1,248 matches
-
vor administra încă 3 cicluri de chimioterapie. Nu s-a constatat un beneficiu, în ceea ce privește supraviețuirea, în cazul intervenției „second- look" efectuată ca o completare a chimioterapiei la pacientele la care boala pare a fi în remisiune completă. De asemenea, evaluarea reducției tumorale secundare în momentul laparatomiei „second-look” este necesară. - Stadiul IV - FIGO - Boala avansată. Pacientele în stadiul IV obțin un avantaj în ceea ce privește supraviețuirea în cazul unei intervenții citoreductive maximale efectuate în cadrul laparatomiei inițiale. La bolnavele tinere, cu
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
planul divin. Pentru André Scrima, creștinismul (atît occidental, cît și oriental) ajunge să se supună unei logici plane atunci cînd gîndește raportul Biserică lume potrivit unor categorii liniare, fie că e vorba despre opoziția ireductibilă dintre cele două sau de reducția nediferențiată a uneia la cealaltă. A gîndi din punct de vedere spiritual acest binom înseamnă să îl gîndești în cruce, să îl resituezi în tensiunea dintre verticala polară și orizontala devenirii. Or, pentru acest paradoxal mod de gîndire, Răsăritul creștin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
să caute mai ales securitate, căldura unui grup afinitar, material pentru propria identitate într-o lume care a răvășit apartenențele tradiționale sau, în sfîrșit, îndreptar pentru o viață nobilă. Iar așa fiind, distanța între divin și lume riscă încă o reducție: își vede maiestuoasa obiectivitate subordonată subiectivităților particulare. Nu apare cu atît mai netă, prin contrast, necesitatea de a (re)gîndi articularea dintre subiectivitatea persoanei umane și obiectivitatea nelumească a divinului? Despuiată de obiectivări, obiectivitatea lui ni se oferă astăzi într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
inversa în mod nelegitim raportul dintre cele două priviri. El avertizează împotriva tentației de a reduce privirea divină atotdirecționată la acea privire umană orientată spre Unitate, dar particularizantă și exclusivistă. Experimentul propus călugărilor de la Tegernsee e menit să dinamiteze această reducție a absolutului la o perspectivă particulară ; e menit să trezească, în fiecare privitor, conștiința că Privirea absolută acoperă, simultan, toate perspectivele, dar e, în sine, dincolo de perspectivă. înaintînd în viziune, intelectul înțelege că Fața Ta adevărată e detașată de orice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a absolutului la o perspectivă particulară ; e menit să trezească, în fiecare privitor, conștiința că Privirea absolută acoperă, simultan, toate perspectivele, dar e, în sine, dincolo de perspectivă. înaintînd în viziune, intelectul înțelege că Fața Ta adevărată e detașată de orice reducție Ea e forma absolută, fața tuturor fețelor. Ceea ce propune Cusanus intelectului este să asume coprezența în tensiune a viziunii perspectivale și a viziunii proprii divinului, care înfășoară totalitatea perspectivelor și a existentelor în Privirea infinită, trans perspectivală. Slăbiciunea apofatică a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
comportamentelor umane" și care povestește "istorii adevărate, referindu-se la lucruri reale"84. Acest tip de homo religiosus este rezultatul viziunii unui savant care "pune între paranteze judecățile vizînd realitatea ontologică sau metapsihică a figurilor arhetipale și încearcă, printr-o reducție eidetică, să deducă modelul paradigmatic al imaginarului religios"85. Mitul este instituit de arhetip (prototip, pattern)86, este povestea exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale) care obligă la repetiție (act fundamental pentru conștiința omului arhaic, care abolește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fi întâlnit ca obiect. El "există sub forma reductibilității în genere a "iraționalului"". Aceasta înseamnă că "raționalul nu se juxtapune iraționalului, ca o realitate altei realități"112. El există doar ca operație a gândirii sau a logicii, aplicată iraționalului. Prin reducția pe care gândirea o operează la nivelul obiectelor cunoașterii, iraționalul nu dispare, ci doar este înlocuit de un alt irațional. În acest sens, filosoful din Lancrăm adoptă ceea ce va numi "principiul inconvertibilității iraționalului"113, conform căruia "iraționalul este "raționalizabil" în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
gândirea o operează la nivelul obiectelor cunoașterii, iraționalul nu dispare, ci doar este înlocuit de un alt irațional. În acest sens, filosoful din Lancrăm adoptă ceea ce va numi "principiul inconvertibilității iraționalului"113, conform căruia "iraționalul este "raționalizabil" în sensul unei reducții la mai abstract, sau în sensul varierii sale calitative, dar nu e convertibil în ceva rațional"114. Progresul cunoașterii nu este de la irațional spre rațional, spune Blaga, ci de la mai multe iraționale la unul singur. Acest rezultat devine un argument
