7,913 matches
-
se repetă, în mic, precipitat și cam cu aceleași conflicte, și în perimetrul comunismului românesc. Proletcultismul, altfel înțeles, va fi repetat în intervalul 1948-1950, iar realismul socialist va fi adoptat din 1951 cu schematisme, exclusivisme, meandre și fluctuații. În fond, realismul socialist e un proletcultism cosmetizat de circumstanță, însă nu esențialmente schimbat. Ce mi-i proletcultismul îmbogățit, ce mi-i realismul socialist. Disocierea e un moft, un lux al comparației inteligente de salon între două prostii. O futilitate în care și
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
repetat în intervalul 1948-1950, iar realismul socialist va fi adoptat din 1951 cu schematisme, exclusivisme, meandre și fluctuații. În fond, realismul socialist e un proletcultism cosmetizat de circumstanță, însă nu esențialmente schimbat. Ce mi-i proletcultismul îmbogățit, ce mi-i realismul socialist. Disocierea e un moft, un lux al comparației inteligente de salon între două prostii. O futilitate în care și eu mă complac.
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
au fost obligați să se închine terorismului organizat. Pseudoeroul s-a substituit sfîntului, imaginea musculoasă a oțelarului a luat locul per-so-najului exemplar și forma supradimensionată s-a înfățișat maselor drept proiecție mo-nu-mentală. în locul erminiilor au apărut tra-tatele de estetică proletcultistă, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. Sistemul s-a ruinat acum, vestigiile lui artistice zac prin
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
Cosmin Ciotloș Scriam, chiar săptămâna trecută, despre volumul de poezie al lui Florin Bican ca despre o carte polemică și parodică în raport cu întreaga zonă a literaturii române cuprinse în anii tulburi și impreciși ai realismului socialist. O făceam, printre altele, și cu gândul pe jumătate ascuns de a vă pregăti din vreme pentru mult așteptatul roman al lui Dan Lungu, Sînt o babă comunistă! Spun așteptatul fiindcă, după Cheta la flegmă, după Raiul găinilor, după
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
lizibil. Personajul-narator al romanului Sînt o babă comunistă! își conține, însă, în codul genetic textual, doza suficientă de umanitate. Și, independent de opțiunea sa politică, "baba" din paginile cărții e - exclusiv datorită lui Dan Lungu - o "babă de gașcă". În timp ce realismul socialist se mântuiește pe ultima sută de metri, transformându-se - într-un realism sociologic pursânge.
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
genetic textual, doza suficientă de umanitate. Și, independent de opțiunea sa politică, "baba" din paginile cărții e - exclusiv datorită lui Dan Lungu - o "babă de gașcă". În timp ce realismul socialist se mântuiește pe ultima sută de metri, transformându-se - într-un realism sociologic pursânge.
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
tare sufletele. România este țara nefericirii perpetue și coșmarul început în anii '50 continuă, în alte forme și în postmodernitatea noastră bezmetică. În viața publică, terorarea fizică a fost înlocuită cu teroarea economică, în vreme ce în cultură lipsa de susbtanță a realismului socialist a lăsat locul pustiitelor de conținut produse ale postmodernității. Copiii de azi trăiesc la altă scară și în cu totul alte condiții condiția alienantă a celor care au avut neșansa să-și trăiască primii ani de viață în perioada
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
clocotitoare a unui personaj ultragiat față de nedreptățile ce i se fac printr-o falsă înțelegere a trecutului și a prezentului său, o interpretare morală total greșită a unui individ atipic de către semenii săi. Sâmburele neperisabil al experienței înfățișate într-un realism deopotrivă psihologic și politic ar putea fi drama camusiană a neînțelegerii. Orgolii participă, alături de alte cinci-șase romane politice, la competiția pentru cel mai bun roman despre experiența românească a comunismului, competiție la care nu ar trebui să existe un singur
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
acreditați ai generației d-sale. Refractar vizionarismului cos-mic în grandioasă abuliție al acestora, se exprimă frecvent prin temele modeste ale proximității, înlocuind explozia vitalistă cu oboseala de-a fi. Decorului măreț i se substituie banalul, anodinul, prozaicul, producînd impresia unui "realism" asumat. Astfel încît, mult mai curînd decît drept un fidel purtător al însemnelor șaizeciste, îl vedem ca un precursor al optzeciștilor. E adevărat, îi lipsește verva cu tangențe avangardiste, lejera desfășurare "inspirată" a celor din urmă, dar nu credem a
