7,442 matches
-
cameră, din pământ. Bordeie. La întoarcerea la regiment am fost oprit la trenul regimentar unde am lucrat cu plutonierul activ Cocuz Vasile din Vaslui și plutonierul T.R. Krefe Otto, un neamț-austriac care era sigur de pierderea războiului. După căderea Odesei, regimentul nostru fiind aproape decimat, trebuia să se întoarcă în țară. Aceasta se făcea pe etape, fiindcă era vorba de sute de kilometri până la Vaslui. Din păcate locotenent colonelul Abdenagor Constantinescu fusese înlocuit de colonelul cu stea Momiceanu Scarlat, ofițer de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dar cu rezerviștii, ba. Măi Darie, mi se pare mie sau văd niște ofițeri aici? Rezerviștii au rahat pe mână de-ți pute? Sau tu nu știi că războiul nu se duce cu ofițerii activi, soldații activi și cu caii regimentului? Războiul se duce cu ofițerii de rezervă, cu caii de rechiziție și cu rezerva, adică cu soldații concentrați, să știi de la mine. În afară de asta ei, în civilie, au munci de răspundere dar tu, dacă te dă afară din armată, la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Tu ce ești? - Păi, domnule colonel, la gradul II pe care îl am, nu pot fi decât general. - Ai auzit, locotenent Darie? Ți-ai refuzat cinstea să dai mâna cu un general! Marș de-aici. Când eram în țară, la regiment, Moș Coajă venea cu trăsura cu doi cai. Gornistul suna din goarnă “sosirea comandantului” iar ofițerul de serviciul dădea raport de câtă trupă activă, rezervă, cai, căruțe, harnașamente, etc, etc. Colonelul ducea mâna la caschetă să spună gărzii “bună dimineața
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
căruțe, harnașamente, etc, etc. Colonelul ducea mâna la caschetă să spună gărzii “bună dimineața, băieți” iar ei să răspundă în cor:”Să trăiți, domnule colonel”. Și uite, într-o zi, colonelul, drept răspuns la rapor tul ofițerului de serviciu pe regiment spune: Știu, da, sau trimis din rația soldaților atâtea kilograme de carne maiorului X, căpitanului Z, plus cât au luat majurii. Caii mor de foame fiindcă boabele le mănîncă gâștele majurilor, fânul... Mare, bun și adevărat om a fost colonelul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
germane transformate în plumb își găseau sensul pașnic în războiul copiilor cu peștii. Veneau și nemții prin sat. Poate, în felul lor, le era dor de propriile sate. La 1 august 1944, primind ordin de mobilizare, m-am prezentat la Regimentul 25 infanterie la Piatra, în județul Teleorman de unde am fost repartizat la Compania a 3-a sanitară cu sediul în Alexandria, mai exact în comuna Adămești. Aici conducerea era formată din oameni foarte însemnați, comandantul, colonelul Georgescu fiind șchiop iar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
chip neîndoielnic că reacția mea era patriotică. Dacă acel câine l-ar fi urmat pe un civil francez, lucrul m-ar fi lăsat cu totul indiferent. Dar așa, mi-l imaginam pe simpaticul animal în chip de mascotă a unui regiment german și simțeam cum mă cuprinde mânia. Testul era cât se poate de convingător. M-am dus în zona sudică, să mă lămuresc în legătură cu Rezistența. Dar, o dată ajuns acolo și având toate informațiile necesare, am început să ezit. Hotărârea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de când era civil - nu găsea că vizitele o deranjează deloc de la treburi. Domnișoara era naivă și avea probabil unele gânduri serioase în privința lui Lică, de care poate flușturaticul Lică nu s-ar fi lepădat. Dar intervenise războiul. Lică, chemat la regiment, reluase tunica și se risipise cu treburi zorite de aprovizionări prin Ilfov. în felul ăsta ajunsese la Prundeni, la moșia cumnatului Hallipa. în timpuri normale Lică ocolea familia ce-1 ocolea. Vagabonda-iul l"i îi lăsase față d" ci o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu erau decât cei de dincolo. Lică nu se înțelegea cu nemții decât tot de nevoie. Națiile străine îi fuseseră totdeauna urâte, cu atât mai mult cele asupritoare. Aprovizionarea forțată îi adusese iar la Prundeni. Lică se arătase desperat după regimentul lui și pentru că Hallipa îl întrebase cum de a rămas, cu oarecare severitate, Lică, iritat cie bănuială, își făcuse dovezile. Pe la conac insă nu se ducea decit rar. Frumoasa moșiereasă țipa că-i trădător și dezertor, și Lică îngălbenea la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și chiar făcuse afaceri bune. Primise pe Lică și pe Sia cu plăcere și se arătase așa ele drăguță, îneît numai ei singure Lică îi povestise toată pătimirea lui, fără ca duduia Mari să arate vreo mirare sau nemulțumire. La înapoierea regimentului, Lică, deși era neliniștit, se dusese la sediu și ceruse reangajarea provizorie. Frica îl trimetea în chiar vizuina lupului, dar și prudența. Acolo, în preajma pericolului, se putea ocroti mai bine. In dezordinea fericită a reîntoarcerii, când se făceau liberări, se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
