KorAP: Find »[drukola/base=regizoral & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...46 >

1,135 matches

Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751

formă de învățământ, este prezența scenică faptul de a iradia o energie contagioasă și de a focaliza privirile tuturor asupra actului scenic pe care îl împlinește. Întocmai actorului,Visarion pe scenă, dar și în afara scenei era hărăzit cu prezență... prezență regizorală. Aș zice, fără să exagerez și încercând să nu trădez imaginea de atunci, din urmă cu patruzeci de ani, că aerul se învolbura în preajma lui. Am simțit această învolburare, această vibrație cu deosebită acuitate. Da, Visarion iradia o energie contaminantă

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
a povestit în cîteva interviuri despre relația specială cu mama sa și despre absența tatălui, fost țărănist, urmărit și arestat de Securitatea regimului comunist, instalat la trei luni și jumătate după nașterea viitorului regizor. De unde posibile aspirații compensatorii: către profesiunea regizorală, deci către rolul "paternal" de creator al spectacolului/filmului, de "autoritate" instalată/restaurată; și de partea cealaltă sentimentalitatea structurală, pe care efortul sau instinctul de disimulare n-o vor putea anula. Scenariu generaționist semnificativ, cu trei reprezentanți simbolici: Alexa Visarion

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Shakespeare, profesorul lor declarând că fusese martorul "celui mai bun spectacol [...]" din experiența lui, lăudând concepția spectacolului drept neobișnuit de inteligentă și de inventivă: "rareori am văzut o combinație mai sclipitoare între dragostea pentru limba lui Shakespeare și o interpretare regizorală expresiv violentă." Directorul artistic al teatrului Wisdom Bridge, din Chicago, Robert Falls, solicită caietul de regie de la Universitatea din Wisconsin-Milwaukee: "capacitatea lui Visarion de a plasa piesa cu fermitate în centrul istoriei și politicii moderne a fost remarcabilă. Teoria lui

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
ființei umane, lumii și omului, deopotrivă. Teatrul nu este un scop în sine ca și viața el poate fi exprimat printr-o multitudine de înțelesuri. Teatrul este o stare de trezie". Autorul articolului Dialogul lui Visarion cu lumea deslușește talentul regizoral al artistului român atât la nivelul conceptului cât și al realizării scenice. Imaginile sunt de o intensitate dramatică explozivă. Itinerariul american al lui Alexa Visarion este prezentat, de asemenea, ca un contact rodnic între două personalități aparținând unor culturi diferite

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
o experiență pe cât de fabuloasă, pe atât de... primejdioasă închipuită de noi. Și asta nu de dragul de a desena în rime gândurile mele despre noi. Adică Visarion și... noi, cei aleși de el să dăm chip și zbor viselor sale regizorale. Noi am trăit spaima unei mari bucurii scăldată în roua sticloasă a căutărilor în adâncul de primejdii mincinoase ale scenei. Cine își mai amintește de acea splendidă victorie a lui, poate depune mărturie cu sufletul sprijinit de zborul înalt al

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
mai important decât dacă mi-ar fi arătat scheme de rezolvare... Profunzimea asta de care vorbesc, arta de a exprima experiența personală și profesională, era ceea ce mă provoca să găsesc înțelesuri și abordări diferite de ce obișnuiam să fac în profesia regizorală din afara facultății. Întotdeauna am vrut să mă surprind pe mine și chiar pe Maestru cu filme de examen care sugerau căutări ce se leagă de o anume sensibilitate. Majoritatea filmelor pe care le-am realizat în facultate în cadrul examenelor sunt

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
importanți din film, cu opere și autori de cinema speciali, către care nu ne îndreptăm decât dacă suntem stârniți. Contactul este unica șansă să verifici dacă ceva sau cineva, îți place/te atrage, sau nu. Am luat contact cu exprimări regizorale diverse, cu felurite contexte spectaculare (a se consemna, acest cuvânt e definitoriu în discursurile lui Alexa Visarion chiar dacă nu am înțeles încă pe deplin sensul lui, cuvântul ăsta îmi aduce imediat imaginea Maestrului, toate menite să ne inspire, să ne

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
bună cunoscătoare a literaturii române și a operei lui Caragiale, scria despre montarea originală a lui Alexa Visarion, în care accentul principal era viziunea asupra personajului Rică Venturiano, jucat strălucit de actorul Boris Șcerbakov, care interpreta cu maiestrie ineditul propunerii regizorale: Acest Rică Venturiano e o lichea înăscută, cinic și necruțătoar, un Mecky-Șiș care provoacă delirul politic și erotic, care nu are intenția de a se căsători cu Zița... El i-a zăpăcit, i-a năucit pe toți, îi terorizează și

