124,026 matches
-
lumii. În acest mod se naște spontan întrebarea: în lumea aceasta unde prevalează legile evoluției, mai este justificată credința în miracole? Biblia este plină de ele, de la început până la sfârșit. Iată și o întrebare care mi se impune deja în raportarea la a fi creștin: cum pot fi conciliate aceste istorii miraculoase cu procesul strâns legat de cauzalitatea evoluției, dacă în ele forțele elementare ale naturii sunt încălcate prin "miracolele naturii"? Înțeleg, desigur, că și astăzi unele persoane puțin impresionate de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
membri/gospodărie familie biologică 1 3,00 4,15 2 3,25 10 3 3,28 39,16 4 3,24 30,83 5 și peste 3,55 15,83 Total 3,29 100 Analiza apartenenței etnice și confesionale impune raportarea la regiunea/județul de proveniență al familiilor adoptatoare. Constatăm astfel că, pentru regiunea Harghita și Covasna majoritatea familiilor adoptatoare sunt de etnie maghiară (82,76%) și aparțin religiei romano-catolice (72,41%). La nivelul județului Bihor, 77,6% dintre adoptatori sunt
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
pierd una sau mai multe sarcini sau pierd un copil după naștere) este resimțită ca un factor de stres cronic. În aceste cazuri copilul adoptat trebuie să îndeplinească în primul rând o funcție de factor curativ. Alte persoane conceptualizează infertilitatea prin raportare la imaginea de sine. Sunt declarații care exprimă conflictul dintre imaginea ideală de sine a solicitantului/solicitanților ca soț/soție sau mamă/tată și imaginea de sine reală, ca rezultat al infertilității. Întotdeauna mi-am dorit un copil... un copil
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
ale copiilor care au prezentat tulburări psiho-sociale și probleme de sănătate în momentul adopției, respectiv în momentul studiului 319 Dezvoltarea copilului și starea de sănătate În momentul adopției % (frecvență absolută) În momentul studiului % (frecvență absolută) Diferența ponderilor în funcție de momentul de raportare (frecvență absolută) Tulburări comportamentale (cel puțin una dintre problemele următoare) 40,0 (18) 24,4 (11) ↓ a. Enurezis nocturn 15,6 (7) 4,4 (2) ↓ b. Enurezis diurn 11,1 (5) 0 (0) ↓ c. Deficit atențional 15,6 (7) 4
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
la particularitățile copilului adoptat vor fi de asemenea analizate. 5.4.1 Resursele informaționale Dimensiunea resurselor informaționale a fost analizată urmărind patru variabile: A. preocuparea părinților pentru informare, B. suficiența informațiilor primite anterior adopției, C. corectitudinea informațiilor primite și D. raportarea realității la expectanțe, variabilă care surprinde percepția asupra gravității problemelor de sănătate raportat la modul în care au fost ele prezentate de specialiști. A. Preocuparea pentru informare. Părinții au evaluat pe o scală de la 1 la 4, unde 1 semnifică
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
pozitiv cantitatea de informație primită anterior adopției, atunci când au fost întrebați despre corectitudinea informației referitoare la situația copilului adoptat, un procent mare, 42,2%, dintre părinții adoptatori au evaluat-o ca fiind în mică și foarte mică măsură corectă. D. Raportarea realității la expectanțe. Corectitudinea/lipsa de corectitudine a informațiilor se răsfrânge asupra expectanțelor părinților adoptatori. Aproximativ un sfert dintre ei, consideră că, gravitatea problemelor manifestate de copii, indiferent că sunt medicale, psihologice, educaționale este mai ridicată decât li s-a
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
al352 considerau că, persoanele stigmatizate posedă (sau se consideră că posedă) anumite atribute sau caracteristici care conferă o identitate socială devalorizată în anumite contexte sociale particulare. Din prezentarea anterioară, reținem câteva aspecte esențiale în definirea stigmatizării: identificarea diferențelor în condițiile raportării sociale și consecința identificării acestor diferențe exprimată în atitudinea de compromitere, de devalorizare, cu efecte asupra tuturor dimensiunilor vieții individului. Davidio, Major și Crocker 353 surprind toate aceste aspecte în următoarea definiție: Stigma este un construct social ce implică cel
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
