5,449 matches
-
poată fi orientată după un unghi variabil. Îi evaluă dimensiunile, În timp ce o idee bizară Îi Încolțea În minte. Acolo ar fi putut Încăpea una din oglinzile folosite trucul cu Fecioara. Se aplecă de partea cealaltă: În fața celeilalte găuri era o ramă identică. Își mușcă buza de jos, Încurcat. Între timp, mechanicus Începuse din nou să vorbească. - M-am gândit și eu la asta. Ar putea fi un model neobișnuit de astrolab, iar aceea, gaura pentru privit astrele. Dar n-are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în mizerie? mă-ntrebase prima oară Josăphine, căci rămăsesem cu gura deschisă ca un pește scos din apă, plimbându-mi ochii în stânga și-n dreapta. Pe masa acoperită cu o cuvertură frumoasă era un buchet de iriși, iar pe pereți, rame pictate încadrau imagini de sfinți și de îngeri, dintre acelea pe care preoții le dau credincioșilor și copiilor de cor. — Crezi în asta? am întrebat-o atunci pe Josăphine arătând din cap spre grațioasa galerie. Ea ridicase din umeri, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din faptul că-și tundea părul inevitabil scurt Îl scălda În apă sau fixativ, Îl pieptăna cu cărare pe mijloc și-l netezea pe spate, cum dicta moda. În acel an, pișicherii adoptaseră ca insigne ale categoriei lor ochelarii cu rame de baga, ceea ce-i făcea atât de simplu de identificat, Încât nici unul nu trecea neobservat de Amory și Rahill. Pișicherii erau distribuiți egal În toată școala, erau mereu ceva mai deștepți și mai șireți decât cei de vârsta lor, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În care să lege prietenii numai pentru a le desface - nu era suficient de egoist pentru asta -, deci a cântărit indubitabilele calități atractive și valoarea lui Thomas Parke D’Invilliers, punând pe celălalt talger amenințarea ochilor reci din spatele ochelarilor cu ramă de baga care, În Închipuirea sa, Îl fulgerau de la masa vecină. — Bine, vin. În felul acesta a descoperit Amory Portretul lui Dorian Gray, Mistica, sumbra Dolores și Belle Dame sans Merci. Timp de o lună, nu l-a interesat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pete mari pe trotuar. Aerul luase culoarea gri-opalin; o lumină solitară a conturat brusc o fereastră de peste drum; pe urmă Încă o sută s-au luminat și i-au umplut, dansând, câmpul vizual. Sub picioarele sale, un oberlicht verde, cu ramă de fier, a devenit galben; pe stradă, farurile taxiurilor proiectau dâre strălucitoare pe asfaltul deja negru. Nedorita ploaie de noiembrie șterpelise ultima oră a zilei, Împrejmuind-o cu acel gard străvechi - noaptea. Liniștii din cinematograful din spatele său i-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oamenii tineri care au viața înainte; cu un singur picior e mai greu să te ridici, cum, în general, totul merge mai greu când ai un singur picior. Și încă și mai mult aur tace (probabil pentru totdeauna): proteze dentare, rame de ochelari, coliere și brățări puse deoparte, monede, inele, ceasuri; aurul tace fiindcă se trage din tăcere și se întoarce apoi iarăși în tăcere.Din tăcere nu iese decât tăcere. Nu mă lăsa să stau atâta goală pe frigul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑ar trebui să aibă de‑a face. Acești oameni fără conștiință politică și‑au realizat profitul meschin și egoist pe spinarea minorităților. Hans trântește totul la întâmplare pe bancheta din bucătărie și‑și aruncă pantofii din picioare. Încadrată de rama în care a fost exilată pentru următorii ani (atâta timp cât se mai gândește cineva la el), poza tatălui mort se holbează cu un optimism și o încredere nelalocul lor la forța făuritoare de istorie a oamenilor muncii, fără să poată participa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o dorință sexuală privind marea, Înconjurată de florile de canna, În grădina de mandarini de pe colina din spatele casei. Se pare că obiectul acelei dorințe sexuale era un anume Duke Dackes, basist al unei trupe de rock, care purta ochelari cu ramă lată. — Nu i-am mai povestit asta nimănui, niciodată În cei treizeci și trei de ani de când m-am născut, nici măcar bărbatului cu care mă vedeam Înainte de a te cunoaște pe tine. După aceea a Început să-mi povestească În amănunt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