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
sus), intrăm pe teritoriul target-ului secund, mai bine disimulat și mai subversiv între rândurile aparent naive ale lui Florin Bican. Oricât de fantezistă ar părea ipoteza, văd în această carte o vastă parodie a întregului inventar de producții versificate ale realismului socialist. Narațiuni cu un singur sens și cu o singură morală, lipsite de ambiguități și de tropi spectaculoși, exersate într-o prozodie cât se poate de facilă, dotate cu personaje exemplare. Asta sunt, în mod tacit, Cânticele mârlănești. Cu singura
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
care i le impune. E chiar esența totalitarismului: X sau X nu mai au personalitate, se topesc într-o masă (o clasă) de cetățeni deposedați de atributele gândirii și deciziei pe cont propriu. Transformarea lozincilor în "literatură" a fost specialitatea realismului socialist: eroii au un schematism care îi face absolut neverosimili în epocă și de-a dreptul comici, ulterior. Citim astăzi producțiile din anii '50 cu un uriaș hohot de râs. D.R. Popescu, ca și Marin Preda în Moromeții, II (apărută
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
numele său codificat de informator, reușește să-i spulbere siguranța și stima de sine. Naratorul-protagonist, recognoscibil de la un text la altul, apare în diverse medii și ipostaze, în atașante travestiuri, spre a-și depăna poveștile, făcând uz de tot ambitusul realismului, de la cel fiziologic (febră, delir, panică) la cel tipologic (portrete, de la carismatic la grotesc) totul pe un fundal de nelămurită greață și plictiseală stupidă, cum se întâmplă de pildă, în "Duminica bolnavilor". Fiecare bolnav are o poveste a sa, un
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
în/ septembrie când calm/ pomul cuprins de moarte se lasă tăiat/ împânzit de furnici și plânge/ înduioșarea lui umbrind un copil/ care vine revine să rupă cu gura decorul/ zeul sevei miroase la fel" (zeul sevei). Adică un soi de realism psihologic. Un mesaj al sfielii cu care poeta se apropie de cele ce ființează ca și de sine, o experiență a solitudinii mereu amestecate în demersurile deschiderii, ale dăruirii, dînd impresia a amîna, paradoxal-dureros, clipa de har... Corelația retractilității o
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
câteva afaceri de succes corecte și capital onest. Numai că regizorul s-a scufundat în străfundurile oligarhiei românești, ca un scafandru hotărât să scoată la lumină o lume întunecată, ascunsă. Adevărul lui Solomon e crud, relevat prin simbolistică caricaturală și realism jurnalistic: suntem cu toții captivi în mica lume stăpânită de ei. Filmul său are o putere uriașă de esențializare în imagini brute și metafore revelatorii. Filmul începe simbolic cu marele jaf de la Banca Națională, tema altui documentar de referință semnat tot
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
pe care artistul și-a scris lucrarea de examen). Nu mai are voie decît scenografie și actorie; tot e bine, am zice noi azi, după ce am citit și auzit atîtea grozăvii legate de anii sociologismului vulgar. Mai apucă, În epoca realismului socialist (după 1948), să semneze scenografii, ori să joace, la/În spectacole cu texte importante: Toți fiii mei de A. Miller, Mizantropul, Othello; dar talentul său e obligat să se și irosească pe drame anacronice, de autori nejucabili azi, precum
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Österreichs • Ruxandra Ivan, Direcții principale în studiul relațiilor internaționale în România • Ralph-George Feltham, Ghid de diplomație • Andre Nouschi, Petrolul și relațiile internaționale din 1945 pînă în prezent • Kenneth N. Waltz, Omul, statul și războiul • Alexandru Popescu, Relații româno-austriece • Stefano Guzzini, Realism și relații internaționale • Joseph F. Harrington și Bruce J. Courtney, Relații româno-americane. 1940-1990 • Paul Ullmann, Relațiile Austriei cu România între 1945 și 1955 • Stephen M. Walt, Originile alianțelor • Stephen M. Walt, Teorii ale relațiilor internaționale În curs de apariție David
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
dezvolta în ceva coerent. În orice caz, mai zicea Monique Segré, societatea noastră are nevoie de mituri și rituri pentru a încărca cu sens viața care nu are cum să fie trăită strict rațional. Există o anume nevoie de irațional. Realismul extrem devine halucinant și, cum spuneam, scârbos. Există suficiente practici magice sau care evocă magia în societatea de azi. Practici asimilabile magiei. Sigur aici avem de-a face cu un sens extins al termenilor de mit, rit și chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
