1,168 matches
-
face să-l iubești... să-l admiri...; după aia vine și respectul... și încrederea... Adică să știi că e un om, ca și tine, dar în același timp să crezi că e, totuși, ceva mai mult ca tine... De aia regalitatea nu-i chiar o instituție perimată... Și nici Regele... Octav: Dacă te aude mama, îți dă foc la cort...! Groparul: Da, domnule, omul are nevoie să se devoteze... să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu, săracu, n-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
facă să-l iubești... să-l admiri...; după aia vine și respectul... și încrederea... Adică să știi că e un om, ca și tine, dar în același timp să crezi că e, totuși, ceva mai mult ca tine... De aia regalitatea nu-i chiar o instituție perimată... Și nici Regele... Octav: Dacă te-aude mama, îți dă foc la cort...! Groparul: Da, domnule, omul are nevoie să se devoteze... să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu', săracu', n-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ambii îngrijorați de întîmplarea din seara precedentă, și de vizita sa la gazda poetului. Paragraful mi s-a părut, și mi se pare, fals (întrucît îi atribuie lui Bacovia o amplă diatribă împotriva lui Carol al II-lea și a regalității în ansamblu) pînă la punctul în care spune că i-a mai solicitat poetului un scurt interviu, întrebîndu-l: „-Care a fost și este cel mai apropiat prieten al d-voastră, maestre? -Agatha. -Ce ați realizat mai de seamă în viață
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
propriu de conștientizare, a unui „Eu” orgolios și hipertrofiat la măsura unor sentimente firești și normale, are loc în cazul regelui Lear. Caracterul acestui rege era — ne spune W. Shakespeare — puternic atins de morbul trufiei, înfumurării, aroganței: el considera că regalitatea este un bun doar al său, care trebuia să-l reprezinte numai pe el. Această hipertrofie a personalității, întreținută și de lingușirile frecvente ale curtenilor săi, îl pune în imposibilitate de a mai aprecia corect realitatea înconjurătoare (nu va ști
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
înconjurătoare (nu va ști, de exemplu, să aprecieze iubirea sinceră, dar măsurată în manifestări exterioare, a fiicei sale Cordelia, preferând în schimb iubirea prefăcută a fiicelor mai mari, a Gonerillei și a Reganei). Când regele Lear își va pierde atributele regalității, va fi incapabil să înțeleagă că altcineva îl poate înlocui: încăpățânându-se în a se considera totuși rege, el cere să i se retrimită suita de cavaleri de care a fost privat, cere să i se acorde din nou onorurile
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
al sufletului și al cuvântului de esență divină, ba chiar ca emblemă a lui Hristos. Un alt detaliu esențial: în ebraică numele albinei, Dbure, și cel al cuvântului, Dbr, provin din același radical. Asociind feminitatea cu albinele și, simultan, cu regalitatea ("regină exilată", respectiv "Doamnă" înveșmântată în "albastră togă"), eruditul poet nu face altceva decât să sugereze legătura strânsă, chiar indisolubilă, dintre eros/ feminitate și logos. Dacă la început apariția personajului feminin în orizontul eului poetic marchează reinvestirea universului interior cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celebrată nu ca o ruptură, ci ca o apoteoză, își va însuși glorioasa operă începută de primii noștri regi, dar în mod rușinos neîmplinită de ultimii lor succesori. După modelul unor spectacole imaginate de organizatorii serbărilor revoluționare, tronul cade, atributele regalității dispar, pentru a lăsa să apară chipul ce nu mai poate fi schimbat al Franței o Franță ce se confundă cu Libertatea, care, în sfîrșit, după o lungă istorie, și-a realizat propria împlinire. După ce a fost artizanul unității, Monarhia
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
hecatombe pe scară largă, atunci Europa își va fi atins apogeul și se va prăbuși în abis. Statele-națiune Franța revoluționară este primul exemplu desăvîrșit de stat-națiune. Încă din perioada monarhiei, Franța își dezvoltase un stat centralizat, iar integrarea în ordinea regalității și amenințarea destabilizatoare a invaziilor străine concurau la formarea spiritului național. Revoluția operează o veritabilă mutație, înlocuind Suveranitatea Regelui cu Suveranitatea Poporului, care încetează a fi supus al Suveranului său pentru a deveni Supus suveran al propriei sale Istorii. Din
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
judecata colectivă poate fi superioară celei individuale (după cum susține Aristotel), democrația poate devia spre un fel de "guvernare a mulțimii", care, potrivit lui Aristotel, se poate dovedi la fel de nocivă ca alte forme deviante de guvernare cum ar fi "tirania" derivată din "regalitate" și "oligarhia" derivată din "aristocrație"28. Această idee este preluată mai târziu de Marx, dar este folosită cu sensul de "drept de proprietate" retrocedat "maselor". Spre deosebire însă de Marx, Aristotel și Platon consideră că formele de guvernare se succed