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este de la irațional spre rațional, spune Blaga, ci de la mai multe iraționale la unul singur. Acest rezultat devine un argument foarte important în favoarea "raționalității" minus-cunoașterii, în sensul că, din moment ce raționalitatea în cunoaștere presupune reductibilitatea iraționalului, este perfect admisibilă și o reducție în sensul minus: "Cum nicăieri cunoașterea în contact cu "lumea" nu izbutește să înlocuiască iraționalul prin "rațional", cum cunoașterea reușește doar să imprime o variație iraționalului, nu știm de ce nu s-ar admite să se imprime iraționalului (...) și variația epistemologică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
reușește doar să imprime o variație iraționalului, nu știm de ce nu s-ar admite să se imprime iraționalului (...) și variația epistemologică în direcția minus"115. Desigur, aceasta este doar o "raționalizare" principială, minus-cunoașterea fiind singura formă de cunoaștere în care reducția iraționalelor nu se manifestă decât în forma unei potențări sau radicalizări a iraționalului. În Censura transcendentă, Lucian Blaga revine asupra problemei locului raționalității, de astă dată din punct de vedere metafizic. Aici, el distinge între două sensuri ale ideii de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Lucian Blaga revine asupra problemei locului raționalității, de astă dată din punct de vedere metafizic. Aici, el distinge între două sensuri ale ideii de "raționalitate": raționalitatea "ca articulație funcțională a cunoașterii individuate, (...) prin care se ajunge în genere la o reducție numerică și calitativă a misterelor existențiale", respectiv raționalitatea "ca postulat sub semnul căruia se așează orgoliul luciferic, atunci când tinde să substituiască misterelor existențiale poziții absolut "logice""116. Prima este o structură fundamentală, fără de care nu ar putea funcționa cunoașterea. A
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a toate la rațional, rațiunea întîlnește elemente neasimilabile, unde acordul ei cu realitatea încetează. Astfel de elemente sunt cuprinse de către Meyerson sub conceptul de irațional. Prin acest termen, filosoful francez desemnează "ceea ce (...) apare ca rezistând, prin însăși esența sa, oricărei reducții ulterioare la elemente pur raționale"684. De acest fel sunt, de exemplu, structura spațiului, care a condus la apariția geometriilor neeuclidiene, senzația și cuanta lui Planck. Prezența iraționalilor este o dovadă clară că existența nu este total rațională, că nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
schizofrenie cultura occidentală. Reluând, într-un alt context, caracterizarea marii paradigme a Occidentului, Edgar Morin o numește "paradigma simplificării" sau "paradigma simplicității" și leagă de ea trei principii sub imperiul cărora s-ar desfășura întreaga noastră viață: principiul disjuncției, al reducției și al abstracției 836. Ea a rarefiat până la ruptură comunicarea între cunoașterea științifică și reflecția filosofică și a izolat unele de altele marile câmpuri ale cunoașterii științifice: fizica, biologia și științele omului. Pentru a remedia această disjuncție, s-a operat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se reduce la o lege, la un principiu. Simplicitatea vede fie unul, fie multiplul, dar nu poate vedea că Unul poate fi în același timp Multiplu. Principiul de simplicitate fie separă ceea ce este legat (disjuncție), fie unifică ceea ce este divers (reducție)"837. Gândirea simplificatoare operează prin idealizare (expresie a credinței că numai inteligibilul este real), prin raționalizare (expresie a obsesiei de a închide realitate în ordinea și coerența unui sistem) și normalizare (eliminarea a tot ceea ce este straniu, nedeductibil, misterios)838
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cel al unui determinism perfect după care universul se supune câtorva legi implacabile 839. Toate trăsăturile științei clasice (ordinea suverană a naturii, simplicitatea și fixitatea ordinii naturale, inerția materiei supuse legilor naturii, substanțializarea, reificarea și izolarea obiectului, claritatea și distincția, reducția adevărului științific la adevărul matematic și logic) derivă din ideea excluderii sau respingerii din științificitate a tuturor ingredientelor complexității realului: subiectul, existența, dezordinea, aleatorul, calitățile, solidaritățile etc.840. Toate acestea sunt subîntinse de logica clasică de tip aristotelician, care legitimează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
recursive", transformându-le și făcând astfel asocierea lor productivă 856. Bucla conceptuală este, în opinia lui Morin, una dintre noutățile gândirii complexe, prin care este avansat un nou tip de joncțiune, un nou tip de unitate, unul în care nu reducția conceptuală primează, ci "circuitul" conceptual 857. c) Reabilitări conceptuale, adică resuscitarea unor concepte moarte în gândirea reductoare a științei de până acum, de genul "organizării", "eului" sau "ființei"858. Conceptualizarea complexă angajează ceea ce Morin numește "gândirea generativă"859. Macro-conceptele și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cognitiv. Originalul este mai valoros decât copia. De fapt, copia este trecută în plan secund în sensul că este evaluată comparativ cu originalul. Într-o singură expresie, natura nu este un artefact. Robert Elliot introduce în discuție și conceptul de reducție sau de reducere a naturalului. Prin restaurarea naturii se pierd proprietățile naturale și se diminuează valoarea intrinsecă. Această reducere a valorii intrinseci prin reducerea capitalului natural existent poate atinge un nivel de la care nu se va mai putea compensa prin