evaluarea percepției sociale asupra procesului de adopție, asupra părinților adoptatori și a copiilor adoptați. Demersul de cercetare pentru atingerea acestor obiective a fost fundamentat teoretic de primele trei capitole care ne-au orientat și ne-au oferit un cadru de raportare și comparație pentru rezultatele studiilor empirice întreprinse de noi. Următoarele patru capitole prezintă în mod distinct designul a patru cercetări și rezultatele obținute. Capitolul patru, prezintă rezultatele analizei datelor obținute prin investigarea documentelor sociale din dosarele de adopție vizând primul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de a putea fi atinsă de o privire, și astfel de a putea fi cunoscută. Însă cunoașterea-a-mișca-mâna, cunoașterea-a-mișca-ochii cunoașterea vieții nu este obiectivă în nici un fel și în nici un sens, ea nu are nici un obiect deoarece nu poartă în sine raportarea la obiect, pentru că esența sa nu este această raportare. În cazul în care cunoașterea inclusă în mișcarea de a clinti mâinile și în faptul de a o face posibilă ar avea un obiect, în situația dată aceste mâini și deplasarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
astfel de a putea fi cunoscută. Însă cunoașterea-a-mișca-mâna, cunoașterea-a-mișca-ochii cunoașterea vieții nu este obiectivă în nici un fel și în nici un sens, ea nu are nici un obiect deoarece nu poartă în sine raportarea la obiect, pentru că esența sa nu este această raportare. În cazul în care cunoașterea inclusă în mișcarea de a clinti mâinile și în faptul de a o face posibilă ar avea un obiect, în situația dată aceste mâini și deplasarea lor potențială, această mișcare a mâinilor nu s-ar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a acționa asupra sa și în primul rând de a o declanșa apare ca misterioasă și ține de domeniul magiei. Și numai pătrunzând în viață, recunoscând în ea esența care exclude din sine orice exterioritate deoarece exclude din sine orice raportare la obiect, orice intenționalitate și orice ek-stasis, facem ca misterul să se risipească. Într-adevăr, capacitatea de a se uni cu mișcarea mâinilor și de a se identifica cu ea, de a fi ceea ce este ea și de a face
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
științifice, în sensul în care savantul trebuie să întoarcă paginile cărții pe care o citește, ci este de asemenea și o condiție internă a sa. Cunoașterea științifică, după cum am spus, nu este decât o modalitate a cunoașterii conștiinței, adică a raportării la obiect. Însă aceasta nu este ea însăși posibilă decât pe fondul vieții în sine. Raportarea la obiect este perceperea obiectului, fie că este vorba de perceperea sensibilă a obiectului sensibil sau de perceperea intelectuală a unui obiect inteligibil precum
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este de asemenea și o condiție internă a sa. Cunoașterea științifică, după cum am spus, nu este decât o modalitate a cunoașterii conștiinței, adică a raportării la obiect. Însă aceasta nu este ea însăși posibilă decât pe fondul vieții în sine. Raportarea la obiect este perceperea obiectului, fie că este vorba de perceperea sensibilă a obiectului sensibil sau de perceperea intelectuală a unui obiect inteligibil precum numărul, raportul abstract, idealitatea de orice fel etc. Or cunoașterea conținută în perceperea obiectului nu se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau de perceperea intelectuală a unui obiect inteligibil precum numărul, raportul abstract, idealitatea de orice fel etc. Or cunoașterea conținută în perceperea obiectului nu se epuizează nicidecum în cunoașterea obiectului. Ea presupune cunoașterea percepției înseși, care nu mai este conștiința, raportarea intențională la obiect, ci viața. Este ceea ce reiese din cogito-ul lui Descartes, una dintre analizele cele mai celebre din gândirea filozofică, care, în ciuda supraabundenței de comentarii, rămâne totuși cel mai adesea neînțeleasă. Rațiunea principală a acestei interpretări eronate este interesantă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este scoaterea din joc și excluderea oricărei cunoașteri de acest tip, a cunoașterii științei și a conștiinței în general, în favoarea unei cunoașteri de o altă natură, a cărei trăsătură esențială și distinctivă este tocmai faptul că exclude din sine orice raportare la obiect și orice obiectivitate posibilă, orice evidență prin urmare, și mai ales orice cunoaștere teoretică sau științifică. Iată cum se întâmplă acest lucru: Descartes pune sub semnul întrebării viziunea în general ca sursă și fundament ale oricărui fel de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
s-o facă deoarece dispune de o altă cunoaștere decât cea care pornește în derivă în cea dintâi Meditație. Această a doua cunoaștere este viața, al său a-se-simți-pe-sine și al său a-se-încerca-pe-sine-în-fiecare-punct-al-ființei-sale, "simțire" și "încercare" în care nu există nici raportare la obiect, nici obiect, nici ek-stază a unei lumi, nici lume "simțire" și "încercare" cu totul indiferente față de destinul acestei raportări la lume ca și față de acela al lumii înseși, față de existența sau față de inexistența sa de pildă. Astfel, atunci când
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
