1,560 matches
-
sau mai mică dificultate. Termenul hipertext are dublu înțeles, acoperind și pattern-ul și variantele lui. Va trebui evitată confuzia conceptuală, prin termeni diferiți. Prima ecuație din sistemul simbolizării lumii sacre, analogia, este verificată în paginile prozei eminesciene. Mai mult, reeditarea condiției edenice apare ca un segment intratextual. Circumscrisă principiului în discuție, "reprezentarea unei vieți perfecte, paradisiace, se concretizează prin intermediul imaginii unei insule prea-fericite, a cărei repetiție analogică dă naștere grădinilor sacre, în mijlocul cărora templul este situat pe un ostrov înconjurat
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
abia simțită și poate nu totdeauna demonstrabilă : "căci întreg fiind, ți-ar nega existența ta" (niciun hipertext nu este întreg, iar atunci când există un deficit de competență hermeneutică, apare implicit un deficit de hipertextualitate). Totuși, intertextualitatea se manifestă prin fiecare reeditare a hipotextului: "În faptă, însă, omul cel vecinic, din care răsar tot șirul de oameni trecători, îl are fiecare lângă sine, în orice moment îl vezi, deși nu-l poți prinde cu mâna este umbra ta" (Eminescu: 2011, II, 46
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vezi, deși nu-l poți prinde cu mâna este umbra ta" (Eminescu: 2011, II, 46)18. În pagina hipertextului se ascund "cântări" hipotextuale pe care nu toți cititorii le intuiesc sau le identifică. Pentru procesul metempsihozei, ca și pentru drumul reeditărilor succesive ale unui intertext, vioara din proza eminesciană amintește de "vocabula producătoare" evocată de Jean Ricardou. Atât în nuvela Sărmanul Dionis, cât și în romanul Geniu pustiu, vioara își dublează intratextual prezența, mai întâi ca instrument muzical, apoi ca metaforă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
provine dintr-un mimetism: secvența (motivică) răsfrânge un spectru de semnificații peste întreg, dar, la rândul ei, se oglindește în reluarea intratextuală, care, nici ea, nu este ultima. Descrierea insulei apare de trei ori în nuvelă (ca să nu contabilizăm decât reeditarea intratextuală limitată de marginile textului): prima dată, în scrisoarea bătrânului sihastru, într-o detaliere completă; a doua oară, esențializată în punctarea cercurilor concentrice, iar a treia, în ochii Cezarei, mai mult spirit decât peisaj: (H2a) Lumea mea este o vale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
duratei profane; 4. Reintegrare într-un timp primordial. Și mai importantă este rezultanta acestor caracteristici: repetarea produce o tensiune aparte, cu proiectarea lectorului și a scriitorului, totodată, într-o dimensiune accesibilă numai pe această cale (similară, ca stare de spirit, reeditării specifice MER). 1. Model exemplar. Protagoniștii jocului intertextual, hipotextul și hipertextul, se situează în spațiul textual al aceleiași nuvele (intratext prozastic) sau în texte diferite (intratext transprozastic). (H1) Cu proporțiuni neschimbate o lume înmiit de mare și alta înmiit de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
unei situații sau a unui tablou din operă. Primul din cele patru Principii fundamentale ale MER se verifică pentru intratext. Identificarea modelului exemplar este posibilă prin vizualizarea centrului de greutate al segmentului repetării (entitatea intratextuală cu rol de nucleu). Însă reeditarea, fie de natură mitică, fie intertextuală, se relevă prin diferență repetiția angajată (Gilles Deleuze) între două diferențe. Intratextul din proza eminesciană reprezintă teatrul dialecticii repetare/diferire, unde dansul lui același cu altul nu este decât o revenire în spirală asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
completă numai dacă sunt parcurse cele trei etape ale realizării ei: "1 lectorul să recunoască prezența, într-un text, a altui text; 2 să identifice acest hipotext; 3 să măsoare distanța dintre hipotext și hipertext" 38. Atunci când este vorba despre reeditarea specifică MER, condițiile sunt satisfăcute numai în cazul actului deliberat, care ia forma ceremonialului. (H8a) Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur... și această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o mână nevăzută el era tras în trecut" (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 43). 