1,973 matches
-
cu obârșia. Sunetul personal al poetului începe să se elibereze de clișee spre finalul deceniului al șaselea și el se impune la începutul deceniului următor ca o voce distinctă în concertul unui „prim val de poezie nouă” (Marin Bucur), care redescoperă teritoriile lirismului, ale confesiunii: A. E. Baconsky, Ion Horea, Alexandru Andrițoiu, Aurel Rău, Petre Stoica ș.a. Noutatea acestei voci constă în solidarizarea gestului hieratic cu cel grațios și suav, a concreteței materiale cu inefabilul, a obișnuitului existenței cu partea ei
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
niciodată pace / Bate-mă de vrei să te iubesc” (Rugă). Cartea modifică radical portretul de tinerețe, marcând renunțarea la atitudinea de răzvrătit de odinioară („Am privit îndărăt / De unde am pornit / Să calc peste dureri / Pe care le-am scornit”). E redescoperit, cu uimire și bucurie, miracolul iubirii, al existenței. Seninătatea senectuții, mulțumirea calmă a plenitudinii invadează acum versurile, chiar și pe cele în care competiția cu timpul se menține. Deși poate fi definit drept autor minor, Z. demonstrează că poezia „este
ZEGREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290730_a_292059]
-
de Iași să se cunoască cu arheologii de la Chișinău. Au trecut peste 20 de ani de frumoasă, rodnică, benefică prietenie și colaborare, pe teren și în volume speciale. Noi doi am fost primii români care, după 70 de ani, am redescoperit marea stațiune paleolitică de la Molodova, pe Nistru, identificată și cercetată parțial de arheologul și geologul N. N. Moroșan, în 1927 (pe când acest teritoriu aparținea României). In primăvara anului 1997, împreună cu Ilie Borziac, am condus o echipă mixtă, formată din specialiști din
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
săi care se culcă peste el și mor înghețați, un solomonar bătrân vorbește cu lupii; o vrăjitoare dezlănțuie puteri diavolești. Câteva povestiri pot fi curate basme (Lostrița). Dar nu fantasticul propriu-zis se cuvine remarcat, ci, mereu, capacitatea inventivă. V. Voiculescu redescoperă stilul naiv și captivant al unei literaturi interesate în primul rând sub raportul anecdotei, al capriciului. Eresurile, practicile magiei și celelalte forme ale imaginației populare nu reprezintă, în sine, elemente caracteristice, ca la alți autori, unde, prin ele, ni se
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
alteralității psihice”. Mai mult decât atât, explicarea „patologicului” ne deschide calea înțelegerii „normalului”, prin faptul că alteralitatea este negația dialectică a normalității, sau, altfel spus, că nebunia este „negarea” sănătății mintale 2. În felul acesta, din punct de vedere metodologic, redescoperim boala psihică dincolo de punctul de vedere medico-psihiatric, ca pe o experiență sufletească trăită a alteralității persoanei umane. Acest punct de vedere antropologic schimbă complet înțelesul suferinței psihice deschizând în felul acesta calea unei abordări psihopatologice de factură antropologică. Abordarea antropologică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau un punct către care converg toate acestea. El este reprezentat prin întoarcerea la obiectul cunoașterii. Comparația interdisciplinară este calea prin care diferitele discipline umane se vor regăsi, calea prin care se restabilește acordul dintre acestea și, în final, este redescoperit obiectul cunoașterii. Această tentație a interdisciplinarității este o veritabilă atitudine metodologică de deschidere. Este un act de „întâlnire” a unor teorii, aparent complet diferite, dar care în mod surprinzător vor avea ca efect refacerea obiectului. Orice studiu de interdisciplinaritate este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de raționament, plăsmuirile, „falsul”, în general. 20. Sublinierile din textul platonic îmi aparțin. 21. Gnoti seauton (gnoti seauton = „Cunoaște-te pe tine însuți!”) este vestitul imperativ paideutic socratic, prea puțin respectat de-a lungul întregii istorii a civilizației euroatlantice. Îl redescoperim în secolul XXI? Ironia? Poate ironia sorții! Căci Theaitetos, evocat acum de Platon, a murit fără a putea împlini îndemnul socratic. Dar era oare mort cu adevărat defunctul Theaitetos? Capitolul IVtc "Capitolul IV" Curricula akademic și isocratictc "Curricula akademic și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Vtc "Capitolul V" Enkyklios paideiatc "Enkyklios paideia" 5.1. Curriculumul supremtc "5.1. Curriculumul suprem" Aceasta este marea creație curriculară a Antichității și, poate, a tuturor timpurilor - în orice caz, și a vremurilor noastre, când, în întreg spațiul euroatlantic se redescoperă, cu uimire și speranță reînnoită, virtuțile „educației circulare”, „de toate zilele”, „de-a lungul întregii vieți”. Este soluția așa-numitei perioade eleniste. Dar nu este o creație exclusivă a acesteia - se decantase în frământatele veacuri anterioare ale civilizației grecești. Mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
