18,605 matches
-
de șarpe, verzi, ce se Încălzeau, stând Încolăciți pe același mușchi de pădure, total inofensivi. Victor, căutând să abată, totuși, atenția copilului de la Întâmplarea nu tocmai pe placul acestuia, Îi arăta diferite păsări, cântăreții pădurii, ce-și duceau traiul printre ramuri și frunze. Pădurea răsuna de diversitatea și bogăția trilurilor cântate de bogatul neam păsăresc. Copilul privea În direcția indicată de mâna Întinsă a tatălui său. Adesea nu deslușea nici zare de pasăre, din cauza perdelelor de frunze, trunchiuri și crengi. Dar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fi finalitatea scândurii: să fie o jucărie pentru un joc nou? Ionel a Împrăștiat boabe de cânepă, păsat și făină de porumb pe scândură, apoi cu mare grijă și uzând de agilitatea sa, neîntrecută printre flăcăii satelor, fixă scândura Între ramurile desfrunzite din vârful gutuiului. Va tot nu pricepea despre ce este vorba dar nici nu-l Întrebă pe Ionel. Bunica Ileana a observat la ce se uita Ionel intens către gutui și-i zise: Măi zghihuitule, nu cumva să vadă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
iluzie se numără și Ioan Fărcaș, autorul volumului Poeme, Anthropos, Timișoara, 2007, plin de formulări apodictice, științifico-poetice, de genul: „În tot ce e și ce nu e, / se multiplică informația imperativă, / înflorind în arbori de ADN, / în arbori adunați / spre ramuri de vectori logaritmici.“ (Poemul informației) „După ce / am ajuns singur, / scăpat de lanțurile din facere, / din nimicul crederilor encefalului; / după ce, / din spatele protecției, / cu neputința posibilității / cunoașterii, / am crezut în arma putinței; / am plecat în născătoarea lume, / dar cu vigilența / celui care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
capcană: „Am fost în fața norului purpuriu, în fața - sau, mai exact, m am adăpostit - zidului care, moloz-moloz, picură sub asfalt, sub căpriorul care bate asfaltul cu coarnele.“ Ce e cu toată această fandoseală stilistică din volumul publicat în 2001 (la Editura Ramuri din Craiova) de Ioan Lascu? Titlul nu ne spune nimic: Sublima persiflare. Represalii 1984. Ce urmărește autorul desfășurând în fața noastră atâtea prețiozități? Aparent, este vorba de un volum de proză scurtă, chiar foarte scurtă. În realitate însă, această proză se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unul singur: vrea să ne cucerească! Ion Maria - așa se numește omul civilizat și decent care ne decapitează cu poezia lui - își închipuie că numai în felul acesta se poate face remarcat și eventual admirat de noi. Cartea sa Patmos (Ramuri, Craiova, 2002) este plină de declarații șocante: „m-aș împușca cu o lacrimă / în tâmplă“; „sunt doar / un bolovan cu care / universul aruncă / după câini“; „mulți au înfipt în mine / cuțite“; „totul este pregătit / funia scaunul săpunul“; „la margine de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rebarbativă: „O chemare și-a întâlnit ecoul dincolo de cortina ruptă dintr-o neatenție minoră a răsăritului, care și-a permis luxul de a închide ochii preț de o veșnicie și un sfert. Oameni care să tragă cu nonșalanță draperiile peste ramurile crescute prematur pe umerii unui cer deloc senin, se mai găsesc și astăzi.“ „Diversitatea văzută prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine a două timpane posomorâte. În același spațiu își face apariția neliniștea, care se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
același stil: „Vin cu sufletul plin de bucurie într-un oraș cu o mare încărcătură de trăiri istorice... Cât despre trecerea lui Eminescu pe aici, nu mai trebuie să mire pe nimeni, căci mie mi se pare că râul și ramul, iarba și apele, cerul și pământul nostru dintotdeauna, poartă semnul eminescian al trecerii...“ Este greu de înțeles cum pot comunica doi oameni în acest stil. Ei nu află, de fapt, nimic nou unul de la celălalt, ci doar simulează dialogul. (Dacă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este să conjugi verbul "a fi" într-un țurțure de gheață sau într-o frunză: Doamne, m-am săturat de minciunile tale. Piatra aruncată în mare este eliberarea pietrei. Fulgerul rupt din despletirea norilor este răzvrătirea fulgerului. Mărul căzut de pe ram este revolta mărului. Dincolo de ordinea ta, în cele neordonate, există o lege universală a vegetării. Vino și vezi unde ai greșit! Dragostea dintre atomi, conexiunea universului; între suflete mofturi de îngeri ajunși la pubertate. Materia, într-o continuă întrupare, materia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
