1,382 matches
-
abolit în interior revine din exterior sub formă de halucinație sau delir: „Ceea ce nu a ieșit la lumină dinspre latura simbolică apare în real”, în experiența senzorială brută. Este vorba aici, după cum se vede, despre o operație radical diferită de refulare, în sensul că, acolo unde refularea, procedând prin acumulare în străfundurile inconștientului, ar fi generatoare de sens și de simbol, ar exista o evicțiune a gândirii, o non-gândire. Spre deosebire de refuz, conceptul de „forcludere” desemnează o „abolire simbolică, aceea privind numele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sub formă de halucinație sau delir: „Ceea ce nu a ieșit la lumină dinspre latura simbolică apare în real”, în experiența senzorială brută. Este vorba aici, după cum se vede, despre o operație radical diferită de refulare, în sensul că, acolo unde refularea, procedând prin acumulare în străfundurile inconștientului, ar fi generatoare de sens și de simbol, ar exista o evicțiune a gândirii, o non-gândire. Spre deosebire de refuz, conceptul de „forcludere” desemnează o „abolire simbolică, aceea privind numele tatălui ca referent simbolic al subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cinci ani mai târziu în Interpretarea viselor (1900/1967). În scrierile freudiene, noțiunea de „regresie” apare în ultimul capitol al Interpretării viselor, în care ea este prezentată ca un mecanism de apărare „minor”, de o importanță mult mai mică decât refularea, când, de fapt, regresia este o componentă însemnată a refulării. Orice vis recurge la regresie, căci, sub efectul acesteia, anumite gânduri se transformă în imagini. În opinia lui Freud (1900/1967), „ansamblul gândurilor din vis se dezagregă în cursul regresiei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
scrierile freudiene, noțiunea de „regresie” apare în ultimul capitol al Interpretării viselor, în care ea este prezentată ca un mecanism de apărare „minor”, de o importanță mult mai mică decât refularea, când, de fapt, regresia este o componentă însemnată a refulării. Orice vis recurge la regresie, căci, sub efectul acesteia, anumite gânduri se transformă în imagini. În opinia lui Freud (1900/1967), „ansamblul gândurilor din vis se dezagregă în cursul regresiei și este readusă la stadiul de materie primă”. Astfel, visul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să-l rezumăm aici, dar care explică remarca descurajată făcută de însuși Freud, într-o scrisoare către Putnam: „În adâncul sufletului, cred că dacă vreun om ar poseda mijloacele de a studia sublimarea instinctelor într-un mod la fel de complet ca refularea lor, explicațiile psihologice pe care le-am poseda ar face inutilă ipoteza dumneavoastră filantropică. Dar, după cum am spus, nu știu nimic despre această chestiune” (1915, în Jones, 1955/1979). Iată de ce fiecare dintre autorii care l-au tratat își exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o conștientizare intolerabilă a ceea ce reprezintă, pentru el însuși, problema în cauză: „Intelectul este calmat în detrimentul afectului” (Ruszniewski, 1995). Spre deosebire de ceea ce intră în joc în sublimare, intelectualizarea nu comportă nici cea mai mică activitate de creație. Cât despre comparația dintre refulare și sublimare, ea ne rezervă surprize! Teoretic vorbind, sublimarea exclude refularea. Ultimul mecanism citat poate fi comparat cu un dig ridicat împotriva furiei apelor (imaginea îi aparține lui Freud) care riscă în orice clipă să fie depășit de nivelul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cauză: „Intelectul este calmat în detrimentul afectului” (Ruszniewski, 1995). Spre deosebire de ceea ce intră în joc în sublimare, intelectualizarea nu comportă nici cea mai mică activitate de creație. Cât despre comparația dintre refulare și sublimare, ea ne rezervă surprize! Teoretic vorbind, sublimarea exclude refularea. Ultimul mecanism citat poate fi comparat cu un dig ridicat împotriva furiei apelor (imaginea îi aparține lui Freud) care riscă în orice clipă să fie depășit de nivelul lor, în timp ce sublimarea se aseamănă cu un canal ce stăvilește valurile și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
depășit de nivelul lor, în timp ce sublimarea se aseamănă cu un canal ce stăvilește valurile și dirijează apele spre o destinație utilă, cum ar fi irigațiile. O altă descriere iese în evidență dacă amintim, conform expresiei lapidare a lui Anzieu, că „refularea este iluzia unei renunțări, în vreme ce sublimarea este o renunțare fără deziluzie” (1979). Dar cum nimic din ce se leagă de sublimare nu este simplu, opoziția între cele două apărări nu este chiar atât de clară. În acest domeniu, opinia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
