7,041 matches
-
subjugase, Însă am avut certitudinea că acea carte stătuse acolo să mă aștepte de ani de zile, probabil dinainte ca eu să mă fi născut. În după-amiaza aceea, după ce ne-am Întors În apartamentul de pe strada Santa Ana, m-am refugiat În camera mea și am hotărît să citesc primele rînduri ale noului meu prieten. Înainte să-mi dau seama, fusesem subjugat În mod iremediabil. Romanul relata povestea unui om În căutarea adevăratului său tată, pe care nu ajunsese să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fel după un război. Și da, e adevărat că au existat mulți oameni care au intrat În castel și n-au mai ieșit niciodată. Privirile noastre se Întîlniră o clipă. La scurt timp, tata s-a ridicat și s-a refugiat În camera lui, rănit de tăcere. Am strîns farfuriile și le-am depozitat În micul spălător de marmură din bucătărie, ca să le curăț. CÎnd m-am Întors În salon, am stins lumina și m-am așezat În vechiul fotoliu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am cumpărat un bilet de clasa a treia pînă la stația Tibidabo. Am făcut drumul Într-un vagon populat cu ordonanțe, servitoare și zilieri care duceau cu ei sandvișuri de mărimea unor cărămizi, Învelite În foi de ziar. M-am refugiat În bezna tunelelor și mi-am rezemat capul de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo. CÎnd am urcat din nou În stradă, mi s-a părut că redescopeream o altă Barcelonă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fostului Imperiu Roman de Răsărit, iau cu asalt Bizanțul încercuit de o jumătate de secol și repun în discuție dominația venețiană asupra Mării Adriatice. Imperiul Roman de Răsărit dispare. Un semn al timpului: grecii, izgoniți de către turci din Bizanț, se refugiază la Florența, nu la Veneția. Trecuse vremea Veneției. Cine ar putea deveni cea de-a treia „inimă”? Florența nu, pentru că nu este port, iar portul utilizat de ea pentru a-și vinde magnificile pânzeturi, Genova, nu este deocamdată pregătit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să elibereze Europa de împărați, Revoluția franceză îi determină pe puținii săi negustori să plece din țară; în 1797, ultimul dintre cei 120 de dogi din istoria Veneției abdică din ordinul generalului Bonaparte, iar ultimii oameni de finanțe francezi se refugiază la Londra. Și de această dată, pentru viitoarea „inimă”, adversitatea constituie o șansă: Revoluția franceză, care-i interzice Angliei piața continentală și îi incită pe negustorii britanici să privească înspre larg. Această țară mică, cu puțin mai populată decât Irlanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în favoarea noastră, întrebă comisarul, Sincer vorbind, nu prea mare, recunoscu șeful redacției, va trebui să ne mulțumim cu posibilitatea, Și dacă ministerul de interne va vrea să știe care a fost sursa noastră de informație, Vom începe prin a ne refugia în secretul profesional, deși asta prea puțin ne va folosi în situația de stare de asediu, Și dacă insistă, și dacă amenință, Atunci, oricât de greu ne-ar fi, nu vom avea altă soluție decât s-o dezvăluim, vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
găsiți prin zonă, Încercaseră mai Întâi să desfunde caldarâmul: mai apoi, văzând că vechiul pavaj roman rezista, se năpustiseră peste rămășițele vechilor ziduri ale Capitoliului, smulgând cărămizile cu degetele, printre urlete și Înjurături. - Ce se petrece? strigă Dante, care se refugiase Înapoia unei căruțe, spre un bătrân ce ședea ghemuit, strângându-și capul Între mâini. Celălalt Își ridică privirea spre dânsul, Încurajat de vederea veșmintelor sale. - Oameni de-ai familiilor Cerchi și Donati. S-au Întâlnit În târg și pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gest, Dante Îl făcu să tacă. De acum, nu mai avea rost. Simțea că a Înțeles ceea ce se petrecuse. Asasinul se apropiase de Fabio În vârful turnului și Îl ucisese, aruncându-i apoi trupul dedesubt. După aceea coborâse pe scară, refugiindu-se Într-una din odăi când Îl auzise pe poet urcând. În sfârșit, plecase În timpul haosului care a urmat când a fost descoperit trupul, profitând de faptul că poarta hanului nu putea fi supravegheată de la locul căderii. Cu siguranță avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
