10,187 matches
-
dacă nu înzecit. Să-mi ții și mie un loc pe-aproape, pentru că nu se știe... - Cine știe care-i soarta omulu’... mă ajunge din urmă un comentariu de Evanghelie. - Mișcă, vită! Nu vezi că-i verde? Dormi? Asta e, mă apucase reflecția în mijlocul drumului. O femeie se apără cu plasa de cartofi de o creatură zburlită. Nu sunt cavaler, nu intervin. Nici alții, cartofii se rostogolesc pe trotuar și în stradă. Liceenii din stație exersează pase cu tuberculii. - Dacă ăsta-i oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
obicei, îmi zice Brandy, Kitty Litter își decolorează și-și smulge cu penseta părul facial nedorit. Treaba asta neplăcută cu părul poate ține baia ocupată ore întregi, dar Kitty își poartă ochelarii Ray-Ban invers, îi place mult să-și vadă reflecția. Surorile Rhea, ele au făcut-o pe Brandy ceea ce este. Brandy le datorează totul. Brandy încuia ușa logopedei și, dacă ciocănea cineva, eu și Brandy simulam zgomote de orgasm. Strigam și scheunam și pălmuiam podeaua. Eu băteam din mâini ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
său spiritual care se afla la un pas de vărsarea râului, unde se aflau Înmormântați prietenii, iar cei apropiați lor Îi urmau cu atâta repeziciune Încât orice om - chiar mai puțin Înclinat meditației decât tata - devine filosof, În măsura În care filosofia Înseamnă reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrâneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
toate fețele, după care o duse la nas. Îi plăcea mirosul de carte veche.) Pe ultima pagină dădu de un cuvânt cu litere mărunte, despre care Întâi crezu că era doar titlul unui roman. În pagina a noua găsi o reflecție a lui Machiavelli - sau poate atribuită lui Machiavelli - care‑i trezi curiozitatea: „Statele au două tipuri de inamici, externi și interni. Ce fel de arme folosesc ele În războiul Împotriva inamicului extern? Oare generalii a două state beligerante Își vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bucată de pământ, a cărei mărime nu este dată decât de suprafață aflată deasupra valurilor, pentru polinezieni orice insula oferea o serie de elemente care puteau fi recunoscute de la pește patruzeci de mile de coastele ei. Zborul păsărilor, sunetul valurilor, reflecția norilor, speciile de pești sau de alge care pluteau într-un sens sau altul - fără a mai vorbi de misterioasă rază nocturnă din adâncimi sau de instinctul porcilor -, toate îi indicau unui Mare Navigator că la mai puțin de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o doză întreagă. Carmina asista înmărmurită, palidă, la acel duș acid. Când Alexe, când Nina preluau pe rând comanda, mitraliau cu argumente și contraargumente, ironizau până la hidoșenie totul, exercitau asupra fetei o presiune irezistibilă care, golită de orice sentimente sau reflecții personale, se lăsa manipulată mintal de cei doi profesori, înclina să creadă în existența acestei lumi deformate până la hâd, în superioritatea lor, în triumful lucidității. Numai așa poți să cunoști fericirea supremă, spuneau ei. Dansul foarte sugestiv al mâinilor Ninei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unghi. Cartea nu trebuie să fie un surogat mediocru care nu-și atinge scopul, distrându-ne doar câteva momente, ci rolul ei este, înainte de toate, să asigure o mai bună cunoaștere a omului însuși, cunoaștere care poate fi atinsă prin reflecția cititorului asupra întrebărilor pe care i le pune cartea, autorul. Consider că un scriitor n-ar trebui niciodată să propună răspunsuri; el trebuie numai să formuleze întrebări la care fiecare să poată răspunde. În acest fel, fiecare om ar putea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de învățământ cu frecvență. Doctoratul științific este o condiție pentru cariera profesională în învățământul superior și cercetare; b doctorat profesional, în domeniile artelor sau sportului, care are ca finalitate producerea de cunoaștere originală pe baza aplicării metodei științifice și a reflecției sistematice, asupra unor creații artistice sau asupra unor performanțe sportive de înalt nivel național și internațional și care poate constitui o bază pentru cariera profesională în învățământul superior și în cercetare în domeniile artelor și sportului. (7 Școlile doctorale din cadrul
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
Competențele profesionale sunt un ansamblu unitar și dinamic de cunoștințe și abilități. Cunoștințele se exprimă prin următorii descriptori: cunoaștere, înțelegere și utilizare a limbajului specific, explicare și interpretare. Abilitățile se exprimă prin următorii descriptori: aplicare, transfer și rezolvare de probleme, reflecție critică și constructivă, creativitate și inovare 16. Competențele transversale reprezintă achiziții valorice și atitudinale care depășesc un anumit domeniu/program de studiu și se exprimă prin următorii descriptori: autonomie și responsabilitate, interacțiune socială, dezvoltare personală și profesională. 17. Controlul calității