De la fereastra camerei se putea vedea o grădină interioară cu o mică fântână arteziană În mijloc și, ceva mai Încolo, o stradă pe care nu se zărea nici țipenie de om. În momentul În care am deschis ferestrele grele, cu rame de fier, am auzit zgomotul mașinilor din depărtate. Un aer rece și uscat pătrunse În cameră. Era o briză uscată care mă pătrunse prin piele, insinuându-se parcă până În străfunduri. M-am Îndepărtat de la ferestră și am intrat În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
i-am spus. La etajul al doilea, apartamentul 9. — Ai un nume? — Cel al amicului nostru de la clinică, Klaus Hering. — Foarte frumos, toate bune. Cum arată tipu’? — Cam cât mine de înalt, subțire, dar cu mușchi, păr blond, ochelari fără ramă, la vreo treizeci de ani. Când a intrat era îmbrăcat într-un costum albastru. Dacă pleacă, vezi dacă te poți strecura înăuntru să găsești scrisorile de dragoste ale amorezilor. Dacă nu, stai calm. Mă duc să mă întâlnesc cu clienta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
țară, așa că suntem foarte norocoși că lucrează alături de noi. Illmann dădu din cap în semn de mulțumire și continuă cu rularea perfectă a țigării sale. Era un bărbat cu o constituție fragilă, cu părul negru și rar, cu ochelari fără rame și cu o barbă mică. Termină de lins hârtia și o rulă, vârând apoi țigara în gură - părea făcută cu mașina pentru țigări. M-am minunat în tăcere. Faptul că era un medic strălucit era nimic pe lângă acest soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o clipă și apoi își ceru scuze. — Pot să văd camera Emmelinei, vă rog? Era o cameră normală pentru o fată de 14 ani, cel puțin una normală pentru o fată care frecventa o școală particulară. Deasupra patului, într-o ramă masivă neagră, se afla un afiș mare al unui spectacol cu Lacul Lebedelor de la Opera din Paris, iar pe cuvertura roz stăteau câțiva ursuleți din pluș mult iubiți. Am ridicat perna. Era o carte acolo, un roman de dragoste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
podea, auzeam sunetul muzicii clasice de la radioul de dedesubt. Un pic de Beethoven asigura începutul și sfârșitul discursurilor de la radio ale liderilor de Partid. Exact cum spun eu mereu: cu cât e mai prost tabloul, cu atât mai ornamentată este rama. În mod obișnuit, nu sunt un ascultător al transmisiunilor Partidului. Mai degrabă îmi ascult propriile gânduri. Dar cea din seara aia nu era o emisiune obișnuită. Führer-ul vorbea la Sportspalast de pe Potsdamerstrasse și se știa în mare că își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
școlar german voia să fie pilot de luptă. Tocmai mă așezam jos, când se auzi un ciocănit în ușă: — Pot să intru? zise ea, zăbovind goală în cadrul ușii. Pentru câteva clipe stătu pur și simplu acolo, înconjurată ca într-o ramă de lumina de pe hol precum o madonă minunată, aproape ca și cum îmi oferea posibilitatea să-i determin proporțiile. Cu pieptul și scrotul încordate, am privit-o cum pășește cu grație spre mine. În timp ce capul și spatele îi erau mici, picioarele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
potrivește și lui Teodor Barbu, dar credem că August Graf von Platen în „Epigrama germană de cinci secole” (1999- traducere de Florea Ștefănescu) dă o definiție epigramei care se potrivește perfect creațiilor lui Teodor Barbu: „Un catren de pus în ramă, Cu adevărul ce îl are, Dacă este epigramă, Rimelor le dă valoare” Cele câteva fabule, sonete și rondeluri se înscriu în aceeași tonalitate umoristic-satirică, vizând demagogia, traseismul politicienilor, nepotismul sau alte defecte omenești: „Fabula cu pile” are ca personaje două
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
unor pesonalități pe care le prețuiește în mod expres. Condeiul său are o convingătoare abilitate descriptivă și o pe măsură forță empatică în a contura chipul civic al personajului preferat. Redau o secvență din încercarea de a-l pune în ramă pe ilustrul Paul Goma: “ În societatea noastră cam bolnavă/ Va veni să fie ca terapeut - / Va începe dezrobirea de iznoavă:/ Unul el va face cât un institut.” ("Lui Paul Goma"). Dar spre a identifica și exemplifica nuanțele caracteristice liricii lui
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
secții, de tâmplărie și sculptură în lemn, conduse conștiincios și cu îndemânare de maistrul Constantin Teodorescu. În preajma declanșării Marii conflagrații mondiale, atelierul era în măsură să producă o mulțime de obiecte casnice și de artă : scaune mici, mese rotunde, vârtelnițe, rame diferite și galerii sculptate, funduri de lemn, dulăpioare, toate pentru uz casnic dar și didactic pentru Centrul de gospodărie rurală, glastre de flori, prosopiere, etc. Referință Bibliografică: Școala din Rucăr în secolul al XX-lea (XII) / George Nicolae Podișor : Confluențe
