2,299 matches
-
că există diferențe semnificative între educatori și profesori [MD = 1.40, p = 0.008] și de asemenea între învățători și profesori [MD = 1.63, p = 0.001], în sensul că profesorii tind să adopte stilul detașat fiind mai degrabă detașați, relaxați comparativ cu educatorii și învățătorii care tind să adopte stilul preocupat fiind mai degrabă preocupați, stresați (Anexă 17). Rezultatul este ilustrat și în graficul de mai jos. Graficul 9. Prezentarea comparativa a mediilor la stilul preocupat-detașat în funcție de variabilă profesie
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
dacă era zi sau noapte. Helen m-a lăsat în pace până în a doua noapte de când mă întorsesem. Eram în pat, îmi era teamă să mă scol, iar ea a intrat în cameră cu o înghețată Cornetto. Avea un aer relaxat care nu putea să aducă decât necazuri. Bună, a zis ea. Credeam că ieși să bei ceva cu Margaret și cu Paul, am zis eu circumspectă. —Așa e. Dar acum nu mă mai duc. —De ce nu? Fiindcă ticălosul ăla zgârcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era o treabă pe care-o păstram bine ascunsă și îmi doream să nici nu se fi întâmplat. Serios? m-a întrebat Luke cu un zâmbet larg, amuzat. Nu e super-haios? Și eu care credeam că sunt singurul! Atitudinea lui relaxată - ca și cum nu era nimic de care să-ți fie rușine - m-a înmuiat și pe mine. —Și eu credeam același lucru, am recunoscut eu. Luke a zâmbit din nou, atrăgându-mă într-un cerc intim al similitudinilor. Am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar în următoarea un polițist obez din Kerry pe cale de a aresta pe careva. Viața lui părea plină de culoare în mijlocul unei lumi în alb și negru. Eu, la rândul meu, eram teribil de amuzantă. Și asta pentru că eram complet relaxată. Nu numai fiindcă dădusem pe gât o cantitate impresionantă de alcool, dar și pentru că nu eram atrasă de Luke. Așa cum nu eram niciodată emoționată în preajma unui homosexual, indiferent cât de bine ar fi arătat, nu-i puteam lua în serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tras tot felul de concluzii imaginare din felul în care stăteam. Mi-am îndepărtat brațele de corp și le-am lăsat să atârne pe lângă mine. Am renunțat și la picioarele încrucișate și le-am desfăcut într-o poziție așa de relaxată încât Mike a crezut c-a dat norocul peste el. Jenată, dându-mi seama că apucase să-mi vadă chiloții, mi-am lipit rapid genunchii. — Conform zvonurilor, sora asta a ta a făcut senzație duminică, a spus Josephine. —Așa face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
voiam să vorbesc despre momentul venirii pe lume a Annei. Câți ani aveai? m-a întrebat din nou Josephine. Eram supărată pe mine fiindcă, prin faptul că nu răspunsesem imediat, îmi arătam adevăratele sentimente. — Trei ani și jumătate, am răspuns relaxată. —Tu fusesei cea mai mică până la apariția Annei? —îmm. —Și ai fost geloasă pe Anna când s-a născut? —Nu! De unde știa? Uitasem că mă întrebase același lucru în legătură cu Helen, că metoda lui Josephine era ochește și nu nimeri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu mă frustra. Mai curând, mă emoționa. Simțeam bătăile inimii lui Chris. Erau mult mai dese decât de obicei. Ceea ce era valabil și pentru mine. Mike a trecut pe lângă noi și a aruncat o privire libidinoasă. Misty l-a urmat relaxată, dar când ne-a văzut pe mine și pe Chris, ne-a săgetat cu o privire atât de înveninată încât aproape că mi-a ars primul strat de piele de pe față. Jenată de parc-am fi fost surprinși in flagrante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Josephine se făcea din ce în ce mai rea. După-amiaza aceea a fost o plăcere de la cap la coadă. Dar la final, în timp ce mă pregăteam să ies pe ușă ca să merg să beau un ceai, Josephine m-a înșfăcat de-o mânecă. De unde eram relaxată și binedispusă, într-o clipă am paralizat de groază. —Mâine, mi-a zis ea. Vai, nu! a țipat creierul meu. Vai, nu! Mâine e ziua chestionarului. Cum de putusem să cred c-o să reușesc să-l evit? — Mâine, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