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
căldura zilei. Erau două plasme. Deci nemuritori, conform observației lui Updike din Centaurul: „În substanța plasmică nu există nici o rațiune intimă pentru ca viața să se sfârșească vreodată. Citat din memorie. Forma nu este decât o metaforă a morții: limita extremă. Reflecțiile sale nu depășeau În greutate umbra Întunecată a arțarilor care plutea pe apa albastră-verzuie a lacului, sfâșiată, din când În când, de câte un pește zburător În căutare de oxigen. Și nici măcar cugetarea americanului. De tinerețe, e drept.” De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu era uriașă - nici una dintre amintirile pe care ludovicianul le luase nu se întorsese și nici unul dintre visele Becului dinainte nu era mai limpede -, dar exista. Moneda se răsucise. De undeva dinlăuntrul meu ieși la iveală o expresie: imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. — Hei. Scout stătea în spatele meu pe punte. Purta impermeabilul acela mare pe care-l văzusem ultima dată în pivnița lui Fidorous. — Hei, i-am răspuns. — Ți-am adus o jachetă. E cam grunge, de prin 1992, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uriașă - nici una dintre amintirile pe care ludovicianul le luase nu se întorsese și nici unul dintre visele Becului dinainte nu era mai limpede -, dar exista. Moneda se răsucise. De undeva dinlăuntrul meu ieși la iveală o expresie: imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. — Hei. Scout stătea în spatele meu pe punte. Purta impermeabilul acela mare pe care-l văzusem ultima dată în pivnița lui Fidorous. — Hei, i-am răspuns. — Ți-am adus o jachetă. E cam grunge, de prin 1992, dar, știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
eram Primul Eric Sanderson cel excursionist, vizitatorul de insule. Eu nici măcar nu plecasem vreodată din țară. Nu văzusem niciodată nici o insulă decât, poate, la televizor, și de ce să-mi amintesc așa ceva? Apoi, de undeva, expresia aceea din nou - imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. Moneda întoarsă, fața ascunsă. Aveam impresia că ceva uriaș se petrecea în jurul meu, dar nu reușeam să ordonez minții pentru să vadă ce era. Scout, acum cu ochelari de soare la ochi, își sorbi berea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eric Sanderson cel excursionist, vizitatorul de insule. Eu nici măcar nu plecasem vreodată din țară. Nu văzusem niciodată nici o insulă decât, poate, la televizor, și de ce să-mi amintesc așa ceva? Apoi, de undeva, expresia aceea din nou - imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. Moneda întoarsă, fața ascunsă. Aveam impresia că ceva uriaș se petrecea în jurul meu, dar nu reușeam să ordonez minții pentru să vadă ce era. Scout, acum cu ochelari de soare la ochi, își sorbi berea și se uită peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și gătisem după rețetele celebrului maestru bucătar. Locul pe care-l lăsasem în urmă ca să pornesc în călătoria asta imprimat acum acolo, pe pătrățelul acela de carton. M-am uitat de la imaginea din mână la insula de la orizont. Imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. M-am întors și l-am văzut pe Fidorous în spatele meu. Am ridicat vederea ca s-o vadă și el. Ce înseamnă asta? Nu știu, Eric, spuse doctorul încet. Avea în mână supracoperta cu mesajul secret pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
după rețetele celebrului maestru bucătar. Locul pe care-l lăsasem în urmă ca să pornesc în călătoria asta imprimat acum acolo, pe pătrățelul acela de carton. M-am uitat de la imaginea din mână la insula de la orizont. Imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. M-am întors și l-am văzut pe Fidorous în spatele meu. Am ridicat vederea ca s-o vadă și el. Ce înseamnă asta? Nu știu, Eric, spuse doctorul încet. Avea în mână supracoperta cu mesajul secret pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
italiană. 2004, Quo Vadis Europo?, versiune în sârbă. 2004, Adrian Năstase de la Karl Marx la Coca-Cola, interviu. 2004, Victoria normalității. Construirea României europene. 2004, Legea nr. 590/2003 privind tratatele comentată și adnotată, coord. 2004, Destinul Contemporan al Dreptului Internațional Reflecții dintr-o perspectivă europeană. 2005, Ad honorem Ion Dogaru Studii juridice alese, coord. 2005, Dimensiunile politicii externe în Tratatele României Evidență cronologică și clasificare pe domenii 1990-2005, coord. 2006, Rolul doctrinei în evoluția dreptului internațional, coord. 2006, Drept Internațional Public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
