5,383 matches
-
De frica Securității și din dorința de a gândi liber, de a se mișca fără restricții, își părăsiseră părinții, iubitele, rudele, prietenii, preferând să se ascundă în munți. Adrian tremura de frig. Deși vară, noaptea era foarte răcoroasă pe munte; refugiul era aproape înghețat. Prin aerisirea din tavan, prin care ieri plouase, se vedeau câteva stele strălucind; păreau agățate de brațele cerului. Coborî din patul de lemn; se îmbrăcă imediat, dar nu mai avu timp să se spele. Ușa zburase deja
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
Însă Adrian știa că lupii nu atacă oamenii decât dacă sunt flămânzi. Cei îmbrăcați în uniforme și în haine civile nu erau lupi; erau oameni cu suflete de hiene. Uitaseră ce-i omenia și libertatea. Cei nouă tineri, surprinși în refugiul „Diana”, începură coborârea de pe culme; erau încadrați de armata de hiene și mergeau sub amenințarea armelor de foc. Muntele părea o pasăre ce obosise să se mai înalțe spre piscuri ca să ciugulească firimituri din fruntea cerului. Adrian gândea că jos
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
zadă și tisă, cu cerbi, căprioare, râși, cocoși de munte și alte aripate, cu furtuni și încremeniri ... ”, după cum nota scriitorul argeșean Vladimir Streinu. Fiul învățătorilor Eugen și Ana-Profira, Nicolae Labiș a început școala primară în clasa mamei sale, apoi, din cauza refugiului din timpul celui de al Doilea Război Mondial, a continuat școala într-o comună de lângă Câmpulung-Muscel, iar în 1945 s-a întors cu familia acasă. A debutat în literatură la vârsta de 15 ani, în ziarul Zori noi din Suceava
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Acasă > Strofe > Atașament > REFUGIUL PĂRĂSIT Autor: Ovidiu Oana Parau Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te-am așteptat, dar nu ai mai trecut, M-am alintat cu frunze vestejite Cernite lacrimi, doine risipite Jertfind țărânei ultimul sărut. M-
REFUGIUL PĂRĂSIT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363445_a_364774]
-
raze mai mângâie rebegite De-atât alean și clipe netrăite Loc de popas dorit, dar azi nevrut. Castanul cerne monoton tic-tac Clepsidra efemera a'ntomnării Cerșesc zadarnic silueta-ți zării, E parcul gol și-s vreascuri sub copac. *** Referință Bibliografica: Refugiul părăsit / Ovidiu Oana Parau : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1732, Anul V, 28 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Parau : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
REFUGIUL PĂRĂSIT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363445_a_364774]
-
Din punct de vedere psihologic, viciile reprezintă Stari de dependență (ce nu vor să se dezmintă) Față de-anumite substanțe sau activitați (Care cer sacrificii și extravagante plăți). Trăim într-o lume modernă, în care Încearcă să-și găsească un refugiu fiecare; Un obicei sau produs ce îi face plăcere , Astfel zi de zi, tot mai mult, lacomă, mintea le cere. Viciul se instalează pe sensibil teren Ce corespunde c-un eveniment din al vieții plen. Când suntem tineri, viciile constituie
OAMENI ȘI VICII de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362264_a_363593]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ÎMI VĂRS O LACRIMĂ PE VENE Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului În infinitul temporal, secunda moare violent abisul stării de refugiu se adâncește obsedant un strigăt dur , de disperare trezește mușchiul somnolent eu caut doar o licărire în timpul negru , degradant rescriu istoria întreagă și umplu spații din trecut dar clipa rece ce urmează îmi dăruiește conștiința îmi vărs o lacrimă pe
ÎMI VĂRS O LACRIMĂ PE VENE de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362469_a_363798]
-
când din punct de vedere medical, nimic nu o împiedica să facă asta. - Femeia aceasta nu e nebună! spuneau medicii. E ca și cum ar fugi de ceva sau cineva și își auto-induce starea asta confuzională de agresivitate, de parcă ar fi un refugiu pentru ea. Nu știm dacă nu poate sau nu vrea să-și recapete rațiunea. Se comportă ca un nebun sadea, nu încape nici o îndoială, dar... e foarte ciudat... Nu am mai întâlnit un astfel de caz! Trecuseră cinzeci de ani
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
barcă-n zare freamătă și piere: E-un suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind să-mi ușurez din agonie În acest chip, probabil, demodat. M-acuz că nu mai lupt cu ghimpii sorții, Că-s prada îndrăgită de furtuni Și am abandonat în fața porții Spre alte săptămâni și alte luni. Dar
TĂCEREA DIN ADÂNCURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362493_a_363822]
-