situații din proză. Dialogul devine un fel de maieutică utilizată pentru a scoate adevăruri literare și semnificații noi din fapte aparent banale. Narațiunea epică, are puterea de a „fura”cititorul interesat de cunoaștere artistică și Împletește subtil elemente de romantism, realism critic, onirism și impresionism. Visul În proza sa se combină organic cu fantezia și se intersectează deseori cu impresionismul. Autoarea nu folosește decât rareori nume de lucruri sau persoane, dar În schimb Își construiește și comunică cu ușurință imagini impresioniste
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Dar cum o viață umană nu este posibilă În izolare cel mai mare bine al individului se află pus În cuprinderea Întregului social căruia Îi aparține, orașul sau totalitatea cetățenilor, În care trăiește ca element al lor. Astfel - relevă cu realism Paulsen - etica se varsă În politică; Îndrumarea spre realizarea vieții desăvârșite, pentru individ, continuă și se completează În mod necesar, În Îndrumarea spre realizarea statului perfect (vezi Aristotel - Statul atenian) al cărui bun sunt cetățenii desăvârșit de capabili și de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
timp cu jazzmanii!) : el abundă-n subtile interpretări social-politice, vechi și noi. Un verdict al său mi se pare demn de reținut :”...Bulgakov persevera În a rîmăne cel mai atipic dintre scriitorii sovietici. Refuza cu obstinație să se supună canoanelor realismului socialist. Încerca să-și mențină normalitatea, dreapta judecată, În timp ce lumea dimprejur fusese răsturnată cu susul În jos”. Celor ce s-au deplasat efectiv la Moscova, li se adaugă doi turiști ...virtuali - Ovidiu Pecican și Ion Vartic. Avînd handicapul ne-deplasării
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și o jumătate de borcan de dulceață al cărui conținut s-a pietrificat. Cutia de lapte uitată pe masă, cam de alaltăieri, o va arunca fără comentarii la gunoi, încă din start. În următoarele treizeci de minute, va alcătui, cu realism și un calm ușor ironic, planul de bătaie împotriva tuturor neajunsurilor. Și-l va urma apoi cu eficiență maximă, fără nicio abatere, respectându-ți scrupulos termenele. Așa cum recunoștea și Agnes, soția lui, Adrian este un tip hiperactiv. Eu aș mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Gabriela Gheorghișor Fără "undele" de subversivitate din Viața și opiniile lui Zacharias Lichter de Matei Călinescu și fără realismul magic și comicul burlesc din Manualul întâmplărilor al lui Ștefan Agopian, romanul Antoniu și Kawabata (Editura Cartea Românească, București, 2007) de Iolanda Malamen se înscrie în mini-arhipelagul prozei care face din cloșard - locul comun al declasării sociale, al degradării fizice
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
convins că nu e nici o exagerare în această apreciere, deși, recunosc, am amânat destul de mult până să confirm prin proprie lectură o astfel de judecată. Aprope toți criticii, încercând să definească specificul prozei lui Radu Aldulescu, au folosit sintagma de "realism dur", cu nuanțe naturaliste sau expresioniste. Ioana Pârvulescu punea accentul, într-o cronică din 1994, pe viziunea sumbră dezvăluind "viața ca un dulce coșmar". Tania Radu, în 1995, releva "romantismul dezabuzării". Dan C. Mihăilescu, în 1998, desemna nota caracteristică prin
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
de viață, arătând că narațiunea "are ceva din ampla respirație a prozei ruse și din caracterul cinematografic al prozei americane", realizând o "developare a subteranelor condiției umane". În ceea ce mă privește, aș prefera să folosesc și să impun noțiunea de realism furios (în locul aceleia banale de "nou realism", prea vagă, deși destul de uzitată) - un realism furios în care îi văd înglobați atât pe cinematograficii Mircea Danieliuc și Răsvan Popescu (unul regizor, celălalt scenarist de succes), cât și pe prozatorii puși frecvent
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
din ampla respirație a prozei ruse și din caracterul cinematografic al prozei americane", realizând o "developare a subteranelor condiției umane". În ceea ce mă privește, aș prefera să folosesc și să impun noțiunea de realism furios (în locul aceleia banale de "nou realism", prea vagă, deși destul de uzitată) - un realism furios în care îi văd înglobați atât pe cinematograficii Mircea Danieliuc și Răsvan Popescu (unul regizor, celălalt scenarist de succes), cât și pe prozatorii puși frecvent sub flamura mizerabilismului (Dan Lungu, Lucian Dan
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]