2,551 matches
-
iubire, încât din detașarea noastră să fim infinit departe de toate și infinit mai aproape de toate. O iubire totală și infinită nu este posibilă fără o detașare, crede Cioran și "numai un suflet care se sfâșie de iubire mai poate reabilită lumea aceasta vulgara, meschina și dezgustătoare"68. Numai așa ne-am realiza în mod absolut, știind să renunțăm la tot, fără să vedem în această o pierdere, însă, spune, dezamăgit de apartenență să la o specie "tristă": "Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
apreciată ca fiind mult mai gravă decît criza economică din 1929. Ar fi vorba deci despre un New Deal social, care nu este însă o ideologie, deci o teorie falsă, nu sugerează rețete politice, ci se situează mai presus, nu reabilitează utopia. Totuși, se pledează pentru o comunitate religioasă ne-eclesiastică și pentru un Stat conventual, independent politic, asemănător celui de pe Munte-le Athos, sau celui vechi tibetan. În același timp, noua gnoză nu se lasă prinsă în pînza de păianjen
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
insignifiante amănunte. "Simt enorm și văd monstruos" pare a rosti, din umbra eroilor săi, Camil Petrescu, odată cu ilustrul său înaintaș Caragiale, după cum e de presupus că o asemenea afinitate să-l fi ambiționat în tentativa sa reușită de a-l reabilita pe Mitică în piesa purtând titlul atât de anodin Mitică Popescu. Cu deplin temei, Al. Paleologu constata că suprema oroare, pe care o avea autorul Ultimei nopți..., era tocmai lenea de a privi sau percepția neglijentă.48 Când unele personaje
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
critica literară a consacrat ideea că moștenirea unchiului Tache este motivul originar al sciziunii cuplului Ela-Ștefan. Ceea ce au scăpat din vedere comentatorii romanului este amănuntul că moștenirea devine obiect al despărțirii de chiar mama și surorile lui. Încercând să-și reabiliteze tatăl, despre moartea căruia cititorul nu află nimic, el aduce ofense unchiului Tache, atrăgând după sine oprobiul întregii familii. Ulterior, la deschiderea testamentului, atitudinea lui Nae Gheorghidiu și a mamei sale, îl vor constrânge pe Ștefan să renunțe la o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
său, Cibănoiu. Convingerea sa este că gestul s-ar explica nu numai prin certitudinea tardivă și chinuitoare a poetului de a fi iubit o prostituată ci, mai ales, unei crize mistice strecurată insidios de Bulgăran. În timp ce Cibănoiu caută să-l reabiliteze psihic pe Ladima, arătându-i că adevărata mântuire nu o poate găsi decât în credința nestrămutată față de Dumnezeu și viața veșnică, Bulgăran, adept al ateismului, postulează ideea unei existențe unice, care trebuie trăită hic et nunc. În imensitatea sa, care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe poetul autentic. Freud plasa creația în zona sublimării și explica mecanismele culturale pornind de la renunțarea pulsiunilor ucigașe."135 Să încercăm să punem de acord câteva puncte de vedere. Pentru Freud, creația din sfera culturii este panaceul prin care autorul, reabilitându-se psihic, uită de depresiile care l-ar duce la sinucidere și, conform însemnărilor din Note zilnice, autorul român și opera sa tind să-i dea dreptate. Gilbert Durand, în schimb, opera un raport de echivalență între suicid și predilecția
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
îi anihilează puritatea biologică. Dar nimeni nu îi contestă tenacitatea, spiritul de camaraderie și tăria de caracter. Pietro Gralla se simte umilit și înfrânt în orgoliul său de bărbat puternic de obsesiile erotice ale Altei, însă, în finalul piesei, se reabilitează, părăsește Veneția și își împlinește destinul hărăzit cel de comandor. Războiul, după cum am mai remarcat, este, pentru Ștefan Gheorghidiu, o experiență totală, în urma căreia eroul redevine intelectualul lucid de la început, făcând o carieră strălucită în domeniul filosofiei. Că D. este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
același inconștient personal al orfanului, în vreme ce însăși D-na T., Anima scriitorului, își recunoaște resorturile psihice rupte, internându-se pentru a treia oară într-un sanatoriu din străinătate. Asemeni lui Leonardo, dar, cu alte preocupări și parcă pentru a-și reabilita Supraeul, Camil Petrescu era convins că Doctrina substanței reprezintă apogeul spiritualității sale, ignorând multă vreme opera de ficțiune. Coincidențele (aparent!) bizare merg chiar până la balada populară. Ca și soția din povestirea lui Edgar Poe, Ana se stinge pe măsură ce mănăstirea câștigă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
piesa Prof. dr. Omu vindecă de dragoste, care, nemaisuportând ironiile misoginului șef de clinică, se aruncă în apele lacului Snagov, fiind totuși salvată de un infirmier. Majoritatea shakesperiologilor au evidențiat sfârșitul deopotrivă acvatic și floral al Ofeliei. Maria Sinu se reabilitează psihic după teribila tentativă și profesorul se îndrăgostește de ea, caracterizând-o hamletian: "Ești o inteligență de floare."230 Gaston Bachelard crede că, atunci când dramaturgul englez a construit-o pe Ofelia ca personaj, el nu a avut în vedere o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