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de sus / 144 • Dimitrie Stelaru. Reversul dezvăluit / 148 • Nichita Stănescu. Patru ipostaze ale luminii care taie vederea / 155 • Sorin Mărculescu. Dubla intuiție și definirea prin precursorat / 166. În lumina prevederii / 173 • Ștefan Aug. Doinaș. Despre real ca distanță a imaginii. Reducția revelatoare / 177. Locul posibil - zarea dintre lucruri / 191. Apariția din miezul dispariției / 197 • Cezar Baltag. Lumea ca transparență sau realitatea lui a fi ca. Transferul în prefăcut / 202. O ontologie a posibilului / 208 • Daniel Turcea. O "fără de nume străvezime". Treptele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
autorevelare a sa în trupul poetal al faptului-de-a-apărea. Ceea ce dă de înțeles că avem de a face cu un fenomen prefigurativ originar, cu un protofenomen care se dezvăluie la rădăcina reprezentărilor imaginare, al expresiilor simbolice. De aceea, înțelegerea sa este reducție, punere în suspensie: imediată, ea e fără proiect ori expectanță a sensului, neanticipativă în sens intențional. Decurge de aici că acest dat originar nu este rodul unor presupoziții care fac posibilă asimilarea sensului, sens proiectat pe orizontul de așteptare al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lumină 13". Cu alte cuvinte, o distanță nevăzută care dă de văzut, în ascunsul străluminat, deschiderea lăuntrică a manifestării. Căci calea lactee abia ghicită, astrul incert nu strălucesc în cuvântul poemului, ci în necuvântul ce răsare - minune a întunericului - în urma reducției fără rest a oricărei apariții 14. În lumina lumii, el e nevăzut și neauzit, ca și în soarele orbitor ce inundă corpul unui poem în peisajul explicit al vizării. Faptul său de a apare, întrețesut în pânza trupului poetal, pro-pune
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
însuși al tăcerii 11. Astfel încât fundarea discursivă în ordinea semnificațiilor ce articulează lumea poemului este pusă în suspensie. Decreația subiectivității și exfundarea limbajului nu mai (re)dau cuvântul poetului, ci - prin exfolierea ce pune cuvântul în abis - dezidentifică subiectul însuși. Reducție în urma căreia singura experiență posibilă este cea a unei imagini numenale, inevidente, care - după Heidegger - nu se dă decât "acolo unde cuvântul se frânge"12. Infrarealul e un limb clar-obscur, tărâmul posibilelor stratificate, concurente, divergente. Un interspațiu viu, fremătător, al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
afirma mai mult și de a încerca să forțeze înseși limitele mijloacelor poiesis-ului, străduindu-se să dobândească luminozitatea cea mai strălucitoare"9. Interiorizarea imaginii nu ocultează transparența ei luminoasă, căci, pentru poet, "revoluția sensibilității cea adevărată" constă în decapsularea poemului, reducție radicală în urma căreia ceea ce vorbește strălucind e esența pură, "peisajul lăuntric" al unei imagini numenale. Cu revelarea unui astfel de peisaj ne întâlnim în poemul postum Lumină stranie 10. Efectul irealizării se împletește cu cel al desensibilizării, căci ecartul dintre
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
posibilitate sub-înțeleasă, acolo unde ea e pozitivitate a unui sensibil insesizabil 13. Cât despre limbaj, el e vocea nimănui, de vreme ce e voce a lucrurilor vii, nevăzute și nespuse, neposedate de o privire 14. Vedere destituită din intenționalitatea "cu privire la", substituită - prin reducție la preobiectiv - de ceea ce rămâne "același", dar cu semn schimbat: nefigurabil și indicibil. Într-adevăr, ce rămâne nevăzut și nespus după ce toate ale lumii rămân în suspensie, în urma trecerii ce nu mai lasă nimic de văzut și de spus? Ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
schimbat: nefigurabil și indicibil. Într-adevăr, ce rămâne nevăzut și nespus după ce toate ale lumii rămân în suspensie, în urma trecerii ce nu mai lasă nimic de văzut și de spus? Ce mai e de văzut și de spus în această reducție totală a vizibilității și a rostirii? Dar nu totul e absent în urma irealizării și a desensibilizării. În orice caz, nu un nevăzut absolut, un nespus ireductibil: "O stranie lumină te urmează/ pretutindeni unde-ți porți surâsul,/ palidă lumină, stăruie sărutul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Ne simțim. O adiere calmă ne duce pe alte maluri/ Din plante întâlnim numai aroma. Numai zumzetul suav din albine". Sufletul nu reduce ființa la ceea ce ea nu este în mod plenar; dimpotrivă, îi potențializează - și-i potențează - ființarea prin reducție, o arată în putința-de-a-fi după modelul esenței - "sus" însemnând culmea din adâncul intim al sufletului 8 -, la fel cum din plante nu deslușim decât aroma, iar din albine zumzetul suav. Reducția e aici inclusiv o întoarcere a manifestării în amonte
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]