1,181 matches
-
propovăduiesc o mistică a științei și a experienței, adică "se încearcă înțelegerea unei ființe infinite cu mijloace finite". Așadar, transmodernismul deschide calea cunoașterii speciale, prin revelație, iar nu prin "complexele de cultură" asumate de modernism și de postmodernism, în lumina relativismului care însoțește orice schimbare de paradigmă culturală". Demonstrația lui Theodor Codreanu curge convingător, firesc, precum o curățire a grădinii de buruieni și plante uscate în vederea unei noi însămânțări. Autorul amendează fără complexe "un caz de inadecvare terminologică: postmodernismul premodern" în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
corectând spectaculos-senzațional statutul și imaginea poetului. Să nu ne iluzionăm că astfel de preocupări de cerc restrâns motivează interesul pentru lectură, reapropierea de text. Idolatria economicului și iradierea subculturală într-o epocă subjugată de ideologia divertismentului ne aruncă, sub vraja relativismului, în haos axiologic și relaxare morală. Totuși, interesul pentru un mare scriitor, un spirit emblematic, saturat de cultură nu se poate stinge după "istovirea fizică" (G.I. Tohăneanu). Deși prezența (tot fizică) nu mai poate incomoda pe nimeni, foiesc "denigratorii moderni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2000). Să prezentăm, pe scurt, care sunt acele pasaje controversate care au declanșat reacția fondului autohtonist în preajma intrării în noul mileniu. Contestabilă din capul locului, în viziunea autohtoniștilor, este paradigma epistemologică din prisma căreia a fost reflectat trecutul românesc. Perspectiva relativismului postmodernist din care este conceput manualul este explicit asumată de către autori. În comparație cu ortodoxismul istoriografic manifestat în manualele "clasice", discursul elaborat în lucrarea de față constituie o erezie, dacă nu chiar o blasfemie la adresa dogmaticii oficiale oblăduite de stat. În loc să sacralizeze
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deplasare este detectabilă în trecerea de la factualism dogmatic apodictic (care fixa, fără a lăsa nici cea mai mică marjă de eroare, adevărurile perene și certitudinile peremptorii ale neamului românesc) către un regim interpretativ caracterizat de post-factualitate, reflexivitate istoriografică și chiar relativism cognitiv. Aceasta este simptomatica epistemică a vremurilor postmoderne, în care noțiuni fundamentale precum adevăr, fapt, obiectivitate și certitudine au fost discreditate. Deprivați de aceste reazăme epistemice, subiecții timpurilor postmoderne sunt forțați "să învețe să trăiască într-o societate post-factuală" (Manjoo
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rarefiat al principiilor, ne justificăm, prin ele, lipsa de imaginație, sau de curaj, ne ascundem, viclean, după ele, când nu le folosim drept armă retorică împotriva unor preopinenți antipatici. A-ți lua distanță față de principii trece drept dovada unui incalificabil relativism. E un abuz etic, un scandal. Să ne lămurim. Principiile sunt bune. Sunt de neocolit. Cu condiția ca recursul la ele să nu devină un reflex găunos, o rețetă mecanică, un substitut al dreptei judecăți. Principium înseamnă „început“, „introducere“. Există
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ci lichidarea de sine. Oblomovismul e o sinucidere amânată. Și e o încercare disperată de a evita „frigul“ lumii. Cât despre Ilia Ilici, el întruchipează, în același timp, farmecul și dezastrul mentalită ții răsăritene. O mentalitate care se năruie în relativism din cauza unei supra licitări a absolutului. Răsăriteanul nu știe să fie rezonabil. Contemplativitatea lui nu exclude curioase forme de isterie. Sentimental și crud, el își pierde adesea inima tocmai pentru că o idolatrizează. „Îi murise inima“, spune, la un moment dat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
