1,185 matches
-
Caragiale drept principalul comediograf al epocii. Cealaltă comedie, O noapte furtunoasă, deși nu se ridică la nivelul Scrisorii pierdute, este totuși în măsură să releve talentul dramaturgului în genul care l-a impus publicului româ- nesc. Conu Leonida față cu Reacțiunea, subintitulată și „farsă într-un act” nu pretinde a fi mai mult decât atât, iar D’ale Carnavalului avea să fie piesa cea mai contestată, fiind în același timp, în ciuda aspectului „carnavalesc”, una dintre piesele care se lasă speculate tocmai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de altfel nimeni nu este pregătit să o facă - ci acea „gură de umbră” care s-a făcut auzită prin el, „obscuritatea” pe care textul o relevă, o obscuritate a epocii și care face din Caragiale contemporanul nostru. Acțiunea și Reacțiunea Farsa scrisă în 1880, Conu Leonida față cu reacțiunea, nu avea mari pretenții, însă nota absurdistă combinată cu pasiunea pentru politică, hybris-ul majorității perso- najelor caragialiene, era numaidecât sesizabilă. Eugen Ionescu părea să pornească din același punct cu Scaunele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ci acea „gură de umbră” care s-a făcut auzită prin el, „obscuritatea” pe care textul o relevă, o obscuritate a epocii și care face din Caragiale contemporanul nostru. Acțiunea și Reacțiunea Farsa scrisă în 1880, Conu Leonida față cu reacțiunea, nu avea mari pretenții, însă nota absurdistă combinată cu pasiunea pentru politică, hybris-ul majorității perso- najelor caragialiene, era numaidecât sesizabilă. Eugen Ionescu părea să pornească din același punct cu Scaunele, insistând foarte mult pe calitatea teatrală a scenei epurată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
importanță care pus acum sub lupă oferă cheia evenimentelor din stradă. Cealaltă lentilă prin care monstruosul se insinuează în lumea domestică a burghezului tabietard ține de regimul figurat al limbajului, de plastica deformatoare a unei reto- rici de uz gazetăresc. „Reacțiunea” este monstrul ieșit din obscuritate, care asemeni unui animal de pradă „stă la pândă ascuțindu-și ghearele”. Registrul monstruosului se află aici într-o relație simbiotică cu grotescul figurilor terifiante pe care le sculptează retorica jurnalistului. „Nu e revuluție, domnule
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
monstrul ieșit din obscuritate, care asemeni unui animal de pradă „stă la pândă ascuțindu-și ghearele”. Registrul monstruosului se află aici într-o relație simbiotică cu grotescul figurilor terifiante pe care le sculptează retorica jurnalistului. „Nu e revuluție, domnule, e reacțiune ; ascultă : ăcitește tremu‑ rând :Ă «Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pândă ascuțindu-și ghearele și aștep- tând momentul oportun pentru poftele ei antinaționale... Națiune, fii deșteaptă !»” Însă violența se dovedește a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unui animal de pradă „stă la pândă ascuțindu-și ghearele”. Registrul monstruosului se află aici într-o relație simbiotică cu grotescul figurilor terifiante pe care le sculptează retorica jurnalistului. „Nu e revuluție, domnule, e reacțiune ; ascultă : ăcitește tremu‑ rând :Ă «Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pândă ascuțindu-și ghearele și aștep- tând momentul oportun pentru poftele ei antinaționale... Națiune, fii deșteaptă !»” Însă violența se dovedește a fi una rituală, o ritualitate a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
auzului drept un moment revoluționar sangvinolent, un fel de noapte a Sfântului Bartolomeu, pentru că Leonida nu numai că se identifică drept republi- can, formă de benignă grandomanie, dar se și știe recunos- cut, prin urmare recognoscibil pentru inamicii Republicii, recte „Reacțiunea”. Ethosul apartenenței este recuperabil și din proiecția grandorii proprii pe firmamentul confirmării importanței evenimentului prin mesajul trimis de către Garibaldi, mesaj transcris probabil din „memoria” inexactă și deformatoare a unui articol de gazetă. Prin urmare, acest efect de dilatare senzorială pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
căutarea unui autor de Pirandello Marieta din Culoarul cu Șoareci de N.Breban Babakina din Ivanov de A.P.Cehov Nebuna din Chaillot de Giraudoux Individia pașnică din Nu muriți din întîmplare de I.Băieșu Efimița din Conu’ Leonida față cu reacțiunea de I.L. Caragiale Frosina din Avarul de Moliere Pasqua din Gâlcevile din Chioggia de Goldoni Dorine din Tartuffe de Moliere Gaeva în Livada de vișini de Cehov Soția din Roberto Zucco de Bernard Marie Koltes Aspazia Matteo din Circul Matteo