4. Reintegrare într-un timp primordial. Repetarea intertextuală produce un efect similar întrucâtva celui din registrul mitic. Este vorba despre contemporaneizarea lectorului / scriitorului cu illud tempus. Reeditarea nu este nici pentru MER totală: dacă ne vom gândi, de pildă, la evenimentele actualizate printr-un ceremonial, vom accepta realitatea că secvența derulată în altar într-o zi de duminică nu va fi identică, la modul absolut, celei din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ne vom gândi, de pildă, la evenimentele actualizate printr-un ceremonial, vom accepta realitatea că secvența derulată în altar într-o zi de duminică nu va fi identică, la modul absolut, celei din următoarea zi de duminică. Și, tot așa, reeditarea nu va fi la fel, integral, de la o biserică la alta. Ruptura duratei profane este, de altfel, experiența trăită de Dan-Dionis. Are loc întoarcerea la vârsta paradisiacă, timp arhetipal. Ruben-Dan / Riven-Dionis amintesc de Gorakhnath și stăpânul său, Matsyendranath. Cel din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întreagă de praguri și paliere ce trebuie trecute, un întreg sistem de filtraj care își pune amprenta asupra mesajului, formând tot atâtea grade de mediere (ibidem). Privind astfel drumul unui intertext în istoria literaturii, semiosis-ul ilustrează doar una dintre variantele reeditării intertextuale, și anume cea care urmărește un hipotext originar și gradele lui de mediere, câștigate cu fiecare reluare. Explicațiile Amitei Bhose despre arheu trimit în două direcții accepțiunea asupra acestei realități mitice și sugerează o decentrare în consecință și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
plenară, dinamică în spectrul artistic-sacru. Identitatea ătman-Brahmăn se traduce, în termenii alegoriei arheice, ca expresie a memoriei identității intertext-Intertextualitate, ca să actualizăm disocierea atât de inspirată și utilă a lui M. Riffaterre. Întregul este convocat și reprezentat prin parte cu fiece reeditare intertextuală. Se pot multiplica propunerile de citire a definițiilor intertextualității în cheie arheică și invers. Considerăm mai mult decât sugestiv faptul că Archaeus, așa etern cum este, are nevoie de suportul tipografic: "Ș-apoi nu uita că hârtia chiar era
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextului era nevoie de un termen care să cuprindă dimensiunea spațio-temporală, acel "peisaj", unde aerul tare întreține miturile literare. Intertextualitatea joacă un rol deosebit în literatură prin aceea că ea asigură drumul reversibil, de multe ori dedalic, în orice caz, reeditarea unor momente privilegiate ale blocului temporal. Să ne întoarcem la paginile eminesciene pentru a verifica, din nou, ideea conform căreia un hipertext, respectiv o serie intratextuală transgenerică, se pot prezenta ca punct (zonă) de convergență al unor hipotexte din câmpuri
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de referință în 1968 p. 300). 3 Julia Kristeva " Problemele structurării textului", text tradus din volumul Théorie d'ensemble, Paris: Éditions du Seuil, Collection "Tel Quel", 1968. 4 Prima ediție a Dicționarului de poetică a apărut în 1993, iar la reeditare nu este abordată noțiunea de interdiscurs. 5 [tout texte est un intertexte; d'autres textes sont présents en lui, à des niveaux variables, sous des formes plus ou moins reconnaissables : les textes de la culture antérieure et ceux de la culture environnante
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de Don Juan, Paris: Armand Colin, 1976, apud De Grève: 1995, 37. 5 Nu orice repetare intertextuală ne proiectează în sacru. Opțiunea unui autor intertextualist de a recurge la registrul de mituri literare sau de motive literare clasicizate (cărora, prin reeditare, literatura universală le-a confirmat și garantat valoarea) poate susține ideea repetării similare celei din MER. Dar intertextualitatea este azi peste tot în spațiul tipografic și în viața de zi cu zi ; deși demersul presupune oarecare dificultate, cititorul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de inacțiune, antieroul unei opere care creează doar premisele tragediei clasice, fără a o și produce totuși. Bibliografie Herman Melville. Bartleby. O povestire de pe Wall Street. Traducere de Petre Solomon.Colecția "Cartea de pe noptieră". București: Humanitas, 2007. Stăpîni și sclavi Reeditarea, la Humanitas, a nuvelei lui Herman Melville, Benito Cereno, în traducerea lui Petre Solomon, este tot atît de semnificativă ca și publicarea (de același autor, în aceeași colecție și în tălmăcirea aceluiași subtil poet și eseist), acum aproape doi ani
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
desenului" se află mai curînd pe fața întoarsă, obscură, a "covorului" decît pe cea comună, clară, vizibilă tuturor. Bibliografie Henry James Desenul din covor. Traducere din limba engleză de Luana Schidu. Colecția "Cartea de pe noptieră", Humanitas, 2010. "Straniu" sau "miraculos"? Reeditarea, la editura ART, a faimoasei nuvele jamesi-ene The Turn of the Screw/O coardă prea întinsă (în nu ezit să spun excepționala traducere a Antoanetei Ralian) reprezintă un fapt cultural demn de toată atenția. Textul deși redactat în cunoscuta tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