evangheliști. Așa a apărut soluția monastică 1. Era un liman la capătul oceanului lumii romane, frământat de uragane externe și de sfâșieri lăuntrice. Geografia variată a Imperiului a permis aceste izolări de lume ale indivizilor dedicați credinței în Iisus; au redescoperit deșerturile orientale, grotele galice, pădurile italice, culmile împădurite ale Alpilor și Pirineilor. Eremiții, solitarii, monaștii s-au retras, fugind de infernul social al urbiilor, pentru presupuse purgatorii speologice, silvice și anahoretice. Obsesia tuturor era mortificarea somatică în singurătate, ca o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Counts insista asupra unui fenomen sociopedagogic pe care teoreticienii îl ecranau: curriculumul adevărat. Acesta nu era cel descris metaforic, ci acela transmis, generație după generație, reproducând inegalitățile sociale și economice 11. Este vorba de „teoria reproducției curriculare”, care va fi redescoperită în anii ’70 de sociologia educațională franceză. Counts a demonstrat „reproducția curriculară” - în The Senior of High School Curriculum (1926) - prin cercetări de teren în școlile secundare 12. În 1932 a publicat pamfletul Dare the School Build a New Social
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
școala creativă nu va putea fi niciodată o școală de masă sau obligatorie, ci doar una de elită, ceea ce nu poate fi nici pe departe mulțumitor pentru perspectivele educației în secolul XXI. Criteriile culturale Totuși, pedagogia modernă nu a putut redescoperi paideiva elină, preferând engineering-ul riguros și spoliat de valorile umaniste esențiale. Un curriculum este întotdeauna un proiect paideutic. Formarea omului prin cultură continuă să rămână dominanta educației contemporane și, probabil, va rămâne astfel și în viitor. Dar nu există
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului modern”, fusese supus criticilor defăimătoare ale adepților interdisciplinarității, precum și oratoriei deșănțate a nondirectiviștilor și teoreticienilor „curriculumului centrat pe learner”. Ideea redefinirii disciplinelor ca membre ale „comunității Marelui Discurs Omenesc” nu a avut răsunet în anii ’60, dar a fost redescoperită în anii ’80, din perspectivă postmodernă, când J. Pagano (1981) i-a dezvăluit sensurile curriculare și paideutice profunde 13. 13.4. Nașterea „curentelor curriculare distructive”tc "13.4. Nașterea „curentelor curriculare distructive”" În aceeași decadă au apărut două curente psihopedagogice
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai puternici („elita”). Puteai să te fi așezat printre primii, în asemenea cazuri ziceai mersi dacă mai apucai un pachet de carne cu grăsime și os. Totul era un fel de „vânătoare” - mai ales atunci când se dădea carne, oamenii își redescopereau instinctele cinegetice ancestrale. și aceasta în pofida politicii de „alimentație rațională” a regimului, brevetată de dr. Iulian Mincu (poreclit dr.Mengele), care își propusese ca, prin raționalizarea penuriei și introducerea vegetarianismului, să transforme populația într-o turmă de erbivore domestice și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
definit: „În fond, în aceeași perioadă, exista «absența» fecundă a unor mari poeți, precum Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Al. Philippide ș.a. Tinerii care debutează după 1960 vor evolua în bună parte sub influența catalitică a acestor naturi, vor redescoperi sursele reale ale lirismului sub prestigiul conștiinței lor exemplare.” Materia este împărțită pe capitole-idei: Specificul liricii sociale, Patos și angajare, Resurecția lirismului, Refacerea tradiției, fiecare corespunzând câte unei generații și unei tendințe. De o atenție deosebită se bucură, explicabil, poeții
POANTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288857_a_290186]
-
romanul Aventurile marelui motan criminal Maciste (1983) constituind, prin plasarea deliberată în ireal, o încercare de expurgare a răului existențial și artistic reprezentat de presiunea ideologiei oficiale. Destinul lui P. se frânge neașteptat, în plină maturitate creatoare. După 1991 este redescoperită o latură ignorată, și anume ipostaza de sonetist. Spectator al lumii, din avanpostul mirării naive autorul se îndreaptă către o poezie specială, dialogând cu un homo universalis, căruia îi comunică o viziune heraclitică asupra existenței. Sensibilitatea scrutează tot mai acut
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
unei influențe oculte, a unui fluid cosmic, în sensul ipotezelor de magie neagră. Premisa teoretică a nuvelei predispune, ca și în Omul din vis, la depășirea lejeră a firescului, a verosimilului. Prozatorul exploatează această deschidere îndeosebi în direcția fantasticului terifiant, redescoperind convențiile literaturii romantice, dar folosindu-le într-o convergență insolită și modernă. În confruntare cu un subconștient insidios și agresiv trăiesc și personajele nuvelei Somnul, anticipând intransigența morală a eroilor lui Camil Petrescu, ca și dureroasa autoscopie a celor din
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
din Chișinău (1979-1985), devine redactor la „Tinerimea Moldovei” și după 1990 la săptămânalul „Literatură și artă”. Colaborează la „România literară”, „Poesis”, „Vatra”, „Familia” ș.a. În primul său volum de poezii, Șarpele mă recunoaște (1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), N. redescoperă, într-un fel pe cont propriu, drumul cunoașterii, mușcând din fructul oprit și găsind în el o disensiune între coajă și miez, ceea ce simbolizează contradicția ca principiu al lumii. Sub liniștea aparentă, clasicizantă, arde un suflet visător, bovaric, sfâșiat de
NECHIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288393_a_289722]
-
a vrut o rapidă căutătură asupra unui mediu sfâșietor de banal și sordid, de natură a incita la deznădejde și a da senzația nereușitei.” Din nou fără ecou în critica vremii, romanul nu este comentat nici după ce pare a fi redescoperit, în 1979, la adevărata lui valoare de „modernitate aproape sincronă, dacă nu protocronă a temei înstrăinării” (Emil Manu). În 1948 P. îi scrie lui G. Călinescu despre finalizarea celui de-al treilea roman, având ca model Demonii lui Dostoievski și
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
versiune augmentată a tezei de doctorat. În istoria literaturii române postbelice, după o lungă și furtunoasă perioadă dogmatică, anii ’60 marchează începutul unui scurt interval de deschidere, când, în domeniul prozei, se afirmă o serie de scriitori de excepție care redescoperă modernismul interbelic. De acest moment privilegiat se ocupă P. Criticul vede romanele lui Augustin Buzura, scriitor în opera căruia „nevoia de adevăr și verticalitatea conștiinței sunt imperative etice primordiale”, ca mărturii ale unui timp dramatic, ca un act de responsabilitate
PISTOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
spre integrarea reminiscențelor clasice („Destoinici pentru aceea de bărbătească virtute/ Cununi de mulțumire nu încetați a-i împleti”). Epigramma din 1649, consacrată aceleiași doamne Elina, reprezintă o treaptă către aproprierea unei maniere poetice savante - jocul etimologic. Renașterea și apoi barocul redescoperiseră și preluaseră acest procedeu ingenios care îi încântase pe toți marii poeți ai Antichității. N. încearcă în versurile sale (compuse într-o slavonă cizelată) să afle sensurile numelui surorii sale, soție a voievodului și protectoare, după cum indică inscripția ce înconjoară
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
provine această admirație exagerată a terapeuților care practică terapiile comportamentale pentru abordările cognitive, oricare ar fi, de altfel, variantele la care se referă aceștia. Este sigur că primii comportamentaliști, atenți doar la conduitele motrice observabile la animalele de laborator, au redescoperit că se găseau în situația, fiind vorba despre un subiect real, de a fi confruntați cu un individ capabil să emită idei și să aibă sentimente. Răul astfel creat, în ceea ce privește acești terapeuți angajați într-o abordare psihologică științifică, s-a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
primul pas a permis trecerea pragului unui cabinet de psihiatrie. Noi direcții de explorare In ceea ce privește viața după terapie, orice este posibil, chiar și lucrul cel mai bun. Cu unele condiții: aceea, în special, de a fi învățat sau redescoperit activități satisfăcătoare, care să înlocuiască vechile comportamente nepotrivite și care să întărească noile comportamente. Mulți pacienți ignoră ceea ce le-ar face plăcere, ceea ce ar dori să facă, să primească, să ofere... Suferința și adaptarea existenței la tulburările lor le ocupă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un scop de atins, că puteam să-mi manifest emoția. Simțeam cum intru în erecție, fără să fiu atins, cum se întâmplă dimineața. Soția mea a fost afectuoasă în această etapă. Ea mi-a spus: „Suntem în aceeași situație. Să redescoperim, n-avem nimic de pierdut...”. Hubert nu spusese niciodată că prefera mângâieri blânde, deoarece erau mai excitante pentru el, la nivelul frenului, și mângâieri mai energice la mijlocul penisului. Carolyn i-a transmis un mesaj privind intensitatea mângâierilor la nivelul clitorisului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
asemenea, un rol important În Întreținerea unei „timidități” ușor vinovate. Unii sociologi s-au orientat imediat spre lucrări și cercetări de sociologie contemporană din Occident, acomodându-se rapid regulilor care domină În comunitățile științifice de aici. Alții au Încercat să redescopere și să impună tradiții autohtone din domeniul sociologiei. Până la urmă, domeniul ce s-a impus cel mai mult a fost cel mai ușor și mai ispititor de abordat, pentru că este predominant tehnic și singurul În care resursele financiare sunt relativ
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
demonstrează diversitatea componentelor structurii intime a liricii sale. Nicolae Oprea a văzut aici o mixtură între modalitățile parnasiană, romantică, simbolistă și suprarealistă, iar criticul Marin Mincu, care inițial respinsese discursul poetului considerându-l aparținător unui „manierism ermetizant și steril”, îl redescoperă din alt unghi și îl proclamă „mare poet”, deschizător de drum al textualiștilor cu miză existențială, semnalând drept caracteristice pentru demersul lui poetic „expierea în text”, „o alunecare lentă și încăpățânată dinspre textul vieții spre existența textuală” și „încercarea tragică
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]