național pentru știința însăși și răspândirea culturii naționale. În opinia sa, aceste acțiuni aveau scopul de a repara nedreptatea cauzată de politica de deznaționalizare promovată de fosta Universitate, în serviciul utopicei idei de stat unitar național maghiar și de a ,,reabilita istoricește poporul român din Transilvania și Ungaria” 68. Meditația pe marginea istoriografiei naționale a fost una din componentele principale ale concepției istoricului. În 1923, în discursul de recepție la Academia Română revenea la examinarea scrisului istoric românesc. Discursul este o tentativă
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
mobilier și echipament culinar). E mediul în care se poate pescui în ape tulburippp: amestecul dintre "proletariatul intelectual", format în pas forțat pentru a-i înlocui pe foștii "dușmani ai poporului" și o fracțiune din rândul acestora din urmă, recuperată/reabilitată după criterii nu tocmai limpezi nici după trecerea unei jumătăți de veac, în care limita dintre formele de cercetare (cea filologică și... cealaltă) nu e deloc clară în institutele de specialitate iar limbile învățate sunt dincolo de bunele intenții... de baltă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
știrbită de partizanat. Comparându-i, să zicem, pe cei doi bărbați din viața ei ("Diferența dintre sexul cu David și sexul cu Stephen e aceeași ca diferența dintre știință și artă"), soțul iese șifonat, ceea ce n-o împiedică să-l reabiliteze pe David pentru umorul său care, illo tempore, a făcut-o să se îndrăgostească de el și chiar pentru faptul că, în fond, este un om nefericit. Deși realizează că relația de cuplu înseamnă moartea personalității, Katie își dorește atenția
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
primul gest al cititorului este să deschidă dicționarul pentru a găsi numele protagonistului. Nu-l va găsi, și, deși dezamăgit, va crede că este doar o omisiune și o nedreptate, reparată în fine de romancierul Pascal Quignard. Artistul Meaume este reabilitat pentru profeticul său crez trăit la persoana întâi în acel veac XVII european și italian. Un crez conform căruia iubirea este un seism de imagini ce bântuie spiritul, imagini ce se confundă cu visele în negru și alb ale gravorului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe rug, ea va striga, până la ultima suflare, numele lui Iisus. În urma ei nu va rămâne decât un biet hoit, pe jumătate calcinat, țeasta cheală și un ochi explodat. În fața acestei nelegiuiri a Bisericii (care nu va ezita s-o reabiliteze în 1456, s-o beatifice în 1909 și s-o canonizeze în 1920) de a face dintr-o Sfântă o arătare a iadului, Gilles se metamorfozează subit într-un înger al iadului, într-un căpcăun devorator de copii (ademeniți, vânați
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și celor din familie (fratele, mama, și chiar o falsă mătușă de la munte în travesti). Nici măcar moartea nu este scutită de farsa sinistră a politicului, dovadă stând succesivele deshumări și autopsii de cadavre în funcție de capriciile aceluiași Conducător, gata fie să reabiliteze, fie să pângărească memoria și trupurile adversarilor. Sarcasmul lui Kadare vizând compartamentul deviant al Conducătorului, se convertește într-o îndurerată viziune analitică când vine vorba de profunda alterare a relațiilor interumane, mai cu seamă în rândurile demnitarilor, apropiaților și rudelor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
național pentru știința însăși și răspândirea culturii naționale. În opinia sa, aceste acțiuni aveau scopul de a repara nedreptatea cauzată de politica de deznaționalizare promovată de fosta Universitate, în serviciul utopicei idei de stat unitar național maghiar și de a ,,reabilita istoricește poporul român din Transilvania și Ungaria” 68. Meditația pe marginea istoriografiei naționale a fost una din componentele principale ale concepției istoricului. În 1923, în discursul de recepție la Academia Română revenea la examinarea scrisului istoric românesc. Discursul este o tentativă
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