90 etc.“ În general, gesticulația morală se desfășoară grandios mai ales când nu există riscuri, când poți arbora postura granitului etic, fără să te expui vreunei consecințe inconfortabile. Sub regimurile autoritare, eticul „se amână“ sau devine apanajul unei minorități. 2. Relativismul moral. E la antipodul gesticulației. Posturii monumentale a moralității „de scenă“, relativistul îi răspunde cu cearcănul ironic al caragialescului: „A se slă bi!“ Să nu ne luăm prea în serios! Ne mișcăm într-o zonă în care lucrurile nu se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
atenți la justa proporție a lucrurilor. Există traume și dezbateri mult mai solicitante etic decât cele pe care ni le pun în față împrejurările arbitrare ale istoriei curente. Evident, dacă riscul gesticulației pure e o pompoasă, vanitoasă, auto complezență, riscul relativismului moral e amoralitatea, suspensia opțiunii și a actului, scepticismul demobilizator. 3. Judecata. E modul de a „acționa“ etic al celui per ceput în genere ca „moralist“. „Moralistul“ se resimte pe sine drept instanță morală. Vorbește în numele Binelui și al Adevărului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Și poate că marea lecție a lui Caragiale pentru România de azi nu constă doar în semnalarea nevindecabilelor noastre derapaje, stereotipii și rele moravuri, ci și în recuperarea unei virtuți esențiale: virtutea bunei dispoziții, a bunului dozaj dintre seriozitate și relativism, dintre melancolie și zâmbet, dintre „criză teribilă, mon cher!“ și „a se slăbi!“. Pe scurt, e păcat să-l citești pe Caragiale fără bucuria de primă instanță a glumei enorme sau minore pe care o oferă fiecare frază. Trebuie să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Montaigne deschide astfel gîndirii filozofice două perspective, între care ea nu pare să se fi decis nici astăzi. De o parte, filozofia Luminilor, care supune toate societățile istorice criticii sale și se complace în utopia unei societăți raționale. De cealaltă, relativismul, care respinge orice criteriu absolut pe care l-ar putea invoca o societate pentru a judeca niște culturi diferite. De la Montaigne încoace, după exemplul lui, s-a căutat necontenit o soluție la această contradicție. În 1992, an în care se
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
O viziune asupra Europei 63. Adam Michnik - Restaurația de catifea 64. * * * - Tony Judt. România : la fundul grămezii 65. Vladimir Tismăneanu - Scrisori din Washington. Reflecții despre secolul douăzeci 66. Basarab Nicolescu - Noi, particula și lumea 67. Andrei Cornea - Turnirul khazar. Împotriva relativismului contemporan 68. AleÍ Debeljak - în căutarea nefericirii 69. * * * - Evanghelia după Toma 70. Adrian Marino - Pentru Europa. Integrarea României. Aspectele ideologice și culturale 71. Paul Ricœur - Despre traducere 72. Adrian Marino - Libertate și cenzură în România. Începuturi 73. Claude Lévi-Strauss - Antropologia
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și o instituționalizare a învățării. Toate științele sociale vor trebui să își reorganizeze semantic și operațional conceptele, metodologia și practicile de intervenție, pentru a se adecva marii prefaceri. Premisa fundamentală a reorganizării epistemologice va fi aceea a deschiderii interdisciplinare, a relativismului și a comparativismului, a abandonării universalismelor. într-o lume tot mai puțin omogenă, dialogul cu perspectiva "celuilalt", cu înțelesul local, cu nuanța contextuală, va trebui asumat de noile abordări dacă vor dori să își conserve eficacitatea. în tot acest proces
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
specifice de exprimare socială a subiecților inserați în culturi diferite (registrul practic). Miza cunoașterii interculturale este conferită de amploarea unor cauze multiple. Avem în vedere, în primul rînd, prezența unor cauze de natură epistemologică, impuse de o necesară infuzie de relativism, izvorîte din constatarea variațiilor culturale, sociale și istorice ale comportamentelor subiecților. Reperele tematice ale relativismului au fost enunțate din perspectivă epistemologică de J.F. Lyotard (1979) în Condiția postmodernă, care descria postmodernitatea ca epocă autoreflexivă, fragmentaristă, caracterizată de "sfîrșitul marilor narațiuni
