelor varicoase și a excesului de greutate, așa că depinde de Susan ca să o ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lîngă un izvor susurător, o frumoasă adormită visează la limba lui lungă și arcuită. Wakefield mai poate aștepta. Ușa se dă de perete cu putere și domnul Petrovici intră În Încăpere cu pas greu. Are În mînă o sticlă de rachiu de prune; fața Îi este buhăită. Aleișa iese din odaie și Susan se ridică În picioare, gata pentru orice ar putea urma. — Te-ai distrat bine mîncîndu-mi mîncarea, domnule Wakefield? Ochii injectați de sînge ai lui Slobodan mătură bucărătăria. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe caleașcă și nu vede ăla de sus cine schimbă. La normali, Afterșef la două-trei bune. Okmenele se înregistrează și sunt interzise. Bine, avem cu manele casete înregistrate, dar nu avem la ce să ascultăm. Pe meseveu nu se face rachiu, dar din auzite, o jumate merge un carton, dar e rar, cine e prins, e ras. Checeapul, dulceața aia, nu iau, merge la unu’ de fumat, cum merge și o conservă de pateu sau de pește. Conserva de patru sute e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
culoare Și plăcut mirositoare, Este dulce-acrișoară, Dar nu-i măr și nu e pară. Maronie, lunguiață, E bună pentru dulceață, Însă aș putea să spun Că-i mai bună de magiun, Dar mai e, din câte știu, Bună și pentru rachiu. Una oacăie în baltă Și-i ceva mai jucăușă, Însă eu cunosc o altă, Care scârțâie la ușă. Una-i tare zvăpăiată, Alta șade nemișcată; Una pe la poduri șade, Alta pe căruță, bade; Una luptă cu nămeții, Peste alta sar
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ARTUR (Înmuiat.): Și cu murdăria de aici? GARDIANUL: O nimica toată! Ne apucăm amândoi și într-o oră măturăm, spălăm pe jos, aerisim... Aduc eu cârpe, domnule! ARTUR: Și cu călăul? GARDIANUL: Punem mâna de la mână și-i luăm un rachiu. E ramolit de tot. Dacă nu bea, îi tremură mâna. Și mai e și miop. ARTUR: Asta întrece orice măsură. GARDIANUL: Nu, știu eu cât să-i dau. Odată... Pufnește în râs.) știu eu când... cuiva... știu eu cui... dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un fel de plăcută dulceață, de parcă i-ar curge prin piept un pârâu de zahăr ars. Odată, a tras și el pe furiș un gât din sticla lui taică-su și a simțit ceva tot cam așa. Dar ăla era rachiu, arde prea tare. Acuma parcă ar purta un lămpaș în piept, încât îi vine să zâmbească. Și prin pâcla ninsorii la hotarul orașului, își mână găinile ude spre coteț. ─ Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o simplă împunsătură în piept. Fitz urlă scurt și se prăvăli de la etaj. - Bravo, Mitch. Așa-i trebuie. Scăpați de el. Frank scuipă în lături și porni clătinând din cap spre ușă. Totul se terminase. Era cazul să bea un rachiu și să-și clarifice mintea. Ce zi ciudată. Cea mai ciudată zi. - Domnule, n-a murit! strigă cineva. Uite-l că fuge! Frank se repezi înapoi pe balcon. Nu, își zise, nu se poate să mai trăiască. Dar iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lungă, comentă părintele Carlos. Astăzi, răufăcătorul Taré al nopții devine un Intié binefăcător. Când luna plină apare așa, pe un cer fără nori și fără ploaie, yubani-i celebrează marea sărbătoare „Nokué“, prefacerea răului în bine. Dansează, mănâncă până plesnesc, beau rachiu până pierd noțiunea lumii, iar fecioarele au obligația să accepte toți pretendenții. - clătină din cap, posomorât. Totul se termină într-o orgie. Nevestele acordă libertate bărbaților lor, iar bărbații, nevestelor și fiicelor! Ce greu e să îi duci pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înalte, iar preoții să poarte sutană. Orașul Santa Marta voia să uite selva care îl înconjura, copleșindu-l, amenințându-l cu invadarea străzilor, a pieței, chiar și a caselor și, de aceea, în Santa Marta se bea whisky, în locul tradiționalului rachiu de trestie de zahăr, se aducea cu avionul carne de vacă, înlocuind-o pe cea de tapir, de maimuță sau de capibara, și se creșteau găini, pentru a se evita ouăle de broască țestoasă. Adevărul e că în Santa Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
încercare disperată de a-și salva ființele iubite de la infernul serviciului militar pe „munte“. În Vizavi, dimpotrivă, nu existau străzi, nici piețe, biserici, hoteluri, prăvălii sau legi. Nu exista nimic altceva, decât colibe de paie și chirpici, trei crâșme cu rachiu de trestie de zahăr, o bombă cu carne de maimuță și ouă de broască țestoasă, două bordeluri și libertate absolută ca toți să facă orice le-ar fi poftit inima. Pungași, asasini, escroci, dezertori și renegați conviețuiau cu indienii huanga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]