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în diverse modalități de exprimare ca limbaj muzical. Acestea, cu rădăcini în melosul popular, au beneficiat de prelucrări elevate: O făclie de Paști de Alexandru Zirra, Năpasta de Sabin Drăgoi, O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu, Conul Leonida față cu reacțiunea de Matei Socor, opera Revuluția de Adrian Iorgulescu, D’ale carnavalului de Emil Lerescu, aceeași temă D’ale carnavalului de Hary Bella (reluată în muzicalul compus pentru premieră la Opera clujeană), generoasa temă a inspirat muzica pentru baletul D’ale
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Rezultatul acestei situațiuni a fost că aceasta seminție În viața practică și reală a concentrat Întreaga ei activitate asupra singurului lucru cu care Îi era permis să se ocupe, asupra negoțului, și, pentru că fiecare om simte nevoie să găsească o reacțiune contra disprețului ce Întâlnește pe tărâmul real al vieții, evreii s-au ridicat pe tărâmul spiritual al religiei și au căutat În legea lor mângâiere la zilnica amărăciune la care erau supuși”. Continuând, spunea: „depărtați de noi, de la orice activitate
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
s-ar da dreptul de a fi militari. Se pare că proiectul lui Berindei fusese inspirat din această situație. La 24 noiembrie 1897, Al. Marghiloman a interpelat guvernul În Cameră obținând de la Pherekyde răspunsul că „cele petrecute sunt o justă reacțiune contra evreilor, care au insultat România prin Întruniri nepermise de Constituțiune (deși se ținuseră cu autorizația poliției)”. La 25 noiembrie, Carp a luat cuvântul la Senat. Spre deosebire de luările de cuvânt anterioare, a vorbit mai puțin despre evrei, În schimb a
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
în ce fel toate aceste greșeli au fost prezentate - umflate și speculate în folosul cauzei, adică al acuzării legionarilor, pentru deformarea adevărului - cred potrivit să amintesc de unul dintre cele mai semnificative „abuzuri strigătoare la cer” ale legionarilor și de reacțiunea lui Antonescu. La începuturile iernii 1940 (deși cred că era mai degrabă în luna Noiembrie decât în Decembrie, căci zăpada a căzut foarte de timpuriu, chestorul legionar al poliției din Brăila, Stere Mihalexe, român macedonean, a dat dispoziții ca toți
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
se adapteze noii situații, atât din pricina caracterului său tiranic de totdeauna, cât și din pricină că puțini oameni se mai pot schimba la aproape 60 de ani! După 6 Octombrie, când a constatat că Legionarii nu-l vor proclama niciodată conducătorul lor, reacțiunea lui a fost tot mai accentuată, și asasinatele de la 27 Noiembrie i-au slujit drept „nobil” pretext pentru punerea în aplicare a planurilor sale. Provocând tulburările din Ianuarie 1941, prin lovitura de stat, el este vinovat de toate întâmplările rușinoase
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
1940 că în 1936 sau 1937, Căpitanul îi vorbise despre Sima ca despre unul dintre cele mai valoroase elemente din Mișcare și unul dintre urmașii lui posibili la conducere. Șefia lui Horia Sima n-a putut însă împiedica unele omenești reacțiuni de invidie, în rândurile unora dintre acei dornici să ocupe acest post de răspundere și nici oarecari comentarii defavorabile în rândurile acelora ce nu-l cunoșteau. De aceea el a căzut în greșeala de a fi bănuitor și neîncrezător, socotind
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ocupe de politica germană și după încheierea păcii... Înfrângerea regimurilor totalitare-naționaliste (care pare de neînlăturat în clipa de față) de către alianța aparent hibridă dintre democrațiile anglo-saxone și dictatura comunistă, și odată cu aceasta înlăturarea pentru un timp oarecare a posibilităților de reacțiune naționalistă în diferitele țări europene, poate părea unora în ordinea firească a lucrurilor, ținând seama de capacitatea industrială și financiară a Statelor Unite. Aceasta ar urma să însemne, în chip logic, că toți acei ce au militat pentru regimurile naționaliste-totalitare au
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a Devei. decembrie 2003 Părinți de performanță Universul închis de la Deva a produs nu doar performeri, ci și mame și tați de campioane. Aceștia apără sistemul, pentru că au de cîștigat de pe urma lui. Doamna Ponor, domnul Ban, doamna Leonida față cu reacțiunea. Un grup de cetățeni indignați. Reuniți la ședința cu părinții nu pentru a cotiza la fondul clasei, ci pentru a înfiera cu mînie proletară dezvăluirile Oanei Petrovschi despre grozăviile din cantonamentul de la Deva. Regimul Belu-Bitang trece prin momente dificile, așa că
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
antipatii" fiindcă spun despre Slavici că omul era antipatic și că subordonez analiza omului interior biografiei pitorești, greșește. Mai întîi că socotesc pe Slavici nu prozator mare, în dezacord cu unii critici. Al doilea, simpatia și antipatia istoricului nu sunt reacțiuni imediate, ci dovezi de trăire a materiei. Un istoric se abstrage de prezent, dar nu se abstrage de orice conținut sufletesc și poate avea atitudini ideale. Și dealtfel în cazul Slavici am voit a arăta că Slavici întrunește notele obiective