domeniu, opinia lui Freud a variat atât de des, încât e greu să o rezumăm. De obicei, el consideră că între cele două există un raport de excludere. De pildă, el remarcă faptul că sublimarea permite satisfacerea idealului eului fără ca refularea să fie și ea implicată (1914/1985). În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
rezumăm. De obicei, el consideră că între cele două există un raport de excludere. De pildă, el remarcă faptul că sublimarea permite satisfacerea idealului eului fără ca refularea să fie și ea implicată (1914/1985). În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
raport de excludere. De pildă, el remarcă faptul că sublimarea permite satisfacerea idealului eului fără ca refularea să fie și ea implicată (1914/1985). În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare. Am putea presupune că sublimarea nu vizează decât o anumită cantitate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1985). În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare. Am putea presupune că sublimarea nu vizează decât o anumită cantitate de energie sexuală, iar refularea ar fi utilă în scăderea intensității acesteia, permițând deci o sublimare reușită. În domeniul acestei comparații, se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare. Am putea presupune că sublimarea nu vizează decât o anumită cantitate de energie sexuală, iar refularea ar fi utilă în scăderea intensității acesteia, permițând deci o sublimare reușită. În domeniul acestei comparații, se verifică exactitatea observației Annei Freud (în Sandler, 1985/1989), conform căreia cele mai multe dintre mecanismele de apărare se amalgamează între ele. „Veți găsi cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vicisitudinilor vieții: munca intelectuală oferă o asemenea plăcere, încât „destinul are prea puțină putere asupra noastră” (1930/1995). Există o similitudine între umor și sublimare: umorul reprezintă depășirea și dominarea neplăcerii, la fel cum sublimarea reprezintă depășirea (dar nu și refularea) unei plăceri sexuale considerate a fi primejdioasă (Dubor, 1973). Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Atunci când opune umorul celorlalte mecanisme de apărare, Freud remarcă faptul că acestea din urmă sunt utile, de vreme ce evită apariția neplăcerii, dar că, prin caracterul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
celorlalte mecanisme de apărare, Freud remarcă faptul că acestea din urmă sunt utile, de vreme ce evită apariția neplăcerii, dar că, prin caracterul lor inconștient și automatic, pot deveni nocive. Umorul, în schimb, nu prezintă nici un risc, deoarece nu se sprijină pe refulare (1905/1988). El nu este numai eliberator, precum cuvântul de duh, dar și „grandios și exaltant” (1927a/1985), și permite obținerea unei plăceri în ciuda afectelor deranjante. Spre deosebire de glumă, umorul nu are deloc nevoie de un interlocutor pentru a se dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud a făcut referire țin de viața cotidiană a oamenilor, de tradiția culturală căreia îi aparține individul, de reușita conștientizării relațiilor sale cu mediul, cu deosebire a celor care privesc relațiile cu partenerii de sex opus, ca generatoare de numeroase refulări cu efecte organice diverse. Ambii au ajuns în fața unor probleme la fel de dificile și de perspectivă pentru cunoașterea psihologică: pe de o parte, Darwin și discipolii săi au fost mai puțin sancționați când au încercat limitarea aplicabilității teoriei evoluționiste doar la
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
asupra fiecăruia, în care trebuie luate în considerare reușitele, variabilele culturale etc. Pentru Adler sentimentul primar de inferioritate are un corolar complementar, necondiționat, al compensării, cu componente fiziologice distincte. Compensarea, la Adler, reprezintă un concept cheie, similar cu cel de refulare în sistemul psihanalitic al lui Freud. Cel mai important lucru în sistemul adlerian este argumentarea cu care se pleacă de la imperfecțiunea somatică a corpului. El arată că de la naștere individul poate avea unele caractere somato-morfologice deficitare, suficiente pentru evocarea instinctului
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
anul 1912, în care este criticată teoria freudiană pentru îngustimea sa conceptuală. Era o critică făcută cu punct de plecare în propriile studii experimentale în domeniul inconștientului. După părerea sa, diversele forme de vise nu pot fi explicabile doar prin refularea dorințelor. Pentru a aduce noi fundamente în favoarea concepției sale Jung face o vizită de documentare în mai multe țări (Africa de Nord, Arizona, Kenia) unde efectuează studii asupra populației primitive a acelor locuri. Surpriza sa a fost reprezentată de numeroasele analogii pe