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364476_a_365805]
-
nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Când principiile lovesc în oameni, Prefer oamenii, Uneori îngerii pot deveni scorpioni, Un copac poate doborî un orfelinat, Bombardierele au și ele aripi, Zâmbetul celui ce pune-n funcțiune Scaunul electric, Rama tabloului poate sparge multe capete, Plecarea cuiva seamănă cu un asasinat, Întinzi mâna și primești un găinaț de porumbel, De aceea îmi plac mie câinii, ei te latră sau, Cu încredere, își pun botul pe umărul tău. BORIS MARIAN Referință
CÂND PRINCIPIILE de BORIS MEHR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361352_a_362681]
-
munca lor de o necesară și onorabilă umilință : căram lemne și cărbuni din magazie în clase și cancelarie (iarna), ștergeam praful, aliniam băncile pe rânduri și simetric catedra față de acestea, udam florile, ștergeam tabla după ce udam buretele sau cârpa, lustruiam ramele și potriveam tablourile de pe pereți ale „tovarășilor” care ne conduceau și ne dădeau pâinea zilnică „... și ne-o dă și mâine!” - ne învățau unii dascăli să spunem mereu în gând, dar și cu voce tare dacă ne „vine vreo inspecție
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
aceasta impresie se conturase nu numai la vederea costumului pe care-l purta Mihai, mai mult decat elegant, croit dintr-o stofă asemănătoare cu cea pe care Mircea o văzuse purtată doar de profesorii săi în momente festive. Ochelarii cu rame subțiri, negre, în contrast cu fata albă, prelunga, îi evidențiau parcă mai mult decat altceva aerul de intelectual”), caracterizarea de către celelalte personaje - care-și exprima opiniile, părerile, gândurile despre personajul aflat în atenția autorului (“Ajunse față în față cu Relu. Din nou
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
avânta pe întinderea nemărginita de apă, este și faptul că vântul se poate porni în câteva minute pe întreg litoralul și să țină trei zile. Încă nu se luminase de ziuă când am pornit noi pe mare, trăgând vârtos la rame. Luminile orașului se îndepărtau tot mai mult, devenind sclipiri mișcătoare de licurici. Dacă vom depăși zona digurilor de protecție de la port, îndreptându-ne spre stațiunea Venus, vom vedea toate stațiunile, de la Olimp până la Vama Veche, ca o ghirlandă de steluțe
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
în sufletele noastre ca un virus. Parcă parâma nu se mai termina de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă. Numai când mă gândeam că avem de tras la rame să parcurgem contra valului și mai ales a vântului aproape doi kilometri, mă apuca groaza. Vom ajunge oare la mal, sau ne va duce furtuna spre larg? În caz că nu vom reuși să învingem furia mării, telefoanele mobile erau singura noastră
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
să nu mai intre apa în barcă la fiecare mișcare a mării. M-am mutat pe aceeași banchetă cu fratele și acum trăgeam amândoi de câte o ramă. Nu intra apă la fel de multă, însă nu mai înaintam ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți și disperați. Mergând direct spre mal, nu am fi reușit să străbatem prin furia valurilor întreaga distanță ce ne despărțea. În suflet se
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
profund cunoscător al stărilor sufletești care l-au marcat pe scriitor în făurirea acestui volum de poezii unice ca formă de existențialitate a noțiunii filosofice "gândul" ; parcă ar fi desenat și cuprins într-un curcubeu ce a luat forma unei rame a ubui tablou ideatic (colț de suflet omenesc) pictat în cele mai mici detalieri al trăirilor oricărui locatar al planetei albastre. Ați putea să vă imaginați cum "inima ierbii îl strângea de mână și suferea de dorul coasei" când roua
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
trei flori, Fost-am patru de cu zori; Chiar insist să...acceptați! Eu, ce-i drept, mai rumenită, De a soarelui lumină, Mai dorită de albină, M-am simțit cam stânjenită... Și subtil, cu dibăcie, M-am desprins ușor din ramă. Fără grijă, fără teamă Pentru ce urma să fie... Iată-mă-s umanizată: Dintr-o floare mi-s fetiță! Nu am încă și rochiță, Dar am MAMĂ și am TATĂ... Referință Bibliografică: DE-ALE...BUNICILOR / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN
DE-ALE...BUNICILOR de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364018_a_365347]