alte raporturi decât cele nevoite. Prin bunele lui tratative, moșia cumnatului fusese cruțată. Din fericire, coloanele nemțești nesuferite erau acum departe. Lică se credea bun patriot, dar nu avea destulă încredere în hârtiuțele nemțești. De aceea, după un timp, când regimentul trebuise să plece în Ardeal. Lică, deși nesupărat de nimeni, se decisese să treacă pentru 153 totdeauna la viața civilă. O împrejurare îl făcuse să plece pe un timp din București. Duduia Mari se măritase cu negustorul îmbogățit, ea, care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pentru totdeauna". Un fel de bucurie îi venea la gândul libertății de altădată, regăsită. Era ultimul cal. Strălucea! Acel pe care trebuia să-1 alerge chiar Lică în cursă de stăpân. Ada avu un râs ascuțit, isteric: - Ăsta e cal de regiment, nu de curse . Nu isprăvi cuvântul și țipă cu toată gura. Printr-o mișcare brutală, neprecugetată, Lică o plesnise peste mâini cu cravașa. Dunga albă lăsată de curea se desena pe brațul înroșit. " Tot era să plec așa și așa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ion, intelligent, energic, pasionat de istorie și eroii ei, ajunge șef de promoție al Gimnaziului militar din Craiova și al Liceului Militar din Iași, pe locul I în 1904 e sublocotenent de cavalerie, pasiunea sa; în 1907, pe când era în Regimentul 4 Roșiori Regina Maria, se face înțeles de țăranii din Teleorman, unde fusese trimis să calmeze spiritele, netrăgându-se niciun foc; la Târgoviște ajunge căpitan și i se încredințează comanda Escadronului școlii de ofițeri; se face tot mai cunoscut prin
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
matale (moldovenism sadea) deschideai ochii spre viață, când abia începeai să lupți cu viața, eu, învățătorul pregătit să educ copiii mici, a trebuit să educ și să formez ostași chemați să apere Patria. În iulie 1940, după retragerea din Basarabia, regimentului meu de la Ismail i s-a fixat drept garnizoană orașul Focșani și am staționat temporar pe la Mândrești și Câmpineanca, apoi prin dec. 1940-oct. 1941 am lucrat în Focșani la instruirea recruților 1941, 1942, iar mai târziu pe la Suraia, Biliești și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de arme demne de reținut, înaintează în grad până acolo unde poate ajunge un soldat cu studii medii. Și primește Medalia ,,Bărbăție și credință", cls.a II-a cu spade și ,,Virtutea Militară" cls. a II-a, pentru că, scrie Comandantul Regimentului 11 Dorobanți despre dânsul: ,,Ostaș de un curaj și de o vitejie legendară, a arătat un curaj extraordinar și un avânt ce iese cu totul din comun"! La doi pași de inamic, surprinde sfârșitul măcelului stupid. Îl transcriu pentru că este
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
un lup feroce. Sora lui Jan fusese până nu demult o fată frumoasă. Trebuia să placă și trebuia să fie admirată. Firești, aceste lucruri au fost slujite și de întâmplare. Târgul avea garnizoană iar locuința bătrânului Carpinschi era pe strada Regimentului. De două ori pe zi fiecare ofițer trecea prin fața casei, admirând floarea cu ochi negri, focoși și lucitori, al cărei braț trăgea storul la fereastră. Prima aventură Eva o avusese la șaisprezece ani. La optsprezece, avea experiență. A fost sedusă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
din Lisa nu era o instituție de stat. Autoritățile habsburgice nu se arătau preocupate de luminarea satelor românești. Se mulțumeau să strângă dările și să trimită jandarmii pentru păstrarea ordinei. În schimb, pe cheltuiala unui comitet de la Sibiu, al fostului Regiment grăniceresc român, se organizase o rețea de școli în satele de la poalele munților Făgărași. Acest comitet, din care au făcut parte și figuri ilustre, cum ar fi Ion Codru-Drăgușanu, era interesat să ajute la ridicarea unor intelectuali români, de aceea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lemnelor în pădure, și trimiși "să facă" istorie, tîrîndu-se prin tranșee, după care cei ce scăpau se întorceau să-și depene amintirile până ce venea alt măcel. La douăzeci și doi de ani, tata se văzuse azvârlit în istorie, într-un regiment de români ardeleni din armata lui Franz Josef. În acea vreme, nu exista post telefonic în Lisa, iar veștile ajungeau în sat greu. Întors de la coasă, seara, auzise niște zvonuri, cum că ar fi început războiul. S-a hotărât să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
soldați români, după ce trupele lui Mackensen intraseră în București, și rătăcise prin munții Buzăului, apoi ai Vrancei, până ce "dezertorii" au fost siguri că se găseau în dreptul liniilor armatei române, retrase din calea nemților. Înțeleg acum că tata a nimerit în Regimentul 25, comandat de colonelul Crăiniceanu, căci mi-a povestit că a asistat la execuție în Vinerea Paștilor din 1917. Puțin a lipsit să fie ales să facă parte din plutonul de execuție. * * În ziua de 6 februarie 1917, colonelul Al.