doua cunoaștere este viața, al său a-se-simți-pe-sine și al său a-se-încerca-pe-sine-în-fiecare-punct-al-ființei-sale, "simțire" și "încercare" în care nu există nici raportare la obiect, nici obiect, nici ek-stază a unei lumi, nici lume "simțire" și "încercare" cu totul indiferente față de destinul acestei raportări la lume ca și față de acela al lumii înseși, față de existența sau față de inexistența sa de pildă. Astfel, atunci când visez, se poate ca încăperea pe care îmi închipui c-o văd și personajele cărora îmi închipui că le vorbesc să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
există nici încăpere, nici personaje, nici lume neatinsă și nealterată în ființa sa de alterarea viziunii, de nebulozitatea mediului extatic de vizibilitate în care devine vizibil tot ceea ce mi-e dat să văd. Dacă totuși spaima rămâne intactă în ciuda pervertirii raportării la lume și a prăbușirii oricărei obiectivități, este pentru că această raportare intențională la o lume nu mai intervine în spaima însăși și nu are nici un loc în ea este pentru că spaima nu se dă niciodată ei înseși prin intermediul acestei raportări
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ființa sa de alterarea viziunii, de nebulozitatea mediului extatic de vizibilitate în care devine vizibil tot ceea ce mi-e dat să văd. Dacă totuși spaima rămâne intactă în ciuda pervertirii raportării la lume și a prăbușirii oricărei obiectivități, este pentru că această raportare intențională la o lume nu mai intervine în spaima însăși și nu are nici un loc în ea este pentru că spaima nu se dă niciodată ei înseși prin intermediul acestei raportări, al unei viziuni oarecare sau al ek-stazei în care se fondează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
raportării la lume și a prăbușirii oricărei obiectivități, este pentru că această raportare intențională la o lume nu mai intervine în spaima însăși și nu are nici un loc în ea este pentru că spaima nu se dă niciodată ei înseși prin intermediul acestei raportări, al unei viziuni oarecare sau al ek-stazei în care se fondează orice viziune. În ce fel se dă spaima ei înseși? Prin faptul că se simte și se încearcă pe sine în fiecare punct al ființei sale, în acel a-se-simți-pe-sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
viziunea descoperă obiectul său, ceea ce ea vede, este cunoașterea conștiinței, pe care se întemeiază la rândul său știința, orice cunoaștere în general. Aceste două puteri se deosebesc în mod funciar în faptul că cea de-a doua se epuizează în raportarea la obiect și în ceea ce o fondează în ultimă instanță: apariția unei prime îndepărtări, punerea la distanță a unui orizont, o ek-stază. Fenomenalitatea care instituie această putere este cea a exteriorității transcendentale în care se înrădăcinează orice formă de exterioritate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Descartes însă stă în faptul de a fi presimțit că această cunoaștere nu-și este suficientă sieși, că ea presupune o alta, de un alt fel. Îndoiala care, în prima Meditație, afectează orice formă de cunoaștere, sensibilă sau inteligibilă, orice raportare la obiect și astfel orice lume posibilă, oricare ar fi ea, are scopul, blocând tocmai această raportare, adică orice formă de cunoaștere recunoscută până atunci, de a face să apară cunoașterea secretă pe care o ascunde. Căci Descartes nu afirmă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că ea presupune o alta, de un alt fel. Îndoiala care, în prima Meditație, afectează orice formă de cunoaștere, sensibilă sau inteligibilă, orice raportare la obiect și astfel orice lume posibilă, oricare ar fi ea, are scopul, blocând tocmai această raportare, adică orice formă de cunoaștere recunoscută până atunci, de a face să apară cunoașterea secretă pe care o ascunde. Căci Descartes nu afirmă numai că există două forme de cunoaștere eterogene, pe care le numește cunoașterea sufletului, sau ideea cugetului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de a face să apară cunoașterea secretă pe care o ascunde. Căci Descartes nu afirmă numai că există două forme de cunoaștere eterogene, pe care le numește cunoașterea sufletului, sau ideea cugetului, pe de-o parte, și cunoașterea trupului, adică raportarea la obiect, de cealaltă parte. Cea de-a doua Meditație are drept temă explicită încercarea de a arăta: 1) că cunoașterea sufletului este mai fundamentală și mai sigură decât cunoașterea trupului titlul Meditației fiind " Despre natura cugetului omenesc și despre
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
are nici o legătură cu ea, și nici nu va avea vreodată. Căci nu există acces la viață decât în interiorul vieții și prin ea, dacă este adevărat că singură viața se raportează la ea însăși, în Afectivitatea auto-afectării sale. Însă în "raportarea la sine" a vieții nu există nici un "raport cu", nici o ek-stază, nici o "conștiință" în vreme ce știința se mișcă în întregime și exclusiv în interiorul relaționării la lume și nu o cunoaște decât pe aceasta, decât obiecte. Iată de ce ea este obiectivă prin
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]