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dizidenților. În Anglia oferă ospitalitate psihanaliștilor germani și austrieci care au trebuit să se refugieze din fața nazismului. În 1956 reușește să celebreze centenarul nașterii lui Freud. În centrul atenției investigațiilor lui Jones au fost fenomenele de coșmar, angoasele, cele de refulare ale libidoului, toate investigate din perspectivă clinică. El a preluat metodologia simbolistică pentru studierea fenomenelor maladive, nu ezită să se inspire din mitologie, din religie pentru interpretarea acestora. După ce o întâlnește pe Melanie Klein gândirea sa suportă o deschidere spre
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
care să găsească aici originile de dereglare patologică a comportamentului. Psihanaliza freudiană este completată de B. Malinowski cu o alta în care este invocată maleabilitatea culturală a instinctelor (a), care a formulat o finalitate culturală a instinctului, ca substitut al refulării (b). Ruth Benedict a subliniat pluralismul, respectiv variabilitatea culturilor prin raportare la formele diferite ale conduitelor sexuale. Sunt considerate prin comparație societățile primitive și cele cu o cultură bogată, civilizată. În acest sens, ea a făcut distincție între societățile cu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
accesibil și divers mijloc de divertisment, creează o lume în care telespectatorul poate evada, eliberându-se temporar de frustrările și neîmplinirile din viața reală. Tocmai de aceea, toate produsele mass-media ce dețin recorduri de audiență răspund tocmai acestor nevoi de refulare și relaxare ale indivizilor. În societatea modernă, pe măsură ce timpul liber rămas la dispoziția individului a crescut, categorii tot mai largi ale populației au început să folosească mass-media ca principal furnizor de bunuri destinate ocupării timpului liber. Funcția educativă. Alături de școală
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și executarea obiectelor artistice pre-existente. În acest sens, Duchamp declară că obiectele ready-made oferă o nouă delectare estetică, în timp ce artisticitatea lor depinde de modul de alegere și de expunere a obiectelor. Dar obiectele ready-made nu sunt un mod nihilist de refulare a artei, ci definesc starea pre-ontoloigcă a operei de artă. Cu alte cuvinte, orice obiect real poate dobândi însușiri artistice dar nu mod natural, ci doar prin implicația creatorului. În consecință, putem spune că orice arhitectonică ontologică a operei de
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Rebreanu evidențiază rolul pe care îl are pământul în concentrația epică a textului și în legătura iubire pământ. De aici rezultă și drama personajului incapabil să trăiască simultan ”două glasuri”: pământul și iubirea, două obsesii. Alegerea uneia dintre ele presupune refularea alteia. Opțiunea personajului generează tragism datorită limitelor pe care le impune. Până va fi capabil să ia o decizie, Ion va oscila între cele două glasuri. Când decizia pare luată în favoarea Anei, glasul iubirii îl chinuie, dar personajul își estompează
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
care întemeia progresismul civilizației moderne, riscă să nu reprezinte altceva decât o "iluzie plăcută"7. Perspectiva antropologico-morală a lui Sigmund Freud s-a definit așadar, daca nu pesimista, cel putin sceptică, susținând prezenta râului în structura psihică a omului. Mecanismul refulării corespundea unor tensiuni agresive, confirmate la scară colectivă de primul război mondial, iar împlinirea eului survenea în ultimă instanță că satisfacție narcisiaca 8. Alfred Adler a valorificat și el conceptul analitic de complex afectiv, susținând existența unei mișcări psihice compensatorii
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
Psihanaliza culturală a renunțat la biologismul unilateral propriu metapsihologiei freudiene și s-a aplecat asupra condiționării valorico-atitudinale a eului, explicând funcționarea acestuia și etiologia nevrozelor în legătură cu modelul comportamental dintr-o societate dată21. Pe această cale, mecanismul constrângător al cenzurii și refulării a fost relativizat, în sensul că nu mai constituia o fatalitate naturală a omului dominat de pulsiuni, ci un complex de reprezentări structurate istoric și surmontabile prin cunoaștere și acțiune. Dacă înclinația către confruntare și violență irațională nu rezidau în
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]