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
este conferită de amploarea unor cauze multiple. Avem în vedere, în primul rînd, prezența unor cauze de natură epistemologică, impuse de o necesară infuzie de relativism, izvorîte din constatarea variațiilor culturale, sociale și istorice ale comportamentelor subiecților. Reperele tematice ale relativismului au fost enunțate din perspectivă epistemologică de J.F. Lyotard (1979) în Condiția postmodernă, care descria postmodernitatea ca epocă autoreflexivă, fragmentaristă, caracterizată de "sfîrșitul marilor narațiuni", sau de către I. Wallerstein (1998) în adresa științifică A sosit vremea incertitudinilor, care a proclamat
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
schimbului și negocierii identitare). 2.3. Paradigma integratoare a psihologiei interculturale Psihologia interculturală (PIC) se întîlnește cu perspectiva antropologică, care examinează diferența exersînd o manieră de lectură a fenomenelor sociale în cheie comparativă. Perspectiva de bază în lectura antropologică este relativismul cultural, conform căruia caracteristicile comportamentale și contextele culturale diferite sînt descrise, nu și evaluate. Relativismul refuză, astfel, în compararea unităților culturale, calificări de genul "mai bun"/"mai puțin bun"; "superior"/"inferior"; "mai civilizat"/"mai necivilizat", "dezvoltat"/"înapoiat, retardat cultural". O
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
întîlnește cu perspectiva antropologică, care examinează diferența exersînd o manieră de lectură a fenomenelor sociale în cheie comparativă. Perspectiva de bază în lectura antropologică este relativismul cultural, conform căruia caracteristicile comportamentale și contextele culturale diferite sînt descrise, nu și evaluate. Relativismul refuză, astfel, în compararea unităților culturale, calificări de genul "mai bun"/"mai puțin bun"; "superior"/"inferior"; "mai civilizat"/"mai necivilizat", "dezvoltat"/"înapoiat, retardat cultural". O asemenea viziune se impune în cîmpul științelor sociale odată cu abordarea culturalistă (propusă de F. Boss
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
și semantic abordările centrate univoc pe o perspectivă proprie doar sociologiei (S care explorează prefacerile structurale, de la nivel societal, cu tot cortegiul de indicatori macrosociali), psihosociologiei organizaționale (O cu ansamblul fenomenelor de grup/personale din cadrul instituțional) Absolutism ß PIC à Relativism (psihologia tradițională) "între" (antropologia culturală) factori biologici > factori culturali factori culturali > factori biologici diferențele dintre grupuri sînt explicate prin factori nonculturali diferențele dintre grupuri sînt explicate prin factori culturali măsurătorile sînt independente de context măsurătorile sînt dependente de context instrumente
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
culturali în inferențele explicative se poate spori considerabil puterea de predicție în lămurirea dinamicii unor fenomene investigate, ceea ce adîncește semnificativ cunoșterea psihosocială (Bond, Leung, Au, Tong, Chemonges-Nielson, 2004; Basabe, Ros, 2005). Să lămurim, în încheierea acestui capitol, înțelesul noțiunilor de relativism, universalism și a celor derivate, precum etnocentrismul, care sînt deseori utilizate în îngemănarea unei atitudini de dezvăluire a unui specific cultural. 2.4. Etnocentrismul Studiul intercultural al diferențelor poate întreține o apreciere intergrupuri descalificantă. De exemplu, evaluarea implicită "noi sîntem
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
obiceiurile familiare sînt cele "adevărate", "juste", "adecvate" și "morale". Ei privesc comportamentele diferite ca neinteligibile și degradate, din cauza tendinței de a aplica propriile valori și standarde culturale în judecarea comportamentelor sociale și a structurii mentale proprii altei culturi. 2.5. Relativismul cultural La polul opus al etnocentrismului se află relativismul cultural, care susține caracterul distinct al fiecărei culturi și insistă să sublinieze că o anumită conduită culturală nu trebuie judecată după criteriile altei culturi, ci trebuie privită prin prisma propriului sistem