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mi-a propus formula consolatoare că "îmi fac din subiectivitate o obiectivitate". Însă la mijloc era numai o neaprofundare a principiilor estetice, curentă în critica noastră. Este absolut admis de către toți esteticienii că momentul prim al criticii constă într-o reacțiune de consimțire ori de neconsimțire la opera artistică. A spune da ori nu, asta este critica în substanța ei. Subiectivitatea e inclusă, fiind vorba de o simplă mișcare a subiectului, însă subiectivitatea nu înseamnă sentință arbitrară. Kant, oricât de speculativ
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în valabilitatea obștească a judecății, în faptul adică de a fi primită de opinia publică și ratificată de timp. Criticul e subiectiv, dar nu arestat în subiectul lui, ci în relație continuă cu alte subiecte, și tocmai această contemporaneitate a reacțiunii în felurite subiecte constituie obiectivitatea criticii, adică nearbitrarietatea ei. Însă câtă vreme cineva susține că toată critica se reduce la simpla reacție a subiectului, pot exista atitudini estetice, nu articole de critică literară, care presupun mai mult decât un da
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ilustrul critic spaniol Feijoo își dădea seama perfect în secolul XVIII de caracterul "obiectivității". În Razon del gusto (Teatro critico universal, III, Madrid, Ediciones de "La Lectura", 1926) afirma disputabilitatea gustului, atunci însă când este "respectiv", adică relativ, întemeiat pe reacțiuni subiective: "temperament" și "aprehensiune". Admitea însă un unghi absolut, obiectiv, ridicat pe obiect: "En todos los géneros de bienes hay bondad absoluta y respectiva. Absoluta es aquella que se considera en el objeto prescindiendo de las circunstancias accidentales que hay
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ne chiemăm Cincinatus și Brutus în loc de Costachi și Dimitrachi, și să cerem înapoi stăpânirea lumii de odinioară." Capitolul V ANTIBONJURIȘTII C. FACA Liniile liberalismului și conservatorismului, ale modernismului și tradiționalismului se disting de la început. Cu toate că reformele fuseseră făcute de boieri, reacțiunea porni chiar din mijlocul lor, mai mult în sens moderator decât retrograd. Fură totuși și protestatari, dar aceștia aparțin clasei micilor boieri intrați de curând în tagmă, ispravnici, sameși, pitari, cluceri, care înțeleg să se bucure de caftanul agonisit. Toți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o deprimare exagerată. Un om întreg observă nu numai gângăniile, ci și oamenii și nu poate să nu ajungă la încheierea că un individ superior nu are comunicație cu inferiorii. Când a ajuns la această concluzie, omul profund își stăpânește reacțiunile, fie conformîndu-se în aparență mediului, spre a-l modifica pe încetul, fie abstrăgîndu-se și creând în tăcere valorile de care e în stare. În cazul cel mai deprimant el devine un filozof al altitudinii morale, un Luceafăr nepăsător și rece
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mecanică de la o atitudine la alta, de la deznădejdea cu bocete la plânsul înfundat și comuna resemnare, în toată această demonstrație de ceasornic arhaic care merge inexorabil, exterior și interior, stă vraja acestor poeme, al căror ultim sens liric este: inutilitatea reacțiunilor personale în fața rotației lumii. Strofele ingenioase, frazele apăsate și sentențioase slujesc admirabil scopului: Și-n vremea cât s-au cununat * Iar când a fost la-nmormîntatS-a-ntins poporul adunat Toți morții parcă s-au sculat Să joace-n drum după tilinci: Să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
școală va crea altă sensibilitate. Acest scepticism a dus la un istorism care e o față a iraționalismului în critică. El, criticul, nu are nici o părere stabilă și nici o responsabilitate, nebizuindu-se pe nici un criteriu absolut. Obiectiv, el înregistrează doar reacțiunile gustului public la operele contemporane, făcând lucrare de istoric. Cele mai bune pagini literare ale lui E. Lovinescu sunt nu în romane și nuvele (a scris multe fără a convinge), ci în Memorii I, II. Portretele, precum s-a observat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la mijlocul veacului trecut. Prin "naționalism" înțeleg trezirea conștiinței naționale, determinată, pe lângă alte cauze, de aceeași ideologie. G. I. * După această dată, Ibrăileanu mai scrie despre I. L. Caragiale: O noapte furtunoasă, în "Viața romînească", 1922, nr. 2; Conu Leonida față cu reacțiunea, Ibidem , nr. 5, ambele reproduse în volumul Scriitori români și străini, 1926; Numele proprii în opera lui Caragiale, "Viața romînească", 1926, nr. 12, reprodus în Studii literare, 1930. I Momentele introducerii culturii apusene, înainte de veacul al XIX-lea Poporul român
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]