6,309 matches
-
ia nasul din loc“ (Cărți proaste); „Șoferul, păros și nespălat, / Urla din când în când spre trecători“ (Sex oral); „Deci e firesc / ca acestei lumi constipate / să-i priiască doar literatura / de closet“ (Opinie) etc. La un moment dat, el regretă în mod public faptul că poeziei sale îi lipsește misterul și îi cere lui Dumnezeu, împrumut, acest ingredient. Felul în care o face este stupefiant și l-ar oripila, fără îndoială, și pe Dumnezeu însuși dacă ar avea cunoștință de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
amplasată cu mult gust în imensa încăpere, dar n-aș fi putut să afirm cu siguranță dacă îmi admira nasturii de la cămașa pe care o îmbrăcasem în dimineața aceea sau se gândea într-o cu totul altă parte.“ Închizi cartea regretând timpul pierdut cu citirea ei. Singura consolare este să mai vezi o dată imaginea femeii de pe copertă. Și să te gândești ce bine e să fii fluture. Nota 4 Textele literare sunt considerate, prin tradiție, modele de folosire corectă a limbii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
locul poetei? Chiar „toate“ vor să i ia locul? Cum adică „ne întâlnim / să ne furăm trădările“? Ce înseamnă „întâlnirea noastră e destinală“? Fiecare poem din carte provoacă asemenea întrebări. Iuliana Petrian le lasă fără răspuns și merge mai departe. Regretăm, în cele din urmă, că am avut neșansa să ne întâlnim cu cartea ei, dar întâlnirea era, probabil, destinală. Gabriel Plesea loveste din nou Gabriel Pleșea, autor român stabilit la New York, unde se consideră exilat (deși vine frecvent în România
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cuvînt. Dar am pe cineva... Întîi stai de vorbă cu ea. Bine. Mîine la 10 este bine? Să vin și eu cu ea? Nu, n-are rost. Rotundu pleacă, amărît că cel propulsat de el a devenit un nerecunoscător. O să regreți, Gelule, își spune el în gînd. Dana, recomandata, a sosit la zece fix și a așteptat pînă la unsprezece trecute fix pînă a fost primită. Nu s-a supărat și a intrat zîmbind amical. Gelu vede fata și uită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-și ascundă satisfacția. Cum așa? Ce să facă Dana cu un calic și bătrîn pe deasupra? Cînd Gelu s-a convins că Dana a reluat legăturile vechi, a curățat pușca și s-a accidentat pînă a murit. Nimeni nu l-a regretat, doar Ionel spunea celor care voiau să-l asculte: A fost un prost. Aștepta o clipă, apoi continua neutru: Un naiv prost. Ați lucrat la...? Pandele se apropia de 60 de ani și-l bătea gîndul să se retragă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu bănuiala spre Simion cel Bătrîn. Unii au auzit cîte ceva de la Vasile Banditu', alții au văzut o mașină de București în seara furtului și cei mai credincioși au avut încredere că blestemul popii a căzut pe hoț. Simion jr. regretă acum "afacerea" aceasta care se pare că n-a fost decît enorm de păguboasă. Chiar dacă icoana nu i-a adus un profit prea mare, Simion credea că pe acele superbe pietre prețioase va scoate un preț bun. Își amintește spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să-l schimbe imediat. Cei de la Ocolul Silvic au angajat-o în locul lui Gavril din omenie, dar au constatat că Aneta făcea o treabă la fel de bună ca și soțul ei. Omenoasa Aneta avea un mare of, doar de ea știut. Regreta că n-a reușit să facă un copil cu Gavril. Să terminăm casa și după aceea..., motiva mereu soțul femeii. Atunci a fost de acord și acum regreta că n-are și ea un pui de om cu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
soțul ei. Omenoasa Aneta avea un mare of, doar de ea știut. Regreta că n-a reușit să facă un copil cu Gavril. Să terminăm casa și după aceea..., motiva mereu soțul femeii. Atunci a fost de acord și acum regreta că n-are și ea un pui de om cu care să vorbească. Putea vorbi verzi și uscate cu tot felul de oameni, în general bărbați, dar nu era același lucru ca atunci cînd vorbești cu "ai tăi". Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lucru ca atunci cînd vorbești cu "ai tăi". Nu vreau să mă mărit, dar un copil tot aș face, tînjea biata femeie. Îi era ciudă că visa că face dragoste cu cîte un bărbat care făcuse un popas la fîntînă. Regreta a doua zi cînd constata că trupul său își făcuse de cap prin vis și se închina ca să alunge diavolul care o bîntuia uneori noaptea. Era duminică, se întorsese de la biserică și pierdea timpul fără un scop anume prin curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