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Ei privesc comportamentele diferite ca neinteligibile și degradate, din cauza tendinței de a aplica propriile valori și standarde culturale în judecarea comportamentelor sociale și a structurii mentale proprii altei culturi. 2.5. Relativismul cultural La polul opus al etnocentrismului se află relativismul cultural, care susține caracterul distinct al fiecărei culturi și insistă să sublinieze că o anumită conduită culturală nu trebuie judecată după criteriile altei culturi, ci trebuie privită prin prisma propriului sistem evaluativ. M. Herskovitz (1958) a lansat termenul relativism cultural
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
află relativismul cultural, care susține caracterul distinct al fiecărei culturi și insistă să sublinieze că o anumită conduită culturală nu trebuie judecată după criteriile altei culturi, ci trebuie privită prin prisma propriului sistem evaluativ. M. Herskovitz (1958) a lansat termenul relativism cultural, prin asumarea unei poziții nonevaluative, respectînd diferențele, iar diversitatea fenomenelor sociale este privită în context propriu, descrisă și interpretată în raport cu situația ecologică sau culturală în care se afirmă. Un exemplu concludent din domeniul conduitei sociale este salutul. în multe
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
care au sosit în Statele Unite înainte de a-și forma o identitate chineză puternică. Cu cît perioada șederii în noua țară este mai însemnată, cu atît mai contextualizată și mai externă devine identitatea lor originară. PARTEA A TREIA PROCESELE PSIHICE ȘI RELATIVISMUL LOR CULTURAL CAPITOLUL 4 Studii interculturale asupra proceselor psihice primare 4.1. Fenomene perceptive în registrul vizual: studiul iluziilor optice O perspectivă canonică a psihologiei generale afirmă că procesele psihice primare sînt, practic, universale, motiv pentru care noi le studiem
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
subiect și stimul. Nici unul dintre cele două elemente implicate în tranzacție nu poate fi studiat separat. Astfel, proprietățile obiectului perceput sînt un produs al interrelației experienței subiectului cu stimulul prin intermediul unei tranzacții adaptative. 4.2. Cercetări care pun în evidență relativismul cultural în privința iluziilor optice Primele studii care anticipau o asemenea poziție teoretică au fost derulate încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea în unele cercetări antropologice. Investigațiile evocate doreau să evidențieze în ce măsură procesele perceptive sînt datorate metabolismului "universal" al sistemului
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
orizontal, spre deosebire de spațiile închise (de genul celor urbane), unde validitatea ecologică este mai scăzută. Toate determinările evocate susțin cu putere determinările culturale asupra fenomenelor psihice primare, ceea ce reconfirmă rolul decisiv al culturii în modelarea personalității individuale și colective. CAPITOLUL 5 Relativismul cultural al postulatelor psihologiei sociale 5.1. Etnocentrismul metodologic și carențele sale Desigur, prin deschiderea către social la rîndul său puternic impregnat cultural -, psihologia socială a constituit ramura privilegiată a psihologiei care a fost examinată din perspectivă interculturală (Smith, Bond
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în special de valoarea pe care americanii o consideră una dintre motivele intervenției lor în Vietnam libertatea. Această "libertate" pe care trupele americane o apărau nu pare a fi foarte importantă pentru vietnamezul mediu, tendință care semnalează o dată în plus relativismul modelului democrației liberale. China Chiar dacă nu cu atîta pregnanță ca în Vietnamul de Sud, influența confucianismului se observă și în cultura chineză. Lam și colaboratorii (1999, apud Gouveia et al., 2002, p. 340) au observat cum persoanele care se identifică
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]