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
zărghit, Alexa Visarion rămâne un artist de bun simț, care nu-și trădează nicio clipă structura, echilibrul, normalitatea: "mi-am dat seama că singurul lucru pe care pot să-l fac este să rămân eu însumi", mărturisea el despre aventura regizorală americană. După o viață petrecută în orizontul artelor, pot spune că nu noi ne alegem opera, ci ea ne alege pe noi. Cu alte cuvinte, suntem prizonierii unui mod de a fi și de a înțelege lumea care depășește schopeanhaueriana

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
existenței sale. Totul avea lentoarea cu care curg, în afara oricărei dinamici aparente, viețile celor mai multora dintre noi, totul era așteptarea unei salvări care nu va veni niciodată. Un spectacol de tinerețe dar care purta întreaga magnificență a unui talent regizoral ce nu s-a dezmințit niciodată. Unul dintre acele spectacole care te marchează pentru totdeauna și care te fac să iubești teatrul, spațiul magic în care lumea se regăsește în esențialitatea ei, incluzându-ne în această aventură pentru a ne

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
probezeprinlucruri și fapte dinpropria viață ceea ce teatrul le oferă. Constant, autorul se raportează la lume, la "evenimentul direct", la "necesitățile acute ale prezentului"7, dar și la lumea personajelor, cu alte cuvinte, la modul în care eroii, acțiunea dramatică, viziunea regizorală, scena cu tot ceea ce ea cuprinde, pot scoate spectatorul din inerție, ghidându-l spre un orizont al Adevărului și, totodată, îndepărtându-l de pericolul pierderii în mulțime, de riscul maculării idealurilor sau de perdanta rostire de verdicte. Oricât de mult

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
creator în fapt de viață autentic, în egală măsură ontic și artistic, cu totul străin imitației futile. Prin stare, regia respinge orice proces de imitație, deschizând trasee de interpretare complexă, unice în momentul reprezentației, puțin sau deloc dependente de știința regizorală, fără a neglija pe de-a-ntregul judecățile bazate pe rațiune, însă condiționată de structura intimă, profundă, a creatorului. La Cehov, remarcă regizorul, "starea devine sursă a existenței, iar personajele triumfă prin ineditul relațiilor și își ființează caracterul lor în acțiuni

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Neguțătorului din Veneția, a lui Richard III ș.a.m.d. se poate face și altfel, renunțând la aserțiunile încetățenite cu emfază de critica de specialitate sau, mai exact, reținând doar ceea ce exegeza afirmă fără interes apodictic. Traseele de analiză, propunerile regizorale, interpretarea toate, pe rând, istorice, literare, teatrale, metafizice etc. ne fac atenți la un univers labirintic cu disimulate căi de comunicare, la care par să aibă acces doar unii, puțini, cei "aleși". Spectacolul ascuns este, în același timp, o culegere

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
viziune. Acea imagine spectacular teatrală de pe scena Teatrului Studențesc Casandra dăinuie și azi în memoria celor care au avut privilegiul de a-i fi spectatori. Prin acest spectacol își anunța operele următoare și se afirma ca exponent al unei școli regizorale ce va produce un câmp de spectacole de mare rezonanță culturală. Nu se poate explica complexitatea și bogăția artistic-teoretică a fenomenului Alexa, numai referindu-ne la biografia empirică a lui, ci luând în considerație și climatul propice al IATC-ului

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
să suplinească formația academică. Există în regia de film instinctul. Alexa Visarion nu operează instinctual și nici nu lasă loc mult intuiției, pentru că în alcătuirea dublului intervine anvergura culturală. El povestește rolurile ca pe niște biografii personale. Își bazează știința regizorală pe zeci de tomuri citite și pe zeci de întâlniri importante pe care le-a avut pe tot mapamondul. Știe că autenticul trebuie sădit în actori. Mai degrabă este atras de teatrul sărac al lui Grotowski decât de efectele care

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
este, în capodoperele universale, o posibilitate cîștigată de autori de a exprima ceea ce îi obsedează. Pe cînd la noi, deocamdată, în majoritatea cazurilor, aș putea spune, acest limbaj substituie ideea, substituie gîndirea. El însuși, limbajul, se crede gîndire și concept regizoral, el însuși reprezintă atitudinea față de viață, față de om. Regizorul califică, pe drept, o asemenea atitudine drept formală și ineficientă, socotind că filmul ca artă trebuie să fie vital, nepretențios, neestetizant, trebuie să implice într-un înalt grad gîndirea. Există o

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
este Nikita Mihalkov, iar filmul care îl integrează nemijlocit acestei paradigme este Piesă neterminată pentru pianină mecanică. Nu numai pentru că A.P. Cehov este numitor comun al celor trei Tarkovski, Alexa și Mihalkov -, mereu prezent la vedere, ca text (pentru demersul regizoral la ultimii doi) sau ascuns în pliurile unei poetici recuperatoare (pentru toți trei). Este mai ales vorba aici despre cum personajul poate ajunge la sinele adânc, smulgând și aruncând măștile, succesivele măști... Cum instinctul de conservare comun este spulberat în fața