singur pe culoar. Ați pățit ceva? întreabă o colegă. Cam da, răspunde acru Mihoc. Acum sosise clipa cea mai neplăcută. Studentul Ariceanu îl privea cu ochi de bovină și răspundea pe lîngă subiect. La ușă asculta laboranta Ariceanu și profesorul regreta cele spuse, deși cam așa stăteau lucrurile. Vădit încurcat, se calmează puțin și caută o soluție. Dinule, cred că ești cam emotiv. Te rog du-te în bancă și scrie tot subiectul, ca la teză. Băiatul nu prea vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Oponența sa este vizibilă, dar inutilă. Ajungînd la taxi, spun o glumă tîmpită: Hai, hopa sus, Eminescule. Du-te în p... mă-ti, replică poetul. Un inginer nefericit Era o vreme de cîine la începutul lui aprilie și inginerul Talabă regreta că a chemat oamenii la lucru încă din luna martie. Mare lucru n-au făcut și nici vorbă ca în luna august să încheie lucrările la pod. Cerul era închis și o ploaie măruntă și rece toca sănătatea și nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
miri ce și l-a încurajat să o țină tot așa, că în față îi stă o carieră strălucită. Un mare boss al orașului nu dorea, în ruptul capului, să ofere un teren, foarte bine plasat, patronului de ziar. O să regreți, amenință patronul. Du-te dracului de cioroi! răspunde diplomatic boss-ul. Război vrei, război o să ai. Mircea este luat de după umeri, condus în biroul patronului și i se oferă un loc într-un fotoliu. Dorești o cafea, Mirciulică? Cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și duminică Geta a încercat cu hîț la deal, hîț la vale, dar rezultatul a fost nul. Chiar nu ai poftă deloc? Adică, niciodată n-ai dorit să... Ba da. Și? Nu merge și pace. Geta se îmbracă și plînge. Regretă mult, Vasilică era un om minunat și totuși... nu se poate, nu-i nimic de făcut. N-o să spui nimănui? întreabă acesta rugător. Nu, fii fără grijă. Rămînem prieteni. Cum să creadă femeia aceasta, adică Geta, că Vasilică acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
măritat? Sînt pe aproape. Da? Pe cînd nunta? Nu, am zis că sînt aproape de Brașov. Fantastic. Unde vă duceți? Sînt singură. Pot trece să vă văd? Evident, îmi faci o mare bucurie. Vocea profesorului tremura de emoție și Angela deja regreta convorbirea telefonică. Dacă pe urmă n-o să-mi mai placă Raul? De data asta Raul este privit ca o victimă a geloziei ei nenorocite. Nu regreta prea mult, în fond, el ce făcea acum? Angela nu mai este geloasă, cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Evident, îmi faci o mare bucurie. Vocea profesorului tremura de emoție și Angela deja regreta convorbirea telefonică. Dacă pe urmă n-o să-mi mai placă Raul? De data asta Raul este privit ca o victimă a geloziei ei nenorocite. Nu regreta prea mult, în fond, el ce făcea acum? Angela nu mai este geloasă, cuțitul a devenit tăcut și pașnic, iar despre ciomuială nici vorbă. Urcă scările blocului cu emoție ca în dățile de demult. Ușa apartamentului se deschide și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Sofocle. Discuțiile acestea aveau sarea și piperul lor și erau căutate mai ales de cei care s-ar fi simțit minunat lîngă Roxana. Deși sosirea poetei la manifestările culturale provoca un val de șușoteli, nu întotdeauna admirative, lipsa ei era regretată de aproape toată lumea. La una din reuniuni, Roxana sosește foarte zîmbitoare, chiar exagerat de binedispusă. Ochiul stîng era înconjurat de o elipsă albastru-negrui. Niște ochelari de soare ar fi putut camufla elipsa, dar fata aceasta era vădit că nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cred că a învățat-o (cuvîntarea) pe de rost într-o lună. A fost scrisă de un ambasador, amicul lui. Străinii au rămas cu gurile căscate și ochii holbați a mirare. Era o situație jenantă, cei prezenți la masa noastră regretau că nu și-au ales un alt loc. Intervin ca să salvez aparențele: Domnul primar glumește. Poate puțină invidie, ar fi vrut și el să vorbească... Străinii acceptă greu situația și se interesează de orașul Brașov. După masă, primarul dobitoc, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
