1,919 matches
-
al corpului și confortului se etichetează, în viziunea lui Gilles Lipovetsky, ca un "nou Ierusalim" al timpurilor postmoderne. Această trăire intensă a prezentului cere o expresie imediată și în artă, opera artistică actuală bazându-se pe contingența aparențelor și pe relativitatea sensurilor. În aceeași măsură, textul postmodern este fără adâncime și lipsit de un sens originar, care să reclame o interpretare pentru a-l releva; el dispersează sau chiar suprimă înțelesurile prestabilite și uneori chiar și procesul hermeneutic. Jocurile de limbaj
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lingvistice și chiar pentru grotesc sau monstruos. Bahtin considera această trăsătură ca fiind specifică textelor premoderne; putem, așadar, încă o dată remarca modul în care postmodernismul conversează cu trecutul și îl încorporează într-o formă inedită în interiorul său complex. Postmodernismul cultivă "relativitatea voioasă a lucrurilor", parodia și sărbătoarea iconoclastă ce nu își propun să provoace o schimbare, ci mai mult să arate efemeritatea modelelor impuse la un moment dat. Dacă ne raportăm la etimologia vocabulei "carnaval", există un înțeles (carrus navalis, car
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Dacă schemele moderne binare, structurate și bine fundamentate aveau pretenția de a se referi la realitate și de a o explica, discursul postmodern se evidențiază prin raportarea la alte texte decât la referenți externi, intertextualitatea introducând o anumită indeterminare și relativitate discursive. În acest stadiu, Baudrillard își va dezvolta propriul concept de teorie, bazată pe violență interpretativă, sfidarea regulilor, ironie și radicalizarea gândirii. Sunt din ce în ce mai numeroase studiile despre media, cultură, simulare, sexualitate, modă, în timp ce subiectele legate de economie și producție dispar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe unii critici să apropie proiectul său de câteva concepte-cheie ale gândirii bahtiene: "delectându-se cu deconstrucția, răsturnarea și inversiunea, Baudrillard [...] parodiază regulile jocului, codurile, convențiile și ierarhiile modernității, indicându-le convenționalitatea, arbitrarietatea și frecventul lor caracter grotesc. Celebrând o "relativitate voioasă" (Bahtin via Nietzsche), Baudrillard desfide "ultima judecată" și anulează distincțiile ierarhice, în timp ce golește cele mai înalte valori ale modernității de semnificația și de validitatea lor. [...] Textele baudrillardiene sunt de asemenea carnavalești prin aceea că distrug obișnuitele granițe academice și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
inteligenței. Când funcționează, ea duce la înțelegerea stabilității lucrurilor, în lumina unui principiu-sursă ca cel susținut de Aristotel prin "motorul imuabil". Pentru că în epoca modernă se urmărește mai ales acțiunea, schimbarea cu viteze comparabile matematic cu viteza luminii (în teoria relativității restrânse), dar și cu noile rachete, acceleratoare de particule ș.a., lumea poate înclina spre obsesiile analizelor și fragmentărilor perpetue ale activităților omenești. Necesarele sinteze rămân mereu incomplete pentru multe fapte și detalii care nu pot fi încorporate de premisele de la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
credea cu adevărat în suflet, ci doar în trup". (12, pp. 159-160) Or, acest reducționism are la bază un fenomen mai amplu, analizat în partea a doua intitulată "nihilism în stil american". Prima și importanta notă a acestui nihilism este relativitatea valorilor, preluată pe "filiera germană": de la Nietzsche la Heidegger și H. Arendt, prin Freud și Weber, filosofia clasică germană, apoi Marx și frankfurtienii. Nietzsche considera că valorile sunt produse de spirite etno-naționale, iar continuatorul său, Heidegger, susținea că nici nu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
antropologiei, precum și la antropologi care susțineau rolul fundamental al culturii și al sacrului în viața socială. (Idem., p. 433) Enunțul că "științele politice seamănă mai degrabă cu un bazar aleatoriu" (Idem., p. 437), completat cu influențele darwinismului, teoriei einsteiniene a relativității, ale psihanalizei și sociobiologiei, s-a încheiat cu încă o constatare demobilizantă pentru un tânăr care ar vrea să le studieze: Nu există o știință socială ca o știință arhitectonică. Există doar niște părți fără un întreg". (Idem., p. 441
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Printre ipoteze, una susține că, multe documente, acte, imagini ale lui N. Ceaușescu ar fi contrafaceri. Se pare, un fenomen destul de extins în cunoașterea socială și istorică pe care N. Djuvara l-a taxat în eseul său de epistemologie ca "relativitatea generală" în istorie. Un punct de vedere, desigur. Sugestivă în privința obiectivității cunoașterii societății este aceea despre tăblițele-cópii în plumb ale originalelor găsite în săpăturile pentru instalația de apă la Mânăstirea Sinaia, pe vremea lui Carol I. Ele ar fi tot
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
