2,680 matches
-
iar în locul cisternei de păcură vedeai cratere largi ca după bombardament. Era sfârșitul anilor ’90, Khomeini murise, li se încheiase războiul, iar în Europa căzuse zidul Berlinului. Venea primăvara, deși în Abadan era greu să știi anotimpul. Ici și colo reîncepuseră viața, erau restaurante și motelul de tranzit, din aeroport, dar grămezi de moloz se ridicau pretutindeni. Urmau să-l cazeze la un stabiliment al rafinăriei, chiar dacă din AIOC1 rămăsese doar câmpul. În Bahmanshir, la ieșirea spre râu, încercau să construiască
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
încredere în viitor și plonjă înapoi în corpul său aflat pe cearșaful alb al clinicii de reanimare. Aparatele electrice conectate la corpul său începuseră să semnalizeze reapariția vieții. Încet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptiltiptil, inima reîncepu să bată. Electrocardiograma desena o curbă tot mai armonioasă. Ochii pacientului erau înca închiși, dar pe fața lui se așternu o liniște divină. Doctorii răsuflară ușurați. Viața e o minune!’’ -și-au spus ei. Un pacient reîntors din înalt, pentru ei
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
un teleecran. Dar observațiile îi fură întrerupte. ― Gil! țipă el ― sau mai degrabă Neelan. Gil, Gil, Giiil! ― Dan! Strigătul păru să vină de departe. Era mai degrabă un gînd decît un sunet, un oftat obosit care străbătea noaptea cea mare. Reîncepu, slab, îndepărtat dar limpede și îndreptat către Neelan. Dan, prostuțule, unde ești? Dan, de ce faci asta? Nu te simt aproape... Dan, sînt bolnav, pe moarte. Sîntem pe o planetă ciudată care va trece aproape de unul din sorii Centaurului. Furtunile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
alege să fie alături de englezi și de aliații lor arabi, fără a uita, ca și companionul ei beduin, că prăbușirea Axei este și semnalul retragerii celor care au administrat Palestina. Odată eliminată tutela colonială, războiul dintre Hagganah și arabi poate reîncepe. De această dată, până la capăt, până la împlinirea unui vis milenar care mobilizează con științe. Federație de interese diverse, armata britanică ce luptă contra Italiei și se pregătește să întâlnească trupele lui Rommel își cuprinde germenii distrugerii. Coaliția de rase și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
un vraf de cărți și de hărți în mijlocul camerei și doi spectatori, Milou și Haddock, la fel de uimiți și amuțiți, în vreme ce din pavilionul lui Tournesol ecoul exploziilor nu contenea să ajungă până la ei : dupăamie zele calme și nesfârșite se sfârșiseră. Aventura reîncepea cu adevărat. Capitolul 3, în care se traversează un ocean Ca în orice aventură care se respectă, vor exista și în această poveste stângace călători curioși, un pachebot și oceanul pe ale cărui întinsuri de ape se navighează în căutarea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
această Spanie ce pare să trezească din pământul ei înmuiat de sânge spectrele trecutului meu. Poate că este timpul să se topească din nou în aventura din care s-a ivit, poate că a venit vremea ca totul să fie reînceput, spre a alunga acest gust de cenușă care se adună cu fiecare zi. În jurul său, o altă zi se pregătește, cu un ritual pe care îl cunoaște acum, până la cele mai intime detalii ale sale. Important este să nu te
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
face bine, să ne putem elibera de ceea ce ne face viața dificilă. În fond, orice păcătos este un egoist, și orice egoist este un om singur. Când îmi mărturisesc păcatele, îmi deschid sufletul cu încredere spre un altul, și astfel reîncep să fiu capabil de comuniune. Aceasta este valabil pentru orice cerere de iertare, pentru orice discuție cu un medic, sau pentru orice recunoaștere a vinovăției în fața unui judecător. Prin spovadă, se adaugă ceva decisiv pentru viitor. Întrucât preotul, într-un
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
victorioși își uneau frunzișurile și nu mai permiteau nici unei raze să coboare. Pentru ca să apară un copac trebuia să moară unul din cei vii. Și cu ce necruțătoare simplitate se întîmpla asta! Fără bocete și fără spaime. În golul fiecărei morți reîncepea, liniștită, viața. A fost prima oară când m-am gândit că moartea este un aliment. Că viața digeră moartea și o preface în viață. Așa cum florile care cresc în noroi prefac duhoarea noroiului în parfum. Și ce dacă parfumul se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