afară și dispărea orice pericol de îngheț sau de brumă, să le răsădească în straturile sale cu pământul îngrășat din toamnă. O parte dintre jardiniere, din care după ce scotea și răsădea majoritatea plantelor tinere, le agăța în chioșcul său de refugiu din mijlocul grădinii. Aici lăsa să crească de obicei plantele curgătoare, mușcatele sau tufănelele pitice. Vara trecută scosese toți bulbii de lalele, narcise și zambile și le depozitase în magazie la loc ferit de curenți de aer, să se usuce
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
spațiu. Poveste alchimică, ipostază arhetipală cu fiecare carte pe care o adulmec printre răsuflări febrile, agasate de ropotul dulce al cuvintelor ce se aleargă într-un act de reconstrucție a artei”. Cartea devine în imaginarul Andreei Dănilă formă de viață, refugiu din fața realității, stadiu soteriologic al ființării: ”Și dacă ar fi să-mi construiesc o casă, mi-ar plăcea să fie din cărți... să se înalțe carte pe carte, de jur împrejur numai cărți. Ziduri de cărți, paturi de cărți, să
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
existență proprie, independentă de voință subiectului rostitor, el se putea întoarce împotriva acestuia, instituind. Dacina Dan are o atitudine oscilanta în ceea ce privește cuvintele și ceea ce se poate fauri cu ele : versurile. Pe de o parte poeta construiește din cuvânt / vers un refugiu în fața realului : „ dacă plouă cu versuri / lumea rămâne în spatele ploii “ ( Vară ), se autodefinește prin intermediul cuvântului : „ gând și cuvânt / îngemănate adânc / scuturându-și de nins aripa / fiind eu sunt “ ( Alb ), dar în același timp, utilizează cuvântul pentru a-și țese „ pânză
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
cuget, spiritualitate și simțire românească ai veacului al XX - lea, cu o largă deschidere și recunoaștere internațională! ... Născut la 17 Noiembrie anul 1926 la Stolniceni - Lăpușna în Basarabia, a urmat studii medii seminariale la Chișinău și din anul 1944, datorită refugiului, la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din București, pe care îl absolvă în anul 1945 după care urmează Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, până în anul 1948 când, datorită hărțuielii la care a fost supus din partea puterii politice de atunci, care era
MITROPOLITUL ANTONIE PLAMADEALA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360930_a_362259]
-
care intră în rândurile Bisericii Catolice devine din ce în ce mai mare, deși primirea lor se face cu oarecare greutate, căci se caută de a se stabili care într-adevăr s-au convertit și care vine în această Biserică numai ca într-un refugiu. În orice caz, ei sunt bine primiți, dar supravegheați pentru a nu introduce o linie străină Bisericii. De obicei, acești foști legionari au o conduită exemplară”, iar despre părerea episcopilor catolici cu privire la această problemă, același Agenor preciza că „orice religie
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
a primit binecuvântarea în mănăstirea Cetățuia, din zona Câmpulung-Muscel, iar starețul Pimen Bărbieru l-a spijinit moral și material 25. Alți preoți și călugări au sprijinit activ cu alimente și adăpost membrii acestor mișcări. De altfel mănăstirile erau locul de refugiu preferat al tuturor celor urmăriți de Securitate. Dacă erau prinși, călugării erau aspru pedepsiți. Așa s-a întâmplat la mănăstirea Polovragi unde era ascuns colonelul Iulian Popescu, comandant la Odessa, în anii războiului. Fiind descoperit,toți călugării din mănăstire au
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
Editura ‘’Samia’’ Iași, 2013 În literatură, ca și în viață de altfel, există mii de drumuri pe care poți s-o apuci. Exact ca-n grădina lui Borges, cu multe poteci care se bifurcă. Iar majoritatea dintre ele reprezintă un refugiu față de urâtul înconjurător. Pășind pe oricare din aceste poteci, nu doar că ajungi să trăiești altundeva, dar ajungi la o înțelegere mai bună a vieții de până atunci. Cărțile, pot fi ca și oamenii, cu traiul lor. Au zile mai
CLUBUL DE ELITĂ AL REPREZENTANŢILOR DE SEAMĂ AI LITERELOR ŞI ŞTIINŢEI ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364185_a_365514]
-
vrei să te răcorești, la ieșirea din oraș, în direcția Villingen-Schwenningen, se află ștrandul Troase, cu multe locuri amenajate pentru recreere, gazon pentru joacă amenajat cu mese pentru tenis de masă și înconjurat de multă verdeață și pădure. Aici găsești refugiu după o zi plină de agitație, de zgomot și căldură, poți să te retragi în liniște, înotând în apele bazinelor răcoroase și admirând fauna care înconjoară lacul. Viața din Trossingen nu este plictisitoare, iar locuitorilor le sunt puse la dispoziție
TROSSINGEN (2) – UN TĂRÂM AL TRADIŢIEI ŞI CULTURII ŞVĂBEŞTI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364196_a_365525]
