11,500 matches
-
Adolescent confuz, ce drag îmi sunt!/ Ca-ntr-o mantie sufletul mi-aș strânge,/ Orgolios, în propriul meu cânt.// Cât de adânci mi-s ochii și de puri./ Cu pieptul larg deschis, arunc spre soare/ Lancia sufletului meu, biruitoare./ Tu, rană roșie și fragedă, murmuri!// Cui să mă dărui blând, cu pasul crud/ În ierburile ude de lumină?/ Sinceritate, unde se termină/ Zborul rotund pe care ți-l aud?" Dacă prezentul (vârsta adolescenței) este privit și savurat din perspectiva viitorului, trecutul
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
să pier/ cu urâtu-n oase/ el mă va călăuzi/ cu a lui povață/ într-o zi ne vom privi/ față către față.// rândurile ce îți scriu/ draga mea codană/ sunt un semn că mai sunt viu/ și te pun pe rană."(Nicolina blues) Sunt câteva asemenea bijuterii de artă (aparent) naivă, pe care aș fi vrut să le citez integral, respectând dispunerea strofică, verticală și curgătoare. Totuși, n-am făcut-o. Fiindcă, deși ne-ar mai fi limpezit, într-o anume
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
au generat cele mai violente, sălbatice, intolerante, xenofobe galerii din țară sunt produse ale ministerelor represive din anii comunismului. Armata și Miliția și-au reprodus, pe nevăzute căi, metodele și idiosincrasiile, rămânând și astăzi prezențe supurânde pe trupul plin de răni al unei țări incapabile să se despartă de trecut. Indivizi abili, capabili să speculeze în interes propriu fanatismul suporterilor, au reușit, cu investiții minime, să creeze veritabile armate private, gata să provoace, în anumite condiții, serioase convulsii sociale. Provenind, de
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
descoperi un om de un umor grațios, mai prevenitor decît un dansator pe poante. Căpățînosul și chichiriciosul dispar, înlocuiți de o gazdă fermecătoare. Necruțătorul Grebu e în micul său apartament un Davis căruia nici azi nu i s-au vindecat rănile plecării din țară, fiindcă nu voia să cadă la pace cu cei care voiau să-i bage mințile în cap cu patentul și nici cele ale exilatului care a avut de-a face cu eficienta mitocănie a concurenței occidentale. De-
Căpăţănosul şi genialul Grebu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9859_a_11184]
-
Cuvântul nu e cu totul nefamiliar celui care-a studiat istoria politicii din România. Nu doar la nivel de individ, dar și prin comportamentul clasei conducătoare, n-am lăsat întotdeauna străinătății cele mai frumoase amintiri. Nu e cazul să scormonesc rănile trecutului, dar e puțin probabil ca tradiționala strategie a "întoarcerii armelor" să fi fost uitată de partenerii noștri. Și în Primul, și în Al Doilea Război Mondial ne-am repoziționat în funcție de interese tulburi, mizând de fiecare dată pe cine nu
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
cînd caporalul Böll se afla la Iași (oraș descris cu multă simpatie) și parcurgea de la un capăt la altul țara noastră, după ce fusese rănit pe frontul rusesc la Stînca, lîngă Iași, în ziua de 2 iunie 1944. Poate că acea rană providențială care l-a dus pe Böll în spatele frontului i-a salvat viața viitorului mare romancier și Premiu Nobel pentru literatură. Orientul orientat Chiar apărînd cu întîrziere - cazul mai tuturor publicațiilor științifice de umanioare - revista Institutului de Studii Orientale e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
e cea a unui ermetism folcloric care ni-l amintește pe Dan Botta ("numai cerul mamei nu-i/ crucea-n munte să o sui/ taie-n os cuțitul sfere/ de cuvinte și tăcere/ am uitat un om iubit/ într-o rană și-a murit" șDe iubireț), ermetism ce se destinde la un moment dat într-o grațioasă incantație: "nins pămîntu-i/ în culori/ cer îmi mîntui/ uneori// cer de sfîntă/ fără voie/ pînă zvîntă/ apa Noe// sus pe brazde/ jos pe stea
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
unul din "testamentele" Sinuciderii din Grădina Botanică) "dacă un pictor mi-ar face, acum, portretul, ar picta o bucată de hîrtie sugativă plutind asupra golului și avînd asupra aceluia efectul astringent pe care-l are asupra epidermei coaja de pe o rană." Scrisul care strînge. Trecutul așezat în note zilnice se versifică, devine cadență, fără să aibă nimic solemn, ci doar o spațiere, un relief, o ușurință în a-l găsi, cum au paginile la care s-a deschis des o carte
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