frunză neclintită. Toamna este o stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două cât două; dragostea frunzelor brumă se cheamă, sublimă dragoste. La început coboară domol, ca o adiere argintie printre ramuri, ca o mângâiere pe creștet. A doua zi, Dumnezeu își piaptănă barba peste livadă. Bătrânețea este ca o epidemie, se întâmplă dacă privești cerul în ochi. Copacii niciodată nu privesc în pământ. Dragostea frunzelor începe la tulpina pomului. Pe ram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ramuri, ca o mângâiere pe creștet. A doua zi, Dumnezeu își piaptănă barba peste livadă. Bătrânețea este ca o epidemie, se întâmplă dacă privești cerul în ochi. Copacii niciodată nu privesc în pământ. Dragostea frunzelor începe la tulpina pomului. Pe ram, nu am văzut niciodată două frunze sărutându-se. În țărână, se vegetează ca în rai. Copou. Frunzele sfioase își mureau moartea strâns lipite. Moartea sub ochii copiilor, priveghere. Așa se întâmplă și între oameni când Dumnezeu nu îngăduie lumânarea: Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
imponderabile, iar umbra sa, miss Storey, a servit ceai de tei cu aromă de scorțișoară. Dimineața, Gheorghe Gheorghiu-Dej se grăbea să ajungă la Moscova, a băut pe fugă o cafea cu nechezol, iar umbra sa, tovarășa Paucher, un ceai din ramuri de fenic. Pe domnul nici măcar nu știu cum îl cheamă, pe jumătatea sa, nici atât, poate are bunăvoința să ne-o prezinte. Despre ce jumătate vorbești, soro, și despre ce bunăvoință? Conturul este lipsit de identitate. Cât despre sentimente, orgasm între cracii mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
își linge rănile. Se congelează viața în propriul ambalaj, are gust de ianuarie atârnat de streașina casei; până în dreptul ferestrelor cresc oameni de zăpadă; grădina, o maternitatea albă, naște prin cezariană în fiecare fulg. Se stafidește viața precum fructul pe ram: până în miezul sâmburelui riduri; invidia cimitirelor pălește livezile, cruce pe fiecare ramură. Pute viața a carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe calea ferată, creierul sub o frunză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
luat-o la stînga, apoi la dreapta, suind pe la marginea pădurii. Zoli ne-a atras aten ția asupra unei colibe din crengi Împletite Într un desiș de arbuști. Era mai mult un adăpost deschis pe latura dinspre noi, cu cîteva ramuri căzute din acoperiș, semn că nu mai fusese folosit În ultimul timp. Ce ascunzătoare minunată, ne gîndeam, am putea să ne facem noi acolo ca să pîndim ieșirea din pădure a vulpilor despre care se vorbea mult, dar dintre care nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
intrarea În parc, iar amicul s-a Întors curînd cu Viața și opiniile lui Zacharias Lichter. Împrumutase cartea pentru o săptămînă de la un student, nu de la filozofie, nu de la filologie, ci de la agronomie. Pe o bancă, sub o coroană de ramuri protectoare din care, la răstimpuri, cădeau cu pocnete Înfundate castanele, Augustin a dat glas cîtorva pagini. Am amețit amîndoi și am pornit-o pe patru cărări spre Terasa Chios. Cele două sticle de bere ne-au mai trezit. Dacă la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pornește vântul de unul singur (doar vântul, așa ni se spusese, se odihnește în scorburi de copaci, iar când pleacă, primii care-l simt sunt copacii, de asta copacii gem și scârțâie în vânt)... dar astea erau sălcii tinere, cu ramuri aproape drepte, galben-aurii... câțiva muguri ici și colo... și cam atât. Ei, asta e! am ridicat din umeri. Măcar acuma știm că nu-i nimic de văzut aici. Dar dacă tot am ajuns, hai să stăm oleacă pe pământ, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Când, într-un târziu, zarva se mai potoli (fiindcă ieșise Luna), în lumina argintie toate florile au văzut pe tufișul de salcâm picături mari de rouă, care lunecau ca niște lacrimi mari, tăcute, pe pământ. Și se făcu tăcere. "Din ramurile mele s-a făcut o cunună suspină sărmanul tufiș. M-au ales pentru spinii mei, nu pentru florile mele. Și acum port pentru totdeauna crima pe care n-am vrut s-o fac. M-am uscat atunci de durere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eu lor ! își spuse înciudată și se așeză la computer. N-au vrut să mă ia cu ei