1,568 matches
-
fiecare apartament de vis și fiecare garsonieră cât o cutie de chibrituri - la inamic. Stevie trebui să admită că era o lovitură cruntă. Știa la fel de bine ca și Fran cu ce eforturi se ținea Citizen pe linia de plutire. O rafală ca asta putea să-i scufunde pe veci. — Și nici măcar n-a apărut noul ziar. Nici asta n-o să ne cadă bine. Va trebui să începem contraofensiva. — Știu. Și trebuie să fie ceva radical, nu o schimbare care să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
public. Sări treptele, una câte una, prea agitată ca să aștepte chiar și câteva minute liftul, și ieși în fugă din redacție, pentru a descoperi că afară ploua cu găleata. Atmosfera fierbinte și încărcată din ultimele zile se împrăștiase deodată și rafale de ploaie izbeau trotuarele. Fără o pelerină care s-o apere de ploaie, avea să arate ca o cârpă stoarsă până să ajungă la bar. Va trebui pur și simplu să spere că, într-adevăr, dragostea e oarbă. La intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Napoleon vine în Japonia... Și are de gând să stea la ei! Vestea a picat ca un trăsnet în acea dimineață senină, gata-gata să tulbure pacea familiei. Pașii repezi ai lui Tomoe pe scări în jos sunau ca o rafală de mitralieră. Fratele se îmbrăcă în grabă și o urmă, târându-și brâul chimonoului. — Mamă, am o veste extraordinară! Mama lor, Shizu, era în camera ce dădea spre grădină și lustruia cu grijă biroul din lemn de abanos la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dar Kobayashi a reușit să-l atace din nou cu cazmaua. Respira greu, de i se scuturau umerii. Endō-san! strigă din răsputeri Gaston când auzi detunătura. Picioarele îi rămăseseră înțepenite în mâlul mlaștinii. Vântul unduia apa. În clipa aceea, o rafală de vânt a împrăștiat puțin ceața, suficient ca să-l poată vedea Gaston pe Kobayashi cum îl ataca pe Endō cu cazmaua. Endō era și el în maștină. Aaa! Aaa! Văzându-i, Gaston a vrut să o ia instinctiv spre mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
expresie de nepătruns. - Cine este bărbatul acela? m-a întrebat Severo, revenindu-și din amorțeală și arătând spre Rotari. - Este Rotari, fiul lui Nandinig... N-am apucat să-mi termin fraza, căci episcopul, ca și cum ar fi primit pe neașteptate o rafală de putere, a exclamat: - Ducele de Brescia, un bărbat drept, pe care l-am cunoscut pe când eram în vizită la episcopul Felice. Trebuie să te mândrești cu tatăl tău, fiule! Rotari s-a prosternat la picioarele episcopului. - Ai fost botezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în seamă, căci am auzit zgomot de pași. Într-adevăr, ușa s-a deschis, și doi soldați mi-au țintuit pieptul cu sulițele. În spatele lor, un centurion mă privea batjocoritor. A venit lângă mine și m-a amețit cu o rafală puturoasă de usturoi și vin. - Te-aș putea ucide dintr-o singură lovitură, a spus, dar am alte porunci. Du-te la fereastră, deschide bine ochii și taci mâlc. Deși m-am opus și am amenințat, mi-au legat mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu totul diferit. Eram doar eu, cu Rotari și Gundeperga în încăperea cu ușile deschise unde se dădeau sentințele de condamnare la moarte, încotoșmănați în blănuri grele. Se înserase. Draperiile groase care acopereau ferestrele mari fluturau din pricina vântului, aducând înăuntru rafale înghețate de zăpadă ce sfârâia peste vasele cu jăratic fumegânde. Flăcările torței agățate de o grindă riscau să se stingă în orice moment. Eu însă tremuram nu atât de frigul iernii, cât de cel din inimă. Rotari și Gundeperga se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unor negustori sarzi care așteptau să-și umple vasul cu fier, bronz și aramă, metale plătite în avans. Eu stăteam în spatele cortului și-mi curățam cu pieptenele barba și părul de acele de pin cu care mă pricopsisem de pe urma unor rafale de vânt dinspre mare. Preferam să stau de unul singur, căci nu mi-au plăcut niciodată urmările victoriilor, ale violențelor și al jafurilor; deși pricepeam că plata soldatului este prada de război, și răsplata lui, tinerețea femeilor. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