un portativ destul de larg al reprezentării, dominat însă de o serie de constante care dau corerență viziunii artistice și se pot configura într-o estetică. Himera nopții (1928) are un aspect de bufniță, animal de pradă nocturn. Se poate observa relativitatea denominației pentru Paciurea, care nu intenționează să respecte strict corporalitatea monstrului mitologic. Himera paciuriană poate foarte bine să se confunde cu sfinxul datorită corpului ei felin, alteori predomină elementul ofidian sau, ca în acest caz, elementul aviar devine preponderent. În ciuda
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
subiectiv-absolut și obiectiv relativ mi se pare a fi unul din punctele de vedere epistemologice fundamentale, care pot fi desprinse din cercetarea naturii. Cine vrea absolutul trebuie să accepte subiectivitatea, dependența de eu; cine tinde spre obiectivitate nu poate depăși relativitatea.“ Ceea ce Dawkins califică drept „toleranță lingușitoare“ față de religie, pe care o impută unor cercetători și filozofi din zilele noastre, este, de fapt, expresia conștiinței clare a faptului că rezultatele cunoașterii științifice nu ne pot constrânge să îmbrățișăm o credință religioasă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a rațiunii, a refuzat să se lase sufocată de rațiunea instrumentală. Începînd cu sofiștii greci și, mai tîrziu, începînd cu Occam și Montaigne, rațiunea s-a slujit de aptitudinea sa critică de a se autoexamina și autocritica pentru a recunoaște relativitatea și limitele puterilor sale. Critica rațiunii pure a lui Kant (1781) reprezintă un punct-cheie în cultura europeană deoarece marchează etapa în care rațiunea se întoarce către ea însăși ca obiect primordial al cunoașterii. Kant a înzestrat rațiunea umană cu deplinătatea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
politice cu o anumită orientare ideologică utilizează elemente specifice altor orientări. De exemplu, în 1996 CDR, o formațiune politică de centru dreapta, a utilizat un program electoral de stânga (Contractul celor 200 de zile) pentru a câștiga alegerile. În condițiile relativității ideologice, nu este dificil pentru partide să își schimbe orientarea (de multe ori autodeclarată) deoarece punctele de reper sunt ceilalți competitori. În plus, pe fondul similarităților ideologice, declarațiile de schimbare nu trebuie însoțite decât de mici modificări ale perspectivei politicilor
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
demascat și suferă multiple problematici de conceptualizare și operaționalizare. Atunci când nu stau mărturie evenimente sau documente care să ateste, într-un fel sau altul, existența unui act de manipulare publică, înșelătorul se poate ascunde cu ușurință după un zid al relativității adevărului. Indiferent însă de posibilitatea sau imposibilitatea demonstrării acesteia, miniuna rămâne, printr-o definiție simplă, denaturarea adevărului, de cele mai multe ori în interes propriu. Hannah Arendt arată cum această denaturarea e posibilă datorită fragilității realității; realitatea, de cele mai multe ori, nu poartă
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de punctuație.") sau în legătură cu propria-i exprimare: "Ai făcut în numărul de la 15 ian. o greșală de limbă; ia seama: simbol face pluralul simboluri nu simboale...". A mai avut o obsesie majoră Caragiale cea a adevărului, pe deplin conștient de relativitatea acestuia ca minciună încă nedovedită; deși într-o scrisoare către Vlahuță se califică în imposibilitatea de a-l defini ("Despre adevăr să mă ierți că nu-ți pot răspunde nimic nu-nțeleg ce lucru anume e însemnat cu acest cuvînt
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
varieze din punct de vedere numeric și calitativ la infinit, după bunul plac al contextelor enunțiative, tinde să coincidă cu ansamblul locutorilor din limbă. Prin enunțarea unui proverb, locutorul conferă spuselor sale un maxim de validitate, situînd-o dincolo de diversitatea și relativitatea "autorităților" (1984, p. 114). Valoarea ironică a campaniei publicitare Recunoașterea validității generale este dublată de percepția valorii ironice a diferitelor apariții din presă. Reținem definiția pe care o dă A. Berrendonner: Ceea ce face ca o propoziție să poată fi folosită
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
titluri sinecdotice, Ochi albaștri, părul negru, titluri metaforice, Outside, titluri antifrastice, Amanta engleză (carte despre "menta englezească"). Să nu uităm însă asemănările între aceste tipuri și variatele combinații posibile, putînd să apară și alte principii de clasificare. În plus, amintim relativitatea unui titlu: "La un moment dat, descriind mama, în La Pluie d'été, spun: "are tenul ca Polonia". Cu o secundă înainte de a o scrie, nu credeam că sînt în stare să găsesc o asemenea expresie: "ten ca Polonia". Ar
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ales, trăit în mărunta responsabilitate zilnică. Bătrânul Slavici își va supraveghea permanent conduita, realizând un portret idealizat sau construind o poză. Îi va lipsi sau va pierde pe parcurs spontaneitatea morală prin excesul inteligenței, rafinament psihanalitic, înțelegere dialectică sau "talentul" relativității. Se va așeza permanent sub semnul eticii "maximaliste", hiperelaborată și crispată. Placiditatea etică înseamnă însă absența tresăririi proprii. Tocmai atunci când pare a-și fi atins limita supremă a posibilităților sale creatoare, de fapt, el pierde rostul artei-interogație, pierde naturalețea și