necunoscutul era surd, nu mă auzea. Prin urmare în zadar povestisem, nu mă asculta nimeni, vorbeam în gol. "Povestește, insistă necunoscutul, de data aceasta ca o rugăminte și ca o poruncă. N-are importanță că eu sânt surd". Și am reînceput să povestesc, să mă leg de copaci, strâns, cât mai strâns, ca să fiu sigur că golul de sub mine nu va reuși să mă înhațe. Pe măsură ce liana putrezea făceam să se nască alta, verde, mlădioasă, care, înfășurată în jurul copacilor, mă apăra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
opt de grade. Întins pe pat, slăbit, bolnavul zâmbea. ― Îi e mai bine, nu e așa, domnule doctor ? spune nevasta. ― Să mai așteptăm. Dar, la douăsprezece, temperatura urcase dintr-o dată la patruzeci de grade, bolnavul delira fără încetare și vărsăturile reîncepuseră. Ganglionii gâtului erau dureroși la atingere și portarul voia parcă să-și țină capul cât mai departe cu putință de corp. Nevasta lui ședea pe marginea patului, cu mâinile pe cuvertură și ținea cu blândețe picioarele bolnavului, îl privea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
comunica cu cei din afară, combinații care sfârșeau totdeauna prin a se dovedi iluzorii. Și chiar dacă unele din mijloacele pe care le inventam reușeau, nu știam nimic de ele, neprimind răspuns. Săptămâni întregi n-am putut face altceva decât să reîncepem mereu și mereu aceeași scrisoare, să recopiem aceleași știri și aceleași chemări, în așa fel încât, după un oarecare timp, cuvintele care la început ieșiseră sângerând din inima noastră, se goleau apoi de sensul lor. Le recopiam atunci mecanic, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
caz asta părea de înțeles. Pe bulevardele din centru nu mai era mulțimea obișnuită. Câțiva trecători se grăbeau spre locuințe îndepărtate. Nici unul nu zâmbea. Rieux credea că din pricina anunțului de astăzi al agenției Ransdoc. După douăzeci și patru de ore concetățenii noștri reîncepeau să spere. Dar, în aceeași zi, cifrele erau încă prea proaspete în memoria fiecăruia. ― Fiindcă, spune Rambert pe neașteptate, ea și cu mine ne-am cunoscut de curând și ne înțelegem bine. Rieux nu spunea nimic. ― Dar vă plictisesc, reia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
era, cel puțin, sensul cuvintelor lui, când au auzit deodată oameni alergând pe sub ferestre. O să vedeți ce-am să fac din ea, spunea Grand, și, întors către fereastră, adăugă: când toate acestea se vor sfârși. Dar zgomotele de pași grăbiți reîncepeau. Rieux coborâse și când ajunse în stradă doi oameni treceau prin fața lui. Pe cât se părea, se îndreptau spre porțile orașului. Într-adevăr, unii dintre concetățenii noștri, prinși între căldură și ciumă, își pierduseră capul și se dedaseră la violență, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de cinci sicrie. O dată ocupate, ambulanța le încărca. La cimitir, cutiile erau golite, și trupurile de culoarea fierului depuse pe tărgi așteptau într-un hangar amenajat în acest scop. Sicriele se stropeau cu soluție antiseptică, duse la spital, și operația reîncepea de câte ori era necesar. Organizarea era prin urmare foarte bună și prefectul se arăta satisfăcut. El îi spusese chiar lui Rieux că la urma urmei acest sistem era mai bun decât căruțele cu morți conduse de negri, așa cum erau descrise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să plec de-aici, a spus Rieux. Nu pot să-i mai suport. Dar, deodată, ceilalți bolnavi au tăcut. Doctorul și-a dat seama că strigătul copilului slăbise, că mai slăbea încă și că se oprise chiar. Împrejurul lui, vaietele reîncepeau, dar înăbușit ca un ecou îndepărtat al acestei lupte care tocmai se sfârșise. Căci se sfârșise. Castel trecuse de cealaltă parte a patului și spusese că s-a terminat. Cu gura deschisă, dar mută, cu urme de lacrimi pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se despartă. Cele două mănăstiri ale orașului au început să se reconstituie, și viața comună din ele a putut fi reluată. Același lucru s-a întâmplat cu militarii, care au fost din nou adunați în cazărmile rămase libere: ei au reînceput o viață normală de garnizoană. Aceste fapte mărunte erau semne mari POPULAȚIA A TRĂIT ÎN ACEASTĂ AGITAȚIE SECRETĂ PÂNĂ LA 25 IANUARIE, ÎN SĂPTĂMÂNA ACEEA, STATISTICILE AU SCĂZUT ATÂT DE MULT ÎNCÂT, DUPĂ CONSULTAREA COMISIEI MEDICALE, PREFECTURA A ANUNȚAT CĂ EPIDEMIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