materializare textuală. Universul particular al liricii acestei poete va fi investigat, în consecință, simultan, la nivel retoric și la nivelul poeticii elementelor, alături de analizele la nivelul tematicilor. stfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
noul pe care îl aduce, la nivel individual (n.n.), dezvăluind, astfel, o promotoare a postmodernismului, trebuie să fie luate în calcul, în modul cel mai ferm"6. Astfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca permanent reper creația poetei, Alina-Iuliana Popescu trasează elementele unei poetici aparte, unice în peisajul literaturii române. Are, întru desăvârșirea acestui proiect, în raza de interes, ca obiect constant de studiu, 11 volume, ediții Princeps, și încă 14 culegeri și reeditări ale creației blandiene. Partea a treia, Ana Blandiana. O poetică a deconstrucției, reia problematica deconstrucției și pe cea a canonului, cu focalizare, de astă dată, pe opera propriu-zisă a poetei. Pe aproape două sute de pagini, urmează cercetarea propriu-zisă și firesc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Dimitrie. Legende și istorioare orientale: legen-de, anecdote, istorioare cu tâlc din Istoria Imperiului Otoman / extrase și prefațate de Elvira Sorohan. Iași: Juni-mea, 2013, 250 p.: il. Elvira Sorohan: Cuvânt introductiv, p. 5-12. ARTICOLE ÎN PUBLICAȚII PERIODICE. INTERVIURI SOROHAN, Elvira. Reeditarea lui Ion Pillat. În: Iașul literar, 16, nov. 1965, nr. 11, p. 88-90. Ion Pilat. Poezii. Antologie și prefață de Aurel Rău. București: Editura pentru Literatură, 1965. SOROHAN, Elvira. Cronica anonimă despre Constantin Brîncoveanu. Contribuții cu privire la data scrierii și autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a încetat să se "dedulcească" din "bunătățile" epocilor considerate mai emancipate ale literaturii românești. Dovadă că în 1961, chiar atunci când susținea seminarul cu noi cei din anul I, debuta în "Iașul literar" cu un articol despre un poet interbelic, intitulat Reeditarea lui Ion Pillat. Această privire tot timpul iscoditoare asupra peisajului literar românesc în integralitatea sa îi oferea specialistului în Veche o perspectivă proaspătă, asupra acestui segment întemeietor, și posibilitatea restituirii lui într-o lumină nouă și printr-o îndrăzneață și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Argus ai cronicarilor literari, deși volumul merita o mai bună evidențiere la vremea apariției, cel puțin din câteva considerente pe care le voi indica în cele ce urmează. Din motive asupra cărora nu insist, reflexul cultural de a împrospăta, prin reeditări și traduceri, operele figurilor emblematice ale românității pare să se fi înțepenit într-o letargie vecină cu o boală lungă și fără leac. Neglijăm, în chip nefericit, ceea ce ne articulează în chip substanțial identitatea culturală, iar această slăbiciune se însoțește
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sale, nu s-a prea schimbat și praful continuă să se adune pe un stil clasic, dar considerat demodat, în ciuda canonizării literare reprezentată de publicarea în celebra "Pléiade". Ceea ce răzbate la suprafață, înviorat de volumul de corespondență (dar și de reeditarea Bloc-Notes-ului și a Memoriilor politice), e jurnalistul Mauriac, diaristul combatant în marile încleștări ale epocii sale. Desigur, relativ recenta "divulgare" a înclinațiilor homosexuale ale scriitorului a contribuit și ea la acest puseu de interes resuscitat, deși, spre deosebire de Gide, Mauriac a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a "ocupat" aproape samavolnic limba franceză, încredințîndu-i teribila misiune de a-i domoli dezmățul afectiv cu biciul spiritului. Reușita "publică" a fost totală o înțelegem, poate, și mai bine acum, la 100 de ani de la nașterea sa, cînd febra evocărilor, reeditărilor și licitațiilor cioraniene e de o intensitate remarcabilă, nu doar în spațiul românesc, ci poate în primul rînd în cel francez, ba chiar și pe alte meleaguri, spaniole sau americane, spre exemplu. Dar în omul Cioran, această răsturnare biografică a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
aceea că " Nu cred că avem o literatură postmodernistă și cu atât mai puțin o "generație" de autori postmoderni (să nu se supere tinerii scriitori din anii '80)"83. De altfel, există în spațiul românesc în ceea ce privește discutarea postmodernismului, o adevărată reeditare a celebrei teorii maioresciene a "formelor fără fond", a lipsei de sincronizare dintre fenomenele mondiale, dar în special cele europene, și ceea se întâmplă în societatea și cultura autohtone. Astfel, orice discuție despre un posibil postmodernism (/postmodernitate) cultural românesc revine
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]