față, la rădăcina părului, aveam un cerc alb: de-acolo mi se ștersese fondul de ten. Sub ochi aveam niște urme gri, ca niște băltoace. Dar cel mai groaznic era că aveam părul scurt și cârlionțat. Jasmine mă tunsese foarte relaxată scurtându-mi părul cu mult deasupra liniei umerilor. Apoi, ca să adauge la dezastru și o insultă, mă uscase cu föhnul producând niște bucle mici și strânse, aproape africane. —Sunt așa de urâtă, m-am smiorcăit lăsând să mi se rostogolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-a dus în bucătărie. în timp ce el punea ceainicul pe foc, m-am așezat la masa ca de bar - da, sigur că aveau o masă de bar - și am început să-mi bălăngănesc picioarele ca să-i arăt cât eram de relaxată și să nu-l las să observe că mi se făcuse rău de teamă și nerăbdare. Eram conștientă că dacă se întâmpla ceva cu el, aș fi murit. Și că aș fi murit și dacă nu s-ar fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cum e în Irlanda? Nu era chiar o ramură de măslin. Era doar o măslină. Dar era de-ajuns. Mi-am împins geanta la o parte și m-am înșurubat din nou în scaun. Era dificil să port o conversație relaxată și dezinhibată. Toată situația fusese mult prea regizată, iar eu nu băusem nimic și nici nu aveam să beau nimic. Dar m-am străduit. Extrem de precauți, am discutat despre economia Irlandei. Apoi am dezbătut, cumva stânjeniți, stadiul meciurilor celor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la 8:20, am localizat-o pe Bea lângă bar și m-am îndreptat săgeată către ea. — Bine, deci, unde e? Am zâmbit obosită, am sărutat-o și-am înșfăcat rapid un mini-quiche1 de pe tava unui chelner-ambulant. Harry a apărut, relaxat, în spatele meu, fumând un trabuc de contrabandă, chestie cu care numai el putea să scape basma curată. Harry și-a așezat o mână, plin de afecțiune, pe umărul lui Bea, apoi a scos un fel de urlet scurt de lup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Pasiunea noastră devenise, de fapt, pasiunea mea; Bea începuse să-l îndrăgească pe Harry, care se ținuse, fără să obosească, tot anul după coada ei. Ne-am așezat la bar cu spatele către Randall, străduindu-ne cu disperare să părem relaxate și chinuindu-ne să ne facem un plan de atac, să găsim o rampă de lansare într-o discuție cu el. Să-i zici „bună“? Mult prea lipsit de originalitate. O fată nu putea să fie atât de banală atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Frumoasă? Oare toate astea chiar se întâmplau în realitate? — Ascultă, Claire, știu că petrecerea e abia la început, dar există vreo șansă să vrei să mergi să iei cina? Mie nu-mi ajung pateurile astea cu brânză. Rămâi calmă. Rămâi relaxată. Nu spune vreo prostie. — Mi-ar face mare plăcere, am chițăit. Randall a zâmbit. Următorul lucru de care îmi amintesc este că amândoi pluteam către ușă, iar brațul puternic al lui Randall era așezat pe mijlocul meu. I-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se intereseze imediat de cariera mea. Plăcerea e de partea mea. și Randall și-a introdus o notă în BlackBerry. O prăjitură cu ciocolată topită - trimisă de către patronul restaurantului - a sosit la masă, iar eu chiar m-am simțit destul de relaxată ca să o savurez. Mi-am înfipt furculița în mijloc, lăsând ciocolata să mustească precum lava unui vulcan. — Nu mai pot să iau nici o înghițitură. Randall a zâmbit, s-a lăsat pe spătarul scaunului și s-a bătut cu palma peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din venitul lunar. Singurul lucru care-mi rămânea de făcut era să mă concentrez asupra a ceea ce aveam de făcut în cursul zilei. Mă bucuram că aveam un program foarte încărcat. În primele săptămâni de la începutul verii, situația fusese destul de relaxată, așa că eram pregătită pentru o activitate mai intensă. Mi-am accesat căsuța vocală, în vreme ce aproape anticul meu calculator se trezea la viață... mă așteptau două mesaje noi. Primul era de la Jackson, care mă anunța că lucrează de-acasă, c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în carieră. El știa mai bine decât oricine - da, poate doar cu excepția Marei - cât de dornică eram să-mi asum responsabilități mai mari. Iar momentul era perfect: amândoi ne făceam ieșirea din firmă în același timp. El, ca să îmbrățișeze pensionarea relaxată, alături de nepoți, iar eu ca să intru într-un mediu de lucru cu ritm rapid, în care puteam să-mi dezvolt abilitățile de editor. — Vineri m-am întâlnit cu Vivian Grant, care mi-a oferit o slujbă, am continuat, dându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
se dau papucii. Randall ar fi putut măcar să aibă decența să formuleze o minciună ceva mai credibilă, să zică, de pildă, că trebuie să-și evacueze urgent sertarul cu ciorapi sau să-și plimbe peștele. Nici o problemă, i-am răspuns relaxată, rugându-mă să nu mi se citească pe față cât de supărată eram. Mult noroc cu, ăăă, contractul ăla. — Freddy poate să te conducă acasă. Eu sunt destul de aproape ca să merg pe jos până la birou, mi-a explicat el ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