-
în grădina orașului cu bănci și alei pentru plimbări. Pe cărările amenajate și marcate se pot face drumeții în bogatul spațiu verde din împrejurimi, unde se găsesc locuri aranjate pentru grătar. Pe aceste locuri se găsesc cabane pentru protecție și refugii în caz de furtună și sunt amenajate cu parcări pentru mașini. Cele mai căutate și iubite locuri de către drumeți sunt vârfurile Hohenkarpfen, cu înălțimea 912 de metri și Hohenlupfen, cu vârful de 977 de metri înălțime. De pe aceste două dealuri
TROSSINGEN (2) – UN TĂRÂM AL TRADIŢIEI ŞI CULTURII ŞVĂBEŞTI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364196_a_365525]
-
cuvânt: „Nebun, smintit, nerod, prost”. Era mai mult decât o înjurătură! Cât eram de mică, mi-am dat seama imediat că nu toate gândurile pot fi mărturisite și mai trebuie să știi cui i le mărturisești ... Începeam să intuiesc necesitatea refugiului din fața unor ființe lipsite de sensibilitate. Ca atare, hotărâsem să mă duc tot singură în poiană și să vin acasă, cu gândurile zăvorâte. Cred că pe atunci începuseră să apară zorii poeziei în sufletul meu de copil. Voi mai găsi
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
aripi de vânt. // Am să renasc prin tine, poezie!” Versurile sunt fie decasilabice, fie endecasilabice, cu rimă încrucișată 1-3; 2-4 sau împerecheată: 1-2; 3-4. Uneori, poeta folosește termenii vechi, arhaici, pentru a reda o atmosferă: „arfe de lumini”, genune, căință, „refugiu azurit” ș.a. Și ultima parte a volumului, intitulată, nu întâmplător „Evadare” (din canoane, din formulele fixe, din tipare), cuprinde poeme în vers modern, trecute prin filtrul personal, spațiate, cursive, lejere, cu ritm interior și muzicalitate implicită. O sărbătoare de versuri
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
plângeau,/ Te iubeam dincolo de viață și de moarte”/ Nu se auzeau nici măcar șoapte,/ doar foșnetul clipelor și sângele buzelor.” (Șoaptele timpului, subtil parfum de iasomie). Conștientă că „există un timp pentru toate”... poeta încearcă să păstreze „copilăria„ în suflet, acest refugiu neprețuit, locul în care „norii grei și deznădejdea” nu vor putea ajunge. În fiecare zi, când tumultul lumii o copleșește, caută un loc mai retras și-i ascultă „tainica șoaptă,/ lumina caldă,/ candela vie/ nestinsă de niciun vârtej!”... (Refugiu în
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
acest refugiu neprețuit, locul în care „norii grei și deznădejdea” nu vor putea ajunge. În fiecare zi, când tumultul lumii o copleșește, caută un loc mai retras și-i ascultă „tainica șoaptă,/ lumina caldă,/ candela vie/ nestinsă de niciun vârtej!”... (Refugiu în lumina unui zâmbet). Întoarcerea la anii copilăriei, acest timp al poveștilor, al purității și al marilor speranțe - devine un ax vertical de care se reazemă în clipele de mare cumpănă, în imensa agitație a lumii. Poeta nu pierde contactul
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
se abandonează adesea visului...doar o reface, o reconstruiește, „prin ochii copilului se revedea pe el, redevenea... fulg, zbor de fluturi, vis, stea, răsărit, lumină sacră, infinit!.” Prin ochii copilului, fulg în devenire), dându-i o dimensiune metafizică, loc de refugiu și extaz și, mai ales, de regăsire a esenței sale. Întreaga coloană de sprijin a volumului de poezie „Dincolo de luntrea visului” este reprezentată de timp, de dorința de evadare din acest spațiu, acest val uriaș care te cuprinde, te învăluie
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
folosința lui a fost de mai multe ori schimbată, în funcție de necesități sau de dispozițiile date de împărații care se schimbau foarte repede.După anul 1276, castelul a trecut în posesia papilor,care l-au achiziționat pentru a-l folosi ca refugiu în caz de pericol,deoarece vremurile acelea erau tulburi și invaziile cotropitoare loveau des Împeriul Roman.Castelul este legat de Vatican printr-un coridor secret(Passetto di Borgo),care în timpul invaziei Romei de către armatele lui Charles de Bourbon,în anul1527
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
vremurile acelea erau tulburi și invaziile cotropitoare loveau des Împeriul Roman.Castelul este legat de Vatican printr-un coridor secret(Passetto di Borgo),care în timpul invaziei Romei de către armatele lui Charles de Bourbon,în anul1527,a fost folosit ca drept refugiu pentru Papa Clement al-VII-lea și pentru Garda Elvațiană. Acest coridor secret se află mascat de un fel de ușă care este acopetită de o draperie de catifea și se afla în spatele biroului din apertamentele papale. Istoria acelor vremuri are multe
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]