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
scenă. Finalmente însă, estetica sa întărește ideea fundamentală, anume că, viața nu-i doar apariție și aparență, nu-i doar joc estetic sau artistic pur: viața are sens moral și metafizic ultim. Nu cred că putem găsi în întreagă operă regizorala a lui Visarion Alexa un singur exemplu de triumf deplin al relativismului dizolvant și al scepticismului aneantizator. Nu că relativismul și scepticismul nu ar exista, ci că ele tocmai pentru că sunt, se cuvine să fie depășite: prin sens și valoare

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
știe sensul profund al Legendei Meșterului Manole, un termen cu profunde semnificații atât ontologice cât și morale. La Visarion Alexa putem urmări o conjuncție fericită între ceea ce reprezintă concepția sa civică și morală și dimensiunea etico-estetică încapsulată în viziunea sa regizorală. Cum, desigur, alții se pricep mai bine decât mine în domeniul regiei, mă voi margini să ofer câteva exemple pentru mărturiile sale cu semnificație etică. Visarion Alexa spune explicit, fără nici un dubiu, că pentru el noi "ne naștem pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
nu știm, pare a spune cel fascinat, încă din 1980 de "conceptul de stare" niciodată, îndeajuns. Ce se întâmplă însă cu apariția persistentă în spațiul public a indiferenților și cinicilor? Acest subiect este recognoscibil în multe scenarii și în conținutul regizoral al operei lui Alexa Visarion. Nu insistă, aidoma oricărui moralist autentic asupra cauzelor precum un medic sau un savant. Este conștient că, în tema indiferenței și a cinismului contează două lucruri: să te întrebi de ce există (și unde?) și să

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
cruzimea ei. Aripa realismului magic vibrează din nou pe deasupra imaginilor. Sugestia morții iminente se naște dintr-un fâlfâit de aripă de porumbel, într-un vis cu ochii deschiși. Sub aceeași conjuncție simbolică s-a plasat Năpasta. De astă dată, pariul regizoral a vizat translarea în termeni filmici a unei variante scenice anterioare, de răsunător succes național și internațional. Asumată, teatralitatea opresivă situează filmul în zona unui experiment stilistic de certă anvergură, susținut de interpetarea de tip expresionist a protagoniștilor . În sfârșit

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
și de încrâncenată, despre libertate, pentru vigoarea și pentru limpezimea morală a ceea ce trebuie să însemne adevărul... (Dinu Kivu) ... Aveam imaginea limpede a ideii de trupă. [...] Și mai concludentă pentru ideea angajării politice a teatrului mi s-a părut versiunea regizorală pe care ne-a propus-o Alexa Visarion pentru piesa scriitorului bulgar Djagarov, piesă intitulată simbolic Procurorul. În acest caz accepția noțiunii de versiune privește nu numai punctul de vedere regizoral ci și textul, transformat și reorganizat de Alexa Visarion

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
angajării politice a teatrului mi s-a părut versiunea regizorală pe care ne-a propus-o Alexa Visarion pentru piesa scriitorului bulgar Djagarov, piesă intitulată simbolic Procurorul. În acest caz accepția noțiunii de versiune privește nu numai punctul de vedere regizoral ci și textul, transformat și reorganizat de Alexa Visarion care, dintr-o piesă așezată sfătos în trei acte, a decupat cu personalitate scenariul unui spectacol agitatoric, tulburător... [...]Alexa Visarion construiește cu liniștea celui care știe că a fi curajos înseamnă

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
orice, în continuare adeptul unui teatru dur, vibrant, de puternic impact emoțional, teatru cu adresă imediată, dar maturizat, câștigat în experiența muncii cu actorii. Procurorul e un spectacol de autor, la fel cum am spune un film de autor. Decupajul regizoral operat de Alexa Visarion a modificat tonalitatea narativă, discursivă a piesei lui Djagarov interesantă ca problematică și mai puțin ca scriitură -, concentrându-i substanța și sporindu-i astfel densitatea ideatică. Reprezentația e captivantă prin fluiditatea desenului scenic, prin acuitatea conflictului

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
ființei umane este pasărea dintr-o altă zi, obosită de zborul chinuitor, obosită de timp... (George Genoiu) În prim plan Liviu Rozorea Livian și Silvia Ghelan Anișoara Condamnând cu patimă lașitatea, minciuna, fuga de răspundere [...], Alexa Visarion, prin metafora sa regizorală, demască pe toți cei care tăinuiesc crima, făcându-ne să înțelegem că posibila victimă de mâine se află printre tăinuitor. Nu există decât o singură șansă: recunoașterea adevărului. (Ion Cocora) 1972 VINOVATUL Ion Băieșu Teatrul Nottara Mircea Anghelescu El și

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]