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
științei moderne sau ale "filosofiei naturale", cum se numea aceasta pe atunci, asistăm la un șir neîntrerupt de triumfuri ale matematicii: mecanica newtoniană și legea atracției universale, mecanica cerească, ecuațiile lui Maxwell și legile electromagnetismului, bazele matematice ale mecanicii cuantice, relativității generalizate și ale teoriei câmpului, teoria sistemelor și fundamentele matematice ale sistemelor de calcul. La această listă, care nu este nici pe departe completă, se adaugă aplicațiile inginerești ale matematicii și rolul fundamental al acesteia în crearea calculului științific, modelarea
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
consistentă într-o singură unitate de imagini mici, formate pe diferitele aspecte ale naturii. Ar putea fi util să ilustrăm alternativele printr-un exemplu. Avem acum, în fizică, două teorii de mare putere și interes: teoria fenomenelor cuantice și teoria relativității. Aceste două teorii își au rădăcinile în grupuri de fenomene reciproc exclusive. Teoria relativității se aplică la corpurile macroscopice, cum ar fi stelele. Cazul coincidenței, adică ultima analiză a coliziunii, este cazul primar în teoria relativității și definește un punct
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Ar putea fi util să ilustrăm alternativele printr-un exemplu. Avem acum, în fizică, două teorii de mare putere și interes: teoria fenomenelor cuantice și teoria relativității. Aceste două teorii își au rădăcinile în grupuri de fenomene reciproc exclusive. Teoria relativității se aplică la corpurile macroscopice, cum ar fi stelele. Cazul coincidenței, adică ultima analiză a coliziunii, este cazul primar în teoria relativității și definește un punct în spațiu-timp, sau cel puțin ar defini un punct dacă particulele ce se ciocnesc
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
fenomenelor cuantice și teoria relativității. Aceste două teorii își au rădăcinile în grupuri de fenomene reciproc exclusive. Teoria relativității se aplică la corpurile macroscopice, cum ar fi stelele. Cazul coincidenței, adică ultima analiză a coliziunii, este cazul primar în teoria relativității și definește un punct în spațiu-timp, sau cel puțin ar defini un punct dacă particulele ce se ciocnesc ar fi infinit de mici. Teoria cuantică își are rădăcinile în lumea microscopică și, din perspectiva ei, cazul coincidenței, al coliziunii, chiar dacă
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
atribuit lui Galileo Galilei: "Legile naturii sunt scrise în limbaj matematic". Succesele răsunătoare ale mecanicii newtoniene prima disciplină științifică pe deplin matematizată și, mai târziu, în secolele XIX și XX, ale teoriilor matematice în fizică (teoria electromagnetismului, mecanica cuantică, teoria relativității) au fundamentat mitul infailibilității și eficienței metodei matematice în științele naturii și îndeosebi în fizică dar, în opinia autorului acestui eseu, această aparentă eficiență nu a fost niciodată explicată sau dovedită convingător, fiind mai degrabă un miracol. Analizând critic rolul
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de Wigner. Este un fapt de bază pentru matematicieni, ca și pentru știință. Lipsa invarianței la ecuațiile lui Newton (nevoia unui cadru absolut de referință pentru viteze) i-a condus pe Lorentz, Fitzgerald, Poincaré și Einstein la extraordinara teorie a relativității. Și Wigner observă că aceleași concepte matematice se regăsesc în conexiuni total neașteptate. De exemplu, funcțiile trigonometrice care apar în astronomia lui Ptolemeu se regăsesc în funcții care sunt invariante cu respectarea translației (invarianța timpului). Există, de asemenea, funcțiile adecvate
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
În ultimul timp, cel care a proclamat răspicat simplitatea legilor fizicii a fost Einstein, care a folosit matematica în mod atât de exclusivist, încât a ajuns să fie foarte recunoscut ca matematician. Atunci când analizăm lucrarea sa despre teoria specială a relativității, ni se pare că avem de a face cu abordarea unui filosof scolastic. El știa dinainte cum ar fi trebuit să arate teoria, de aceea a explorat teoriile cu instrumentele matematice, și nu cu experimente reale. Era atât de încrezător
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
că avem de a face cu abordarea unui filosof scolastic. El știa dinainte cum ar fi trebuit să arate teoria, de aceea a explorat teoriile cu instrumentele matematice, și nu cu experimente reale. Era atât de încrezător în justețea teoriilor relativității, încât, atunci când s-au făcut experimente pentru a le verifica, nu a fost prea interesat de rezultate, spunând că acestea trebuiau să fie în acest fel în caz contrar, însemna doar că experimentele erau greșite. Și mulți cred că cele
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]