un rol activ în viața economică și culturală de-a lungul istoriei, benefic zonelor în care locuiau, și factor de echilibru pe plan intern), însărcinatul cu afaceri a.i. a decis să acționeze potrivit acestei logici. De aceea, a supus spre reflecție consilierului pentru relațiile cu țările estice al cancelarului federal, cu care negocia condițiile vizitei, următoarele considerente: partea germană s-ar vedea lipsită, deja într-o perspectivă apropiată, de un avantaj comparativ de mare valoare în relațiile cu România: existența în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
din "povestiri". "Povestirile" narează, dar și descriu, compun priveliști, unele vrednice de pictura impresionistă și expresionistă; ele analizează stări sufletești, proiectează viziuni, disertează. Conțin, astfel, alături de epic (sau chiar, uneori, în absența lui), fantezie, lirism, tensiune dramatică și, mai ales, reflecție. Două dintre textele cuprinse în volum, Considerații generate de sublimarea fericirii și Ultima dilemă a visătorului visat, sunt de-a dreptul eseuri. Un eseu camuflat este Small Talk cu îngerul meu. Povestirea Îngerul exterminator e saturată de eseism. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
diferite sunt și cât de mult seamănă în același timp... Un gând bizar îmi trece prin minte. Ca și cum aș fi aici, deopotrivă cu dublul și jumătatea mea într-o armonie precară, în acest spațiu cvasimitic, incert! Peste câteva luni. Note. Reflecții. Discuții cu prietena mea. Fuga din timp Ce-a vrut să spună Vasiliscul, vizavi de Aspidă, ți-amintești? Când l-am vizitat împreună, în prima mea zi în rezervație? Și, în general, el filozofează întruna, pare a fi singurul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe ea într-o parte, deopotrivă cu cutia de șervețele, stativul de creioane, carnetul de telefoane și fotografiile copiilor. Rămâne față în față doar cu suprafața lucie a cristalului ce se întinde pe toate dimensiunile biroului. Ea îi întoarce chipul. Reflecția vagă și incoloră îi dă o căutătură stranie: găvanele ochilor deosebit de mari, pomeții proeminenți, liniile gurii aproape indescifrabile. Iată o făptură a lui, schimbată, crepusculară, o alură tristă și întunecată ca o umbră. Fiind mereu acoperit de cărți, dosare, notițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
locul dezastrului, mă întâmpină o priveliște ca de sfârșit de lume, ca și cum doi coloși s-ar fi prăbușit strângând sub ei memorii, amintiri, ediții unice, exemplare rare și, printre ele, "Povestea 'ulei", cumpărători și vânzători de-a valma, gânduri, păreri, reflecții, vise... Nu se putea desluși nimic printre dărâmături, dincolo de pagini disparate ce zburau haotic prin aer ca în urma unei explozii istorii întrerupte și amestecate..., trupuri scâlciate sau dezmembrate. Și însoțitorul meu? Unde era el acum? L-a văzut cineva plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și Rugăciune Adesea, meditația și rugăciunea fuzionează imperceptibil. Acest loc pare a fi propice pentru a deprinde înțelesul și distanța dintre ele. Rugăciunea este o construcție formală sau informală, prin care se apelează la grația divină; meditația presupune în plus reflecție la propria ta rugă, pentru că ruga, în fapt, își conține răspunsul, mesajul divin. Meditația urmează cronologic rugăciunii, pentru că a medita înseamnă a ști să-ți asculți răspunsul la propria rugă. Meditația presupune identificarea cu divinitatea, în timp ce ruga presupune tocmai dihotomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era nici pe departe cazul meu. De altfel, reexaminându-mi amintirea, mi se păruse că vocea care spusese „alo” la capătul firului era cea a unei femei. O femeie poate conduce un garaj? Îmi fu ciudă pe mine pentru această reflecție machistă. Da, o femeie mecanic, de ce nu? Te puteai gândi și că i-a telefonat soției lui ca să-i ceară numărul de la garaj. În cazul acesta, era suficient să apăs o tastă ca să anunț o doamnă că e văduvă. Rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
plac”), conținutul era același ca în ajun, dar am apreciat că era proaspăt, la fel ca micul dejun. Am mâncat jubilând, mai întâi pentru că era foarte bun, mai apoi pentru că nu eram pe cale să vizitez un muzeu. Cafeaua îmi favoriză reflecția: ce aveam împotriva muzeelor? Părinții mi-au oferit o educație bună, îmi plăceau lectura, muzica - de ce oare eșuaseră în asemenea hal la capitolul muzee? Încercai să-mi aduc aminte primul muzeu la care m-am dus. Aveam vreo șase ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]