probabil din atlas. Rămase la fereastră, cu coatele sprijinite pe pervaz. Expiră un norișor de fum și scutură cenușa În gol. Își rezemase capul de marginea geamului și fixa, fără să vadă, Întunericul din fața ei. Inima lui Antonio mitralie o rafală de bătăi, care Îl lăsă extenuat. Apropie-te. Încet, fără să strigi. Adu-ți aminte că ei Îi este teamă de tine. Să o cheme, duios, să-i ceară să se Îmbrace, să coboare, să vorbească. La ora asta? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vorbise Olimpia. Familia mea, acum, e toată aici. a șasea oră O pungă de plastic plutea albă În Întuneric: Ago se distra accelerând s-o ajungă și s-o calce, o urmări, aproape s-o prindă, dar iată că o rafală de vânt o ridică din nou, o Împinse Înainte, În sus - apoi, dezumflându-se, coborî și dispăru sub roțile furgonetei, iar acum apărea din nou pe neașteptate, absorbită de un vârtej de aer, care se deschide În dreptul portbagajului, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și nici nu-și dorea s-o facă. Băieții sunt toți niște rahați. Îl prefera pe Brian Warner, alias Marilyn Manson - despre care nimeni n-ar fi știut să spună dacă era bărbat, femeie sau demon. Metroul sosi cu o rafală de vânt. Pe lateralele sale, până sus pe ferestre, cineva suflase cu vopsea colorată un popor Întreg de oameni ciudați, triști și melancolici. Pe ușa ultimului vagon, un omuleț cu părul lung ținea În mână o telecomandă, pregătit să apese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iasă. Bucățica aceea Întunecată era probabil o curte. Urcă peste un covor de sticle goale, se agăță de un perete care-i părea ud - poate că umezeala urca din fluviul din apropiere. Aerul rece al nopții o lovi ca o rafală. Dar răul Începuse să crească. Sunt prea multe lucruri, prea multe sunete, prea multă lumină, lumea e un caleidoscop, o inexorabilă mașină din carne și metal. Intermitența claxoanelor, mașinilor, vocilor, a muzicii intră În ea ca interferențele Într-o stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un vag sentiment de déjà vu, iar asta ar fi putut să-l includă și pe băiatul de ieri, Shen, pe care din punctul meu de vedere nu-l mai doream prin preajmă. Angela, se auzi din spatele meu ca o rafală de vânt de iarnă, niciodată dorit. Shen, îi răspund întorcându-mă și privindu-l din nou în ochi, simt că genunchii mi se înmoaie, așa că trebuia să mă așez urgent! T... încerca să-mi spun ceva, dar l-am întrerupt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În urmă primăria situată la capătul extrem al portului și am simțit izbindu-mă În plin șfichiul brutal al oceanului. Mai erau doar vreo trei săptămîni pînă să vină vara și, În ciuda unui soare strălucitor, aerul era Înțepător, Înăsprit de rafalele vîntului de nord-vest, care măturau insula. Înconjurat de recife și bîntuit de curenți violenți, de obicei Înecat În ceață, total izolat pe timp de furtună, capătul ăsta de insulă și de landă de cincisprezece kilometri lungime pe zece kilometri lățime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai văzu decît farurile din spate ale mașinuței Méhari care se Îndepărta pe drum. - Pacoste de bretonă! tună el ridicîndu-și valiza pe rotile aruncată din portbagaj și zăcînd acum Într-o băltoacă. Evident, ploaia Începuse iarăși să cadă. - Nesuferită regiune! Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie Își stoarse pletele Încă umede. Ploaia izbea În rafale ușile cu geam ale apartamentului. Furtuna părea să se Întețească, iar Christian tot nu se Întorsese. CÎnd coborî În holul hotelului, Loïc tocmai dădea pe gît un pahar la recepție. Marie nu-și putu reține o privire de reproș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