iar inițiativa este preluată de marile corporații. Economia mondială a devenit prioritară, eliminînd macroeconomia statului-națiune. Impactul sistemului național asupra unităților sale de bază se face resimțit în toate aspectele majore ale politicii, economiei, culturii etc. Actuala criză economică mondială însă reabilitează în bună măsură rolul statelor, globalizarea întrînd în criză. Evoluțiile sunt foarte accelerate și imprevizibile, însă intervenția statelor în economie a devenit din nou una majoră, tendințele protecționiste tot mai pronunțate, în paralel cu încercări de coordonare la nivel internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în Golf din Arabia Saudită la bazele din Quatar. În aceste condiții, poate fi considerată propunerea de pace în Orientul Mijlociu lansată de prințul Abdallah ca o veritabilă inițiativă de pace, sau mai curînd ca o răspîndire de șarm mediatic, menită să reabiliteze blazonul casei regale saudite în fața unei Americi înrăite de război și într-un context regional și internațional modificat în mod radical? În tot cazul, este demn de reținut faptul că propunerea saudită a fost adoptată la summit-ul Ligii Arabe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Alex Ștefănesu numește poezie de idei, "care nu se aseamănă prin nimic cu ideologizarea forțată din timpul comunismului, care a creat o formă de aversiune împotriva oricărei forme de lirism reflexiv, considerat aproape prin consens impur și inautentic. Ana Blandiana reabilitază instantaneu genul, promovându-l pur și simplu, fără să-și ia măsuri de precauție. Așa cum alți poeți visează sau plâng sau își declară dragostea, ea gândește la scenă deschisă. Gândește firesc, în felul în care respiră. Nu își ia o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acest recent "salon literar", voit testamentar, opera Elvirei Sorohan câștigă un plus de intensitate emoțională care-i însuflețește arhitectura edificată migălos în lucrările academice, deschizându-se acum către înțelesurile mai adânci ale inimii. Căci nu atât povestea în sine e reabilitată aici, cât un anume fel de a trăi printre cărți și de a te pierde în ele, cu sentimentul că timpul, dacă știi să citești, nu mai trece. Să scrii despre Elvira Sorohan... Gabriela Petrache Să scrii despre Elvira Sorohan
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cale plină de riscuri: "Transdisciplinaritatea ne obligă să ieșim din rutină și să abandonăm cărările înșelător de sigure ale disciplinelor."9 E un drum al speranței. Nicolescu vorbește despre "transgresarea victorioasă a frontierelor dintre discipline", cercetătorii transdisciplinari fiind cei care "reabilitează speranța"10. Acest eseu cuprinde trei părți: I. POSIBILELE, IMPOSIBILELE MELE. În prima parte este vorba despre viață, moarte, iubire. Sunt examinate situații obișnuite (a iubi, a nu mai iubi pe cineva) și neobișnuite (a supraviețui la Auschwitz). Ce posibile
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cred în natura pur divină a lui Iisus Hristos, resping simbolul crucii (considerată instrument de tortură), neagă păcatul originar și liberul arbitru al omului (pentru ei, omul nu alege să facă răul), admit femeile în rîndul clericilor, resping sistemul feudal, reabilitează împrumutul pe dobîndă (camăta), denunță implicarea mondenă a Bisericii, condamnă războiul (deci cruciadele). Considerîndu-se adevărații continuatori ai apostolilor, sprijinindu-se pe o lectură numită dualistă a Scripturilor, Oamenii Buni cred în existența a două lumi opuse: cea terestră, vizibilă, a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
bifurcări, răsturnări de situație în lanț. La începutul secolului al IV-lea, împăratul Constantin face din creștinism religia oficială a Imperiului roman. Peste aproape un secol, îndepărtîndu-se de sora sa orientală, Biserica creștină din Occident începe, odată cu Sfîntul Augustin, să reabiliteze viața oamenilor pe pămînt. În gîndirea lui Augustin își face loc un posibil: omul creștin începe să întrezărească posibilitatea unei ameliorări un "progres" a condițiilor de existență pămînteană. La Crăciunul anului 800, papa Leon al III-lea îl încoronează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
procesul de cunoaștere e orientat către dezvăluirea realității, către risipirea "falselor reprezentații" care parazitează spiritul uman, deci contra imaginației. Considerată un obstacol în calea cunoașterii, imaginația a fost îndelung devalorizată de gîndirea occidentală. Astăzi există nenumărate tentative de a o reabilita. Studiind mai ales cazurile lui Galilei, Einstein și Bohr, Gerald Holton 178 subliniază importanța majoră pe care o are imaginația în descoperirea științifică. Imaginarul reprezintă însăși esența spiritului uman, afirmă Gilbert Durand 179. Adesea neclare, concepțiile asupra imaginației nu coincid
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
recunoaștem) și fanfaronadă deasupra mulțimilor, precum Houellebecq. Ambii aparțin acelei rase incomode a scriitorilor non-mini maliști și ne-modești, care nu consideră că cititorii obosesc dincolo de două-trei idei pe text, sau după cel mult două sute de pagini. În plus, ei reabilitează moștenirea romantismului german, în descendența lui Novalis, pentru care romanul este instrumentul cel mai complet al artei, opera totală prin excelență, topind toate genurile în tentativa sa de a explora și a înțelege universul: "Isomorf omului, romanul ar trebui în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]