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
s-a stricat și a recuceri ce s-a pierdut", pretinzând că guvernul care declarase război Germaniei ți Austro-Ungariei acționase împotriva intereselor naționale. La 10 februarie 1917, tot în sectorul Diviziei a 8-a, a fost prins locotenent-colonelul Crăiniceanu, comandantul Regimentului 25, pe când se întorcea din liniile germane, unde se întîlnise cu colonelul Al. Sturdza, de la care primise instrucțiuni și manifeste. Colonelul Crăiniceanu a fost trimis în fața Curții Marțiale sub acuzația de trădare. Ținând seama de faptul că era fiul generalului
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a casat, însă, sentința și l-a trimis din nou în fața Curții Marțiale pe fiul surorii sale, iscălind, după aceea, el însuși sentința de condamnare la moarte. Colonelul Crăiniceanu a fost împușcat de un pluton de soldați din propriul său regiment, în Vinerea Paștelui, în fața celor pe care îi comandase. La sfârșitul războiului, când s-a întors în Lisa, nu l-a recunoscut mai nimeni. Avea aproape douăzeci și opt de ani. Trecuse printr-un tifos exantematic cumplit, își lăsase mustață, se maturizase
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pământului din Str. Tătărași 4 (73), mențiuni confirmate și în actul din 6 aprilie 1920. Sursele documentare provenite din arhiva personală a familiei Chirilă conțin referiri la activitatea prestată de Gheorghe N. Chirilă în serviciul armatei române, în calitate de sergent al Regimentului 24 Artilerie localizat în Tătărași în timpul Primului Război Mondial. Astfel, potrivit brevetului eliberat de Ministerul de Război din 9 ianuarie 1918, se confirmă participarea lui Gheorghe N. Chirilă în lupta de la Nămoloasa, în ziua de 7 iulie 1917, în calitate de sergent al Regimentului
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
Regimentului 24 Artilerie localizat în Tătărași în timpul Primului Război Mondial. Astfel, potrivit brevetului eliberat de Ministerul de Război din 9 ianuarie 1918, se confirmă participarea lui Gheorghe N. Chirilă în lupta de la Nămoloasa, în ziua de 7 iulie 1917, în calitate de sergent al Regimentului 24 Artilerie și de agent de legătură al Bateriei, motiv pentru care, la data amintită, regele Ferdinand al României i-a conferit Medalia pentru „Bărbăție și Credință cu spade cl. II”. Implicarea sergentului Gheorghe N.Chirilă din Regimentul 24 Artilerie
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
sergent al Regimentului 24 Artilerie și de agent de legătură al Bateriei, motiv pentru care, la data amintită, regele Ferdinand al României i-a conferit Medalia pentru „Bărbăție și Credință cu spade cl. II”. Implicarea sergentului Gheorghe N.Chirilă din Regimentul 24 Artilerie în operațiunile militare desfășurate în Transilvania, Câmpia Română și Moldova în intervalul cuprins între 1916-1918 este atestată de conținutul brevetului acordat în iulie 1922, potrivit căruia îi era atribuită distincția „Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918” cu Baretele „Ardeal
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
brevetului acordat în iulie 1922, potrivit căruia îi era atribuită distincția „Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918” cu Baretele „Ardeal”, Carpați, Jiu și Mărășești, din înaltul ordin al Majestății sale, regele Ferdinand I, în numele Ministerului de Război și cu aprobarea comandantului Regimentului 24 Artilerie, colonelul Florescu, pentru activitatea prestată în timpul războiului. La 28 iunie 1938, prin brevetul acordat din ordinul regelui Ferdinand I sergentului Gheorghe Chirilă, se reconfirmă participarea sa Primul Război Mondial, fiindu-i conferită Medalia „Victoria” a marelui război pentru
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
avea să le pice vreodată în mână unora ca ei. Dar Duane și Mark preferaseră să mai aștepte. Rupp se înrolă în iulie 2001, ca MOS 63B: mecanic pe vehicule ușoare, chestie care oricum era activitatea lui preferată de weekend. Regimentul 167 cavalerie. Încercaseră să-l intoxice la instrucție și avea și o casetă-suvenir cu care s-o demonstreze: ieșise împleticindu-se din camera de gazare în care erau testați, târându-se afară din încăperea închisă etanș plină de clorobenzalmalononitril, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]