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
poate fi tradusă fie cu „Yhwh domnește” sau „este rege”, fie cu „Yhwh a devenit rege”; ultima traducere ar putea fi o mărturie în favoarea existenței unei sărbători celebrate în fiecare an în ziua de Anul Nou, în care poporul confirma regalitatea lui Yhwh; această expresie putea fi o formulă liturgică, proclamată de popor în momentul culminant al celebrărilor. Înțeleasă în felul acesta, formula ridică diferite probleme, nu de natură gramaticală sau sintactică (din acest punct de vedere, ambele traduceri sunt corecte
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
îl voi consacra să fie poporul meu și-l voi binecuvânta”; în 2,30: „El nu a consacrat pe niciun alt popor și nicio altă națiune ca să celebreze sabatul în afară numai de Israel”; în 50,9b: „Aceasta este ziua regalității sfinte pentru tot Israelul pentru totdeauna, între toate celelalte popoare”. Din ultima frază provine titlul de šabbăt hammalkăh, „regina sabatului” (în ebraică termenul este feminin), și astăzi în uz în ritualul domestic. Respectarea sâmbetei valorează cât împlinirea tuturor celor-lalte porunci
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
orașul fiind stăpî-nit de terorismul zeloților, otrăviți cu vedenii și minuni de învățații lor nebuni de la Qumran. Încă de la începutul revoltei, ea s-a transformat într-un adevărat măcel în-tre fanaticii zeloți, naționaliști religioși, teocrația care era împotriva mișcării și regalitatea formală, susținută de Roma prin Agripa ll, ajungînd să se dea lupte chiar în incinta sacră a Templului. Răsculații înving trupele regelui și legiunea procura- torului Siriei trimise să-i aducă la ascultare pe iudei iar aceste victorii au adus
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
despre ea este vorba) Paulescu ajunge la concluzia că lovitura de grație avea să o dea patima de proprietate și patima de dominație, cu alte cuvinte bogățiile pe care Biserica le acumulează prin danii de la împărații timpului. Se adaugă acestora regalitatea feudală cu care șefii ei, îndeosebi papii, au fost învestiți. Necazurile aveau să înceapă în anul 337 când Constantin cel Mare se botează, devenind astfel primul împărat roman creștin. În semn de recunoștință pentru o vindecare obținută de la papa Silvestru
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
al timpului avea să-l consacre, spunându-se chiar că un înger ar fi strigat din înălțimile cerului. „Nenorocire! nenorocire! astăzi s-a dat otravă bisericii’. Bogățiilor oferite bisericii aveau să li se adauge, la sfârșitul secolului al VlII-lea, regalitatea feudală a papilor, odată cu dania făcută de Pepin, regele francilor, care oferă papei cheile orașelor italiene și întreaga Italie de mijloc cucerită de la lombarzi. Actele acestor donații au fost depuse pe mormântul apostolului Petru, dovedind astfel „că aceste teritorii devin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
divină, datorită violării legii care interzice preoților să poarte arme. În realitate, în calitate de prinț temporal, Papa era obligat să-și apere teritoriul, scoțând astfel în evidență incompatibilitatea gravă între misiunea Papei ca păstor spiritual suprem și datoria pământeană impusă de regalitatea pe care o deținea împotriva canoanelor creștine. „Iată ce stârpituri morale - spune Paulescustăpânite de patima de dominație aveau să înlocuiască sfinții Pontifi care au cinstit biserica, între care poate cei mai mari au fost Leon cel Mare, Grigorie cel Mare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Clement al VII-lea susținut la rândul său de francezi. Spectacolul a fost suficient de bizar, pentru că doi papi (locțiitori ai lui Dumnezeu pe pământ) se războiesc pentru un tron, călcând în picioare pilda lui Hristos care a fugit de regalitate și a cerut urmașilor săi să combată „plaga infernală a războiului”. Schisma papală a subminat considerabil autoritatea pontificală și în consecință unitatea bisericii. S-a ajuns în situația că papa nu mai avea autoritate a necesară, simțindu-se nevoia intervenției
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de mai târziu (168), în fapt a protestanților care se divizaseră în mai multe secte, care mai de care mai radicale, ajunge sub comanda lui Cromwell să-l execute chiar pe rege (Carol I), deși acesta era protestant, suprimând astfel regalitatea și declarând republica. Conflictul avea să se extindă și asupra catolicilor irlandezi pe care Cromwell îi trece efectiv prin foc și sabie pustiindu-le țara, pentru ca, în final, 20.000 de irlandezi să fie vânduți ca robi în America. Deși
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