văzut animalul? Ce animal? Taximetristul, a întors în dreptul porții mele. Și? Dacă îmi lovea poarta? Chiar. Deci ați ieșit la război cu sapa? Da, că m-a fugărit cu un levier! Văd că nu v-a ajuns din urmă! Chiar regretam că taximetristul n-a insistat destul. Proprietate privată și el... dobitocul. Văd că aveți un muncitor, schimb subiectul. Un noroc chior. Cum așa? Este handicapat, doarme pe unde apucă. Nu-i dau decît ceva de mîncare. Bună afacere. Da. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
amin! Focul de sub icoană s-a ridicat până la cer. Dumnezeu, alergic la fum, a strănutat de câteva ori, apoi, pentru ultima dată, și-a luat munca de la capăt. 6 zile Bătrânul a curățat livada din rădăcini 6 zile Petru a regretat arderea nimicului. Jertfelnicul gol sfida iluziile sfinților, vițelul gras tropăia stingher deasupra cenușii. În ziua a șaptea, ostenit de atâta căutare, cu fața în cenușa iconostasului, Petru și-a împăturit viața ca pe o scrisoare (veștile către destinatari necunoscuți motivau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Faci câțiva pași până la poartă, te întorci, apoi privești urmele satisfăcut că și la tine a venit cineva în vizită. Dincoace de cărămidă, rătăcire și decadență, o definire incertă în raport cu altă definire incertă, oscilații între nimic și nimic, dorință și regrete deopotrivă, sub un portret ilegitim de sfânt. Dincolo, intimitatea ca un privilegiu. Pui limite unde te lasă inima și când te lasă: Dumnezeu, mai ales noaptea, nu vede bine. Dumnezeu cel treaz într-o singură icoană: ochi albaștri, codițe blonde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului ștreang în jurul inimii și nici o tăiere împrejur. Nebunia, o transfigurare anatomică a sufletului, un glonț ce explodează în țintă. Urme de ghinturi în sânge. Pulberea arde cât să străpungă vidul, precum un vierme mărul copt, regrete nici măcar în firul de cenușă. Vine dinafară și se sparge înăuntru. Explozie din suflet se împrăștie în sânge, îmbibă carnea, topește oasele, urcă în creier, se depune pe sinapse, precum razele de lumină peste pânza păianjenului, nebunia. Lume, trage cortina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
reînnoită a cărții lui Gustave Le Bon, Psihologia maselor, nici aceasta mai puțin crudă în adevărurile ei. Adevărului istoric și naturii umane datorăm aceste scheme. Lui Machiavelli sau Le Bon le datorăm doar știința clară asupra lor. Machiavelli pare să regrete uneori imixtiunea răului în arta de a conduce, dar adevărul i se impune, apărat de istoria în mers. De aici scepticismul lui Machiavelli. Sînt locuri, rare ce-i drept, în care își îngăduie să respingă cu decență comportamentul negativ în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
deoarece și o dominație și cealaltă erau foarte apăsătoare, iar popoarele sperau mereu să aibă în noii stăpîni niște eliberatori. Ce diferență între acești napolitani și loreni! Cînd au fost obligați să schimbe dominația, toată Lorena era în lacrimi; poporul regreta pierderea urmașilor acelor duci, care de atîtea secole conduceau acea țară înfloritoare și printre care se număraseră unii dăruiți cu atîta bunătate, încît ar fi meritat să fie exemplu de rege. Ducele Leopold lăsase o amintire atît de scumpă lorenilor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
parlamentul a fost atît de sărăcit de prerogativele sale, încît astăzi această adunare nu mai este decît o fantomă, căreia i se întîmplă uneori să-și închipuie că este un Corp, însă care ajunge de obicei să fie făcută să regrete această greșeală. Aceeași politică a miniștrilor, care a dus la instaurarea unui despotism absolut, în Franța, le-a oferit și mijloacele pentru a face mai puțin periculoase ușurătatea și inconsecvența oamenilor: o mulțime de ocupații frivole, bagatelele și plăcerea i-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dea pământul la colectiv. 5 O săptămână mai târziu, timp în care își văzu doar de treburile sale funcționărești de la cooperativă, Stelian se urcă dis-de-dimineață într-un autobuz și plecă la București. Nu luase până atunci nici un fel de hotărâre, regretând moartea cumnatului Șanticleru, unul dintre puținii oameni cu care ar fi putut sta de vorbă deschis, frățește despre orișice lucru și care, cu siguranță, i-ar fi putut da un sfat folositor, izvodit de mintea lui malițioasă, dar pătrunzătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]