neașteptată, oprindu-l. Apoi se ridică Încet-Încet În picioare, ținându-l mereu la distanță cu vârful degetelor. El făcu un pas În față, Încercând să prindă creatura care continua să Îi scape, Însă din nou aceasta Îi scăpă din strânsoare, refugiindu-se Într-un ungher al odăii, lângă flacăra lumânării. În sfârșit, cu o mișcare Înceată, ca Într-un dans, ea Însăși desprinse ultimul văl care Îi mai acoperea pântecul, arătându-i-se. Dante Își duse mâna la gură, oprindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scenă. Toată partea de sus a turnului era În flăcări, asemenea unui torțe uriașe În noapte. Din pricina căldurii, tuful din construcție Începuse să se carbonizeze și el, iar vântul Îl purta Într-un nor infernal de scântei. Dacă cineva se refugiase acolo sus, nu mai putea fi de acum decât cenușă spulberată de vânt. Ceva se mișcă În dreptul primul etaj, unde o ferestruică dădea către un balcon Îngust din zidărie. Doi bărbați apăruseră, atrăgându-le atenția celor de jos. Unul trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
părea jenată, nici timidă, iar eu eram în plus în toată povestea asta... Căutam ceva de care să mă agăț, care ar fi putut justifica prezența mea și care să nu mă facă să par un intrus, așa că m-am refugiat în portretul cel mare al soției lui, în faldurile rochiei sale, care curge până la pământ. Ce altceva ați fi vrut să fac? Micuța și-a retras până la urmă mâna, nu însă și privirea, iar procurorul s-a uitat la mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o face bine. Mi-a spus câteva cuvinte: hemoragie, comă. Mi-a cerut să ne grăbim. Am ridicat-o pe Clămence. Era ușoară ca un fulg. Ai fi spus că nu-i mai trăia decât pântecul, că viața i se refugiase în acel pântec prea mare, devorator, înfometat. Am ținut-o strâns lângă mine în trăsură, în timp ce doctorul lovea cu biciul cele două dobitoace. Am ajuns la clinică. M-au despărțit de ea. Două infirmiere au dus-o cu un cărucior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai mic cuvânt, adevărat sau nu, devine dinamită, o mașină infernală, o oală sub presiune gata să-ți explodeze în față fără să o atingi. Jandarmii simt ce se întâmplă. Grăbesc pasul. Dezertorii se mișcă și ei mai repede. Se refugiază toți patru în primărie, unde primarul li s-a alăturat. Urmează un moment de liniște. O primărie e aproape ca o casă. Dar o casă cu drapelul albastru-alb-roșu în fața ei și cu frumoasa deviză pentru naivi: Libertate, egalitate, fraternitate, frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Într-a lui Amory și au străbătut pășunile În vârful picioarelor, sărind și schimbându-și direcția de la un petic de pământ uscat la altul. În fiecare ochi de apă scânteia, parcă, o lumină transcendentă, căci răsărise luna, iar furtuna se refugiase În partea de vest a statului Maryland. Când brațul lui Eleanor l-a atins pe al său, Amory a simțit cum Îi Îngheață palmele de frica mortală că ar putea pierde penelul de umbră cu care imaginația sa o picta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
privit lung. Apoi Amory s-a dus iute la birou și, scoțându-și portmoneul, i-a făcut fetei un semn poruncitor. Dinspre Alec s-a auzit un cuvânt care suna a „penitenciar“. Pe urmă Jill și cu el s-au refugiat În baie, zăvorând ușa În urma lor. - Ai venit cu mine, i-a spus el sever. Ai fost cu mine toată seara. Fata a aprobat din cap, cu un mic sughiț de plâns. Într-o secundă, Amory a deschis ușa celeilalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fi luată În serios. Dar Amory nu isprăvise: - Teoria că oamenii sunt capabili să se autoguverneze se bazează pe omul ăsta. Dacă poate fi educat să gândească limpede, concis și logic, dacă poate fi dezbărat de obișnuința de a se refugia În platitudini, prejudecăți și sentimentalisme, atunci eu sunt un socialist militant. Dacă nu poate, nu cred că mai contează ce se Întâmplă cu omul și cu sistemele create de el acum sau altă dată. - Sunt și curios, și amuzat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ei și nimeni alții i‑ar fi predestinați. Fac artă pentru că aceasta nu le aduce nici un profit și nu‑i mânjește, astfel, cu bani. Dacă arta le‑ar aduce ceva, s‑ar lăsa mânjiți cu plăcere. Totuși nu s‑ar refugia niciodată într‑o profesiune burgheză, nu pentru că n‑ar stăpâni nici una, ci pentru că profesiile burgheze i‑ar stăpâni atunci pe ei, iar pentru artă nu le‑ar mai rămâne nici un pic de timp. Nimeni nu se mai poate realiza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici un sens să câștigi și primește palma promisă. Trăsăturile Annei au în ele o anumită blândețe pe care n‑o avuseseră azi‑dimineață. De unde i se trage oare? Șterge până și vasele. Mama încearcă să‑și uite eșecul ca mamă, refugiindu‑se în rolul de martiră și‑l roagă pe tata să nu mai folosească la noapte nici un instrument care să doară. Tata răspunde glumeț că o să se mai gândească, dar că preferă oricum s‑o lovească mai degrabă prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ce-ți dorești? Spune, Noriko, am făcut eu vreodată ceva care să te rănească? Noriko clătină cu putere din cap În semn că nu. Nu-și dorea decât să părăsească această cameră de zi mult prea luminoasă și să se refugieze În dormitorul cufundat În penumbră, și acolo să se repeadă asupra penisului bărbatului, așa cum un câine vagabond Înfometat s-ar repezi asupra unui os cu puțină carne pe el. Însă bănuia că nu i s-ar fi Îngăduit așa ceva. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să fi fost oricum, numai glorios nu... Pentru că Lucrețiu se face luntre și punte ca să-i ofere, sub forma care îi pare a fi cea mai plăcută prietenului său - poemul -, un expozeu asupra doctrinei lui Epicur, iar acest politician veros refugiat la Atena după o tenebroasă afacere de corupere a unor consuli și a unor auguri plănuiește să construiască taman pe ruinele Grădinii un fel de proiect imobiliar menit să șteargă orice urmă a Magistrului pasionatului poet... Deși Epicur manifestă unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
e satelitul tău dacă el se-nvârte în sens invers de cum te rotești tu din moși-strămoși. Ba se poate întâmpla și mai rău: am avut odată un satelit care nici n-a mai vrut să stea în spațiu, s-a refugiat direct pe o planetă din apropiere și, când ne-am dus să-l luăm, ne-au demonstrat că nu e satelit, ci meteorit. Era uriaș, nici n-am putut să-l clintim, darămite să-l aducem înapoi pe orbită. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
strălucitoarea navă „Romroyce” și la siluetele pământenilor, rămase pur și simplu cu gura căscată. Trecură astfel câteva clipe lungi. Nici unul dintre ei nu îndrăznea să facă sau să spună ceva. Comandantul Aciobăniței avu impulsul să se-ntoarcă și să se refugieze în goană în navă, dar își aduse aminte de repetatele instructaje în care li se atrase atenția că orice întâlnire de gradul trei, dacă e bine condusă, poate contribui la sporirea prestigiului stației în cosmos, nemaivorbind de eventualele avantaje materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și zugrăvelile bizantine, conduc poezia la un stil pastiș ori pestriț. Stilul poeziei d-lui Blaga nu trebuie să fie universal, în sensul imperial al catolicismului, ci intemporal și ceresc, ca Ierusalimul ortodoxiei, care - în nici un caz - nu s-a refugiat în fundațiile Gândirii. Dar ce ne pasă! D-l Blaga ne-a dăruit o poezie mândră și rară. Salutăm această calmă, binefăcătoare stea. Peste orgiile materialității ortodoxe, peste casapii Apocalipsului de la a căror poezie, "Où pourrit dans les joncs tout
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poeziei barbiene este un univers abstract; poezie antimuzicală, tinzând să ucidă retorica, poezia d-lui Barbu, în aspectul ei cel mai izbitor, realizează o serie de tablouri mentale. Prin răcirea în sferele platoniene ale emoției, prin eliminarea ei aproape, se refugiază în aride peisagii cerebrale, în versurile mai ermetice, sau se colorează de o picturalitate a ideii, în vastele sale poeme, între care Domnișoara Hus reprezintă tipul cel mai caracteristic. Pompilui CONSTANTINESCU Modul de existență pe care ni-l propune poezia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
salva cel mai multinațional imperiu al Europei, și astfel în 1919 a fost silit să abdice, Austria devenind republică, iar Ungaria regat, însă sub regența absurd-intitulatului Amiral Miklos Horty, care nu a permis membrilor Familiei Regale să intre în țară. Refugiat în Spania alături de tatăl său, Otto devine Împărat titular al Austriei și Rege (oficial) al Ungariei în 1922, când tatăl său moare. Nu multe s-au schimbat atunci, el continuându-și educația pentru pregătirea unei reveniri la domnie. A fost
Monarhiile secolului XXI: Adio împăraţilor şi aventurierilor, bun venit monarhiilor populare () [Corola-journal/Journalistic/69420_a_70745]