rolul său spiritual și pacificator, de păzitoare a poruncilor creștine, de îndrumare a creștinilor pe calea spre mântuire. Redă în același timp păstorului suprem virtutea pierdută cu aproximativ 1000 ani în urmă, virtute pierdută odată cu boala viciului indusă de gustul regalității. În sfârșit se ridică împotriva afirmației lui Bernard Lazare care în L-antisemitisme spune: „Religia creștină moare sub loviturile rațiunii și științei’. Care rațiune și care știință? se întreabă Paulescu. „Nu o fi cumva rațiunea lui Klotz care în timpul revoluției
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
punctate: Transilvania a fost cucerită de ungurii stabiliți în Câmpia Panonică în multiple stadii, începând cu sfârșitul secolului al IX-lea și prelungindu-se până spre anul 1200. Mărimea suprafeței teritoriului transilvan, pe fondul deficitului demografic al ungurilor, a determinat regalitatea ungară să apeleze la serviciile sașilor și secuilor, populații care au primit pământuri (și privilegii) în zonele de frontieră cu scopul de a consolida militar noile achiziții teritoriale. Afirmarea independenței Țării Românești față de coroana maghiară în urma pierderii bătăliei de la Posada
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
militar noile achiziții teritoriale. Afirmarea independenței Țării Românești față de coroana maghiară în urma pierderii bătăliei de la Posada (1330) de către regele Carol Robert de Anjou, suplimentată de înființarea mitropoliei ortodoxe a Ungrovlahiei în 1359 cu sediul la Câmpulung a determinat reacții ale regalității maghiare împotriva românilor din Transilvania. Astfel, în 1366, urmașul la tron al lui Carol, Ludovic I al Ungariei, a emis Decretul de la Turda, care a avut ca efect excluderea românilor ortodocși din nobilime. Condiția necesară impusă pentru deținerea titlului de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și cărțile de citire, istoria românească. În corelație cu conturarea unei iconografii a memoriei istorice naționale, reforma haretistă a instituit și o ritualistică comemorativă organizată în cadrul unui calendar al serbărilor școlare, așezând, de asemenea, bazele fundaționale ale cultului școlar al regalității. Pentru ca școală să "sădéscă în sufletul tinerimiĭ iubirea nețărmurită de țĕră și sentimentul solidaritățiĭ naționale" - considerată misiunea de căpătâi a educației -, Haret a introdus, prin circulara din 22 aprilie 1897, un calendar al serbărilor școlare obligatorii. Aniversate erau zilele de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sădéscă în sufletul tinerimiĭ iubirea nețărmurită de țĕră și sentimentul solidaritățiĭ naționale" - considerată misiunea de căpătâi a educației -, Haret a introdus, prin circulara din 22 aprilie 1897, un calendar al serbărilor școlare obligatorii. Aniversate erau zilele de 10 Mai (ziua regalității) și 24 Ianuarie (ziua Unirii din 1859) - cei doi pilaștrii simbolici ai ordinii temporale a noului calendar comemorativ național. Alături de acestea, celebrative au fost desemnate zilele bătăliilor de la Valea-Albă și de la Călugăreni. În timp ce morții și veteranii Războiului de neatârnare trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Alături de acestea, celebrative au fost desemnate zilele bătăliilor de la Valea-Albă și de la Călugăreni. În timp ce morții și veteranii Războiului de neatârnare trebuia onorați prin ritualuri comemorative, conferințe, cântece patriotice și chiar pelerinaje la locuri istorice (Haret, 1903, Anexe, p. 246). Cultul regalității era deja prezent atât în iconografia națională (exista obligația prezenței în toate sălile de clasă a portretelor suveranilor) cât și în ritualistica comemorativă (ziua de 10 mai, precum și aniversarea independenței, fiind intrinsec celebrări ale lui Carol I). El a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a fost alcătuit din traversele originii, continuității, unității, independenței și spiritualității. Evenimentele politice din ultima parte a secolului al XIX-lea, în special triada alcătuită din i) instaurarea monarhiei (1866); ii) victoria în războiul de neatârnare (1878) și iii) proclamarea regalității (1881), s-au repercutat și asupra memoriei naționale. Pe lângă axele centrale ale originii, continuității, unității, independenței și spiritualității, care au asigurat structura de rezistență în bazele căreia s-a construit imaginea oficială a trecutului colectiv, memoria națională a fost încoronată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Paradoxal, precipitată de gravitatea evenimentelor politice care continuau să se succeadă cu repeziciune, memoria istorică devine tot mai contemporană. Figura simbolică în jurul căreia se strânge discursul istoric devine Carol I, iar categoria politică în jurul căreia se reconfigurează memoria națională devine regalitatea, conceptualizată ca o întăritură cardinală a statalității, unității și independenței românești. Centralitatea figurii lui Carol și însemnătatea regalității încep să se contureze în literatura școlară cu un oarecare ecart. Manualul lui Melidon (1876), publicat la un deceniu de la întronarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]