la colindat ! Da' ce, eu nu pot să mă joc de una singură?!" Își făcuse deja bradul (era Ajunul), aprinsese luminile pe ramuri, se uitase cât se uitase la globurile care străluceau (le știa pe fiecare, și fiecare avea povestea lui când a fost cumpărat, de cine, sau cine i l-a adus, cum a fost Crăciunul în care l-a agățat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se uitase cât se uitase la globurile care străluceau (le știa pe fiecare, și fiecare avea povestea lui când a fost cumpărat, de cine, sau cine i l-a adus, cum a fost Crăciunul în care l-a agățat pe ram, chiar și ce daruri a primit de fiecare dată) și totuși, parcă-i lipsea mereu ceva. Sigur, și de data asta se îmbrăcase "frumos", așa cum îi plăcea, își făcuse chiar și bucle lungi, cum văzuse demult într-o carte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
parcă le și simțea gustul... Toate erau pentru colindători... ai casei nu mâncau până nu se întorceau de la biserică... la biserică se făcuse și acolo un brad înalt (a văzut când l-au adus) și cum mai străluceau țurțurii pe ramuri... cântau toți, aceleași cântece vechi și știute de când lumea... casa ei era cea mai frumoasă de pe drumul care ducea în sus, spre biserică, dar nu mai intrase acolo demult..., de când o ducea bunica de mână... casa ei avea cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu din candelabru, ci din bradul care strălucea plin de podoabe... podoabe sărace, făcute din nuci poleite, din mere, din bomboane... ici și colo lucea câte un glob... Era mult mai sărac decât bradul ei, dar strălucea... iar jos, sub ramurile lui, pe niște lemne și paie care închipuiau o covată sau o iesle, niște copii așezaseră o păpușă (nu m-aș juca în viața mea cu așa ceva își spuse ea; era făcută din petece și pănuși de porumb), dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
moș Panciu zăceau de mult îngropate sub munți de nămeți. Din gardurile împrejmuitoare nu se mai zărea nimic, doar ici și colo salcâmi subțiri, cu trunchiuri zgrunțuroase și cenușii, crescuți în lungul gardurilor, încă își mai ițeau o parte din ramuri, ca niște brațe înălțate a deznădejde și a jale înspre cerul mereu plin de nori alburii și opaci. Casa era și ea îngropată în zăpezi până în partea de sus a ferestrelor și zăpada continua să crească de la o zi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai deplin ca în alte dăți. Gery a adus un brad minunat din pădure și a făcut rost, nu se știe de unde, de biscuiți în forme de figurine și de câteva fire de beteală. Am găsit chiar și cadouri sub ramurile lui : un pulover și un pantalon tricotate de mână din lână albă pentru Minodora, o carte ponosită în limba franceză pentru Marina Pavlova și un capot din molton pentru mine. Mare a fost surpriza tuturor să descoperim și un neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu adevărat tragic. Mă tot întreb cum de am putut supraviețui atât de mult după toate câte s-au întâmplat ? Dar poate asta a fost dorința celui plecat: să te aștept pe tine ca să putem închide, prin întâlnirea celor două ramuri, cercul lui de dor. Cele două femei mănâncă în tăcere. Brânza și smântâna sunt cu adevărat delicioase și, alături de mămăliguța caldă, aduc în gura Dorei o amintire fugară de la masa copilăriei. Dar ea nu poate savura plăcerea ce o credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Mult s-a bucurat grăjdarul Gheo când la colectivă s-a înființat abatorul de cai, mai bine spus, un cotlon de căsăpire a acestor animale nevinovate, într-un colț mai dosnic al ogrăzii, sub două sălcii pletoase ce-și slobozeau ramurile până către albia pârâului din preajmă. Un gard înalt de nuiele despărțea cazanul colector de sânge ce urma a fi umplut de pulsațiile inimii animalului cu fluidul vital, prin intermediul unei țevi înfipte adânc în aorta căluțului, legat din scurt, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lizierei. Nu-i cum vrea omul, Savetucă dragă! Și a strâns-o la piept ca într-o îmbrățișare juvenilă, pătimașă, în momentul când mașinistul a întrerupt jocul de lumini lăsându-i pe dansatori doar sub clar de lună și sub ramuri îmbobocite de stejari. O vezi pe bistrițeanca asta de Ursoaică, dragă? Se bagă în om de parcă am fi la banchetul de încheiere a liceului pedagogic, i-a atras atenția vecinei sale una dintre obezele rămase la masă alături de alți câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]