întreagă care să le acorde cel mai mic credit? Nici unul. În schimb, apologeții crimelor comuniste găsesc din ce în ce mai multe urechi. Numai aducând la suprafață demonismul celor două mari blesteme ideologice ale veacului trecut, comunismul și fascismul, vom putea spera în cicatrizarea rănilor. Ascultând la nesfărșit minciunile vicioase ale călăilor de ieri, nu facem decât să scurtăm drumul dintre boală și moarte. Nu mă surprind veninul și resentimentul ce însoțesc adoptarea de către Traian Băsescu a Raportului final al Comisiei Tismăneanu ca document al
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
seninătate Mereu pregătiți pentru a arăta o altă hipnotizantă față Vreți ca neputința voastră să capete superioritate Vă priviți nedeslușit ca printr-o densă ceață Lăcomie tranformată mai apoi în afinitate Secunde arse dintr-o insignifiantă viață Țipați că dor rănile voastre, de mult cicatrizate Uitarea rezistenței asemănătoare firului de ață Se simte atunci când sunteți meschine și versate Totuși cu toții facem parte din această lume înșelătoare, hoață... Mințim... Mințim... precum un carismatic zâmbet Mințim... pentru că nu mai avem suflet Mințim... emanând
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
neplăcute ați trecut voi...Eu iubesc! III Inocent Ești aici Ești bucuria mea de zi cu zi Ești pofta intensă de a trăi Ești primăvara ce topește recile-mi zăpezi Ești îngerul ce mângâie chipul atunci când visez... Ești pansament peste rana caldă Ești lacrima fericirii ce a fost uitată Ești prospețimea ierbii ușor udată Ești impulsul ce reînvie o lume schimbată... Ești precum mama protectoare pentru pruncu-i gingaș Ești agitația ce se resimte ca într-un aglomerat oraș Ești elogiul adus
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
fluviu, sau la luptele de stradă, care aduceau cu niște urmăriri de gangsteri de către polițiști. Rachetele brăzdau cerul ca un sclipitor foc de artificii. Prizonierii germani plini de sânge și mulțimea (aceea din filme) care are curajul să aplaude. Peste răni și ocări se lasă liniștea. Sfârtecat de tunurile grele, orașul se preschimbă într-un pustiu halucinant. Cucerirea Berlinului. Repetare a sinistrelor priveliști budapestane. Nimic nu seamănă mai mult cu o bătălie decât o altă bătălie. Apoi o scenă emoționantă: semnarea
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
armonie perfectă... Am simțit atunci că vreau să păstrez și să prețuiesc acel moment pentru tot restul vieții, să simt mereu lîngă mine apropierea nerostită a iubiților mei părinți." (p. 51) Noica ascultînd Mahler, Noica mîncînd cartofi cruzi, Noica bandajînd rănile copilei Alexandra, sau Noica ducîndu-și fiica cu căruța de la gara din Cîmpulung-Muscel pînă la Vila Luca, una din casele în care a locuit pe timpul domiciliului forțat - acestea sunt episoadele livrești cele mai pregnante din curprinsul cărții Alexandrei Noica-Wilson. Pozele de la
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
este alcătuită caleidoscopic din cadrele domestice ale unei familii strînse în jurul curcanului de Thanksgiving, din imaginile drogaților din cartierele sărace, ale trupurilor căzute în baie, lîncezind în moleșeala cearșafurilor, a siringii care se înfige dureros în brațul transformat într-o rană, dar și al jerbelor de napalm, al soldaților care se droghează în bordelurile din Saigon, purtați spre un vis pe care nu-l vor atinge niciodată, a chipului impenetrabil al vînzătorului de opiu. Ridley Scott încearcă mai mult decît un
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
unei fructuoase dezbateri găzduite de Apostrof . O conștiință Merită citite, număr de număr, editorialele lui Augustin Buzura din revista CULTURA. În stilul său binecunoscut, de un dramatism sobru, scriitorul se pronunță asupra situației din România, care îl doare ca o rană deschisă: Avem de toate, am putea părea o țară normală, asemenea celorlalte. Din păcate, analizându-ne mai bine și mai de aproape, ar trebui să ne speriem nu numai de ceea ce se petrece zi de zi sub ochii noștri, ci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9019_a_10344]
-
topindu-se la foc ascuns din capra cu trei iezi povestirea fără nici un pic de humor a lui creangă" (ibidem). Punctul de plecare al mirabilelor transfigurări este adesea, după cum menționam, fenomenologia trupului uman, care e martorul de căpetenie al eșecului, rană la figurat dar și la propriu, "culoar pentru alergarea iadului prin sine însuși", "sînge ca o cămașă fără nasturi ca o pînză de in necusută o pînză imensă în care dumnezeu stă înfășurat cînd nu umblă cînd nu vede cînd
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