proastă dispoziție până la descurajare. Datorită acestui fapt, doctorul ajunsese să-i spună că, în ciuda indicațiilor favorabile date de statistici, era mai bine să nu se proclame încă victoria. Cum s-ar zice, observase Cottard, nu se știe nimic, poate să reînceapă de la o zi la alta ? \ Da, după cum e posibil ca și mișcarea de vindecare să se accelereze. Această incertitudine, care neliniștea pe toata lumea, îi produsese lui Cottard o ușurare vizibilă și, în prezența lui Tarrou, el se angaja cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o reorganizare a vechilor servicii. \ A! a spus Cottard, e posibil, într-adevăr, toată lumea va trebui să ia totul de la început. CEI DOI PLIMBĂREȚI AJUNSESERĂ APROAPE DE CASA LUI COTTARD. ACESTA SE ÎNSUFLEȚISE, SE SILEA SĂ FIE OPTIMIST. ÎȘI ÎNCHIPUIA ORAȘUL REÎNCEPÂND SĂ TRĂIASCĂ, ȘTERGÂNDU-ȘI TRECUTUL ȘI LUÂND-O DE LA ZERO. ― Așa e, spune Tarrou. La urma urmei, lucrurile or să se aranjeze poate și pentru dumneata. Într-un anume fel, va fi vorba de o viață nouă. Se aflau înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zâmbea, cu un mare efort. ÎNTR-O VREME S-AU AUZIT PAȘI GRĂBIȚI PE STRADĂ. PĂREAU SĂ FUGĂ DINAINTEA UNUI BUBUIT ÎNDEPĂRTAT CARE SE APROPIA ÎNCETUL CU ÎNCETUL ȘI CARE A SFÂRȘIT PRIN A UMPLE STRADA CU ȘIROAIELE LUI: PLOAIA REÎNCEPEA, AMESTECATĂ CURÂND CU O GRINDINĂ CARE SE IZBEA DE TROTUARE. MARILE DRAPERII S-AU VĂLURIT ÎNAINTEA FERESTREI, ÎN UMBRA ODĂII, RIEUX, UN MOMENT DISTRAT DE ZGOMOTUL PLOII, ÎL CONTEMPLA DIN NOU PE TARROU, LUMINAT DE O LAMPĂ DE PAT. MAMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și mine, că apare ameliorarea matinală. Tarrou confirmă. \ MULȚUMESC, SPUNE EL. RĂSPUNDE-MI TOTDEAUNA EXACT. Rieux se așează la picioarele patului. Simțea aproape de el picioarele bolnavului, lungi și țepene, asemănătoare membrelor unei statui culcate. Tarrou respira mai tare. \ Febra o să reînceapă, nu-i așa, Rieux? spune el gâfâind. Da, dar la prânz vom ști. TARROU ÎNCHIDE OCHII, PĂRÂND SĂ-ȘI ADUNE FORȚELE. O EXPRESIE DE OBOSEALĂ SE CITEA PE TRĂSĂTURILE LUI. AȘTEPTA URCAREA FEBREI, CARE SE ȘI URNEA UNDEVA ÎN ADÂNCUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
redat dintr-odată și că bucuria este o arsură pe care nu o poți savura. Toți, de altfel, mai mult sau mai puțin conștient, erau asemenea lui, și de toți trebuie să vorbim. Pe acest peron de gară unde își reîncepeau viața lor individuală, ei o mai simțeau încă pe cea comună, schimbând între ei priviri și zâmbete. Dar deîndată ce au văzut fumul trenului, sentimentul de exil se stinse brusc sub aversa de bucurii confuze și năucitoare. Când trenul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
unei veselii fără margine, în pragul casei, Grand i-a spus doctorului la revedere. Se ducea să lucreze. Dar în clipa în care intra, i-a spus că-i scrisese lui Jeanne și că acum era mulțumit. Și apoi, își reîncepuse fraza: "Am suprimat, a spus el, toate adjectivele". Și cu un surâs șmecher, și-a scos pălăria cu un gest ceremonios. Dar Rieux se gândea la Cottard și zgomotul înăbușit al pumnilor care strivise obrazul acestuia din urmă îl urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să fie o țară măreață și prin asta ne menținem forța inovatoare. Brevetarea genelor reprezintă viitorul. La încheierea depoziție sale, dr. Bellarmino părăsi audierea și se îndreptă spre Aeroportul Reagan, de unde avea să zboare înapoi în Ohio, pentru a-și reîncepe cercetarea asupra „genei noutății“, cercetare ce se desfășura într-un parc de distracții de acolo. Bellarmino avea o echipă de filmare de la 60 Minutes, care-l urma pas cu pas, realizând un reportaj care să pună în lumină cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
frunze. — L-am ratat. Ridică din nou carabina. Nu face asta ... — Gura! Gorevici ținti, trase. În copacii de deasupra, zgomotul produs de mișcarea crengilor se întrerupse pentru o clipă. — L-ai nimerit, spuse Hagar. Gorevici așteptă. Foșnetul frunzelor și crengilor reîncepu. Urangutanul se mișca, acum aproape exact deasupra lor. — Nu, nu l-am nimerit. Gorevici ridică iar carabina. — Ba da. Dacă tragi din nou ... Gorevici trase. Un șuierat de gaz lângă urechea lui, apoi liniște. Gorevici coborî pușca și reîncepu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
crengilor reîncepu. Urangutanul se mișca, acum aproape exact deasupra lor. — Nu, nu l-am nimerit. Gorevici ridică iar carabina. — Ba da. Dacă tragi din nou ... Gorevici trase. Un șuierat de gaz lângă urechea lui, apoi liniște. Gorevici coborî pușca și reîncepu să o încarce, ținându-și privirea îndreptată spre bolta de deasupra. Se ghemui, deschise cutia metalică și pipăi după alte cartușe. Se uita tot timpul în sus. Liniște. — L-ai nimerit, spuse Hagar. — Poate. — Știu sigur că l-ai nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]