numeroși erau cei ce se adunaseră În fața hotelului de Îndată ce zvonul arestării lui Loïc se răspîndise, iar acum asistau, neputincioși, la plecarea mașinii jandarmeriei, care-l transporta pe fratele Mariei la postul de poliție. O tăcere apăsătoare, tulburată doar de șuierul rafalelor de vînt, Însoți ieșirea lui Lucas. Acesta Înfruntă o clipă zidul compact de priviri ostile, cînd un glas aspru și tăios se făcu auzit. - Ești mîndră de ce-ai făcut, piază rea? Doar cînd o văzu pe Marie În prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-l vadă pe Lucas Întorcînd spre ea o privire Întrebătoare. De data asta Însă se mulțumi să declare cu voce surdă că dintr-un alt menhir Începuse să picure sînge. CÎnd polițistul ajunse la sit, Îndoit de mijloc din pricina rafalelor de vînt care măturau faleza cu o viteză ce depășea o sută de kilometri pe oră, Ryan era deja acolo, cu fața spre menhirul peste care firișoare de sînge prelins se Încrețeau sub violența vîntului. Degeaba văzuse Lucas destule lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se calmeze. Lucas zbiera În aparat ca să acopere vîjÎitul vîntului. - Spuneți să facem apel la voluntari? Prinse din zbor banderola galbenă folosită de poliție, cu care se lupta Stéphane și care tocmai Îi scăpase, luată pe sus de o rafală. - Se vede că nu-i cunoașteți pe localnici. În cel mai bun caz au să mă scuipe În față, În cel mai rău au să-l ajute pe junele Kermeur să se dea la fund... Asta e, la revedere. Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un trăgător ca dumneata, cu note atît de bune la evaluări, și-a putut rata ținta de șase ori la rînd. 16 Cerul era plin de nori negri și mari, mînați de colo-colo, iar vîntul care se pornise mătura În rafale podul Recouvrance, pe care-l trecură ca să se ducă la ziar. În timp ce conducea, Marie Îl informă pe Lucas despre rezultatele unei anchete preliminare conduse În situl de la Ty Kern. - Proiectoarele au fost cu siguranță neutralizate de departe, cu praștia. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
păru rău. - Tot nici o veste? - Furtuna a părăsit zona, căutările ar trebui să Înceapă mîine, răspunse ea laconic. Bacul era la chei, solid ancorat ca să reziste asalturilor valurilor care măturau debarcaderul. La adăpostul unei copertine a cărei pînză trosnea sub rafale, Lucas, cu mobilul la ureche, o privea pe Marie care discuta cu un funcționar de la Compagnie de l’Iroise, În timp ce el Îl asculta pe legistul care Îi rezuma rezultatul autopsiei lui Nicolas Kermeur și Chantal Pérec. Fuseseră amîndoi uciși printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Télégramme de Brest. În ziua aceea, cum Îi explică ea lui Fersen trăgîndu-l spre vîrful sitului de la Ty Kern, zece milioane de francezi erau În grevă, iar În seara respectivă o puternică furtună făcea ravagii În largul coastelor de la Finistère. Rafale de vînt de forța 8, valuri Înalte de cinci metri. Un adevărat infern. Or, farul, care la vemea aceea funcționa, căzuse În pană și nici un electrician nu venise să-l repare. Lucas Înălță capul și privi spre farul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rechema la decență decît un gest de compasiune, Gwen Își zăgăzui emoția și se mulțumi să pună cu o mînă tremurătoare pe sicriu o jerbă de flori. Toți tresăriră cu putere cînd ferestrele se deschiseră brusc, Împinse parcă de o rafală violentă. VÎntul Începu să se Învîrtejească prin Încăpere ca o tornadă, stingînd lumînările, măturînd totul În trecere, smulgînd florile din coroane, ieșind apoi așa cum intrase, luînd petalele florilor cu el. În exterior, cerul era senin și limpede, frunzele copacilor nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu Michel de la Roux de la Blanc. Fac o pauză sugestivă. Cred că numele său e o garanție în sine. — Categoric ! spune Trish, privind nesigură spre Eddie. Ne aflăm înapoi în seră, așezați. Trish a început să mă bombardeze cu o rafală de întrebări care par să provină dintr-un ghid gen „Cum să-ți angajezi menajera”. Iar eu răspund la fiecare întrebare cu maximă seninătate. Undeva în străfundurile creierului, aud o vocișoară strigând „Ce faci ? Samantha, ce dracu FACI ?” Însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi-o trăiesc cum vreau. Dar nu ți se pare incorect ca femeile să fie legate de chiuveta de la bucătărie ? O femeie cu părul grizonat mă fixează intens. Nu ! zic alarmată. Adică da ! Cred... Răspunsul meu e acoperit de o rafală de întrebări și de blitzuri. — E adevărat că firma Carter Spink e o speluncă ordinară plină de misogini ? — E un truc prin care vrei să le forțezi mâna să-ți dea mai mult ? — Crezi că femeile ar trebui să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]