bun-simț. Percepându-și ilegitimitatea - oricât s-ar revolta partizanii "votului pe listă", aceasta e forma cea mai sigură de a diminua încrederea cetățeanului în personajele care-l reprezintă politic -, guvernanții n-au curajul să treacă în mod radical la pansarea rănilor societății românești. Ei amână de la mandat la mandat, în numele unei așa-zise democrații, măsurile ferme care ar trebui luate. În schimb, n-au nici un scrupul în a modifica în beneficiu propriu Codul Penal și Codul de Procedură Penală, pentru a
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
englez ( 1996 ) al lui Anthony Minghella și în serialul de televiziune Lost. Situația se schimbă brusc după o plimbare prin Central Park unde cei doi îndrăgostiți sunt atacați de o bandă de cartier care nu știm ce căuta acolo. În urma rănilor provocate David moare, iar Erica supraviețuiește. Povestea de dragoste s-a transformat în dramă, iar Erica încearcă să se acomodeze cu noua situație fără să reușească. Metamorfoza abia a început, cronicile optimistului se transformă în cronicile pesimistului, orașul s-a
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
întrebat dacă n-au dispărut obiecte, el mi-a răspuns că nu, precizînd, însă, că "unele s-au spart. În felul ăsta, obiectele trăiesc..." Ce răspuns generos, avînd în vedere că eu însumi, modest colecționar, sufăr la cea mai mică rană a măștilor și statuilor mele, de parcă ar fi vorba de niște ființe vii. Ba chiar mai mult, aș zice! Pînă și azi mă întristează cicatricea unei măști de Nô, mînuită cu neatenție, sau cioburile unui Christ... traumatism al unui împătimit
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
de fiecare dată - ca un balaur de familie bună - câte-o piele. Ceea ce n-ar fi rău, dacă epidermele noi s-ar suprapune întotdeauna perfect peste petele albe rămase. Fiindcă, în algoritmii verdictelor, spațiile vulnerabile sunt tot atâtea prilejuri pentru răni deschise.
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
o determine pe poetă să se revolte în mod direct. Atunci când o face, versurile au tensiunea unui strigăt reprimat: "aș spune mereu/ și în tăcere aș spune/ și în întuneric aș spune/ și în trecut m-aș duce să spun/ rănile vechi nu s-au închis/ armele nu sunt putrede/ nici îngropate" (p. 104). Micul poem pare o replică la un catren celebru al lui Virgil Mazilescu din volumul Va fi liniște va fi seară: "ei au lumea lor și lumea
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
la impactul cu Parisul, care a durat cîțiva ani de zile, pînă cînd mi-am dat seama că nu ies deloc mai bogat din acea renunțare, că parcă aș mai avea ceva de scris și că, în fond, era o rană de vanitate, care mă făcea să renunț la o bogăție a curiozității și a sensibilității mele, care putea să existe în afara vanității. În momentul cînd elimini vanitatea, poți să exiști în scris, pentru că găsești alte argumente ale faptului că și
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
doilea porumb... Deseori mă plimbam pe o cărare care ducea spre niciunde de-a curmezișul acestui cîmp și inventam situații dramatice pentru piesele mele nescrise încă. Acolo, la marginea Bucureștilor, am scris în 1987, Angajare de clown și Păianjenul în rană. "Alintat de felurile de mîncare ale mamei" D.P.: Toate drumurile tale, așadar, se învîrteau în București. M.V.: La aceste încăperi ar mai trebui să adaug și camera mea din casa părinților, de la Rădăuți, unde mă instalam în vacanțe. Era singurul
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
și gesticulant, mușcător și provocator, cabotin și sentimental, sexualizant și mistic. Pe celălalt fir (la Cristian Popescu, Ioan Es. Pop și, respectiv, Teodor Dună): un eu prăbușit, care a făcut implozie în propria memorie, jupuindu-și la nesfârșit, cu masochism, rănile cărnii și ale spiritului, întrerupând voit fluxurile vitale și trăin-du-și moartea. Diferența specifică e dată de îmbătrânirea accelerată, prematură, teribilă a poetului tânăr. Cei mai buni autori din această generație lirică, Marius Ianuș și Ruxandra Novac, Teodor Dună și Dan
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
Chiril și epocă: "un ins care nu era cinic, sau pur și simplu redus, ar fi fost cel mai dezarmat, cel mai lovit, tocmai fiindcă avea imaginație, și prin urmare și conștiință!" (p. 141). Observația lui Brummer pune degetul pe rană: Chiril e vulnerabil pentru că are imaginație și conștiință. De cealaltă parte, prin contrast parțial, se situează prietenul său Cavadia, un cinic, sortit să devină un învingător, fără să poarte nici o bătălie, evitând, dimpotrivă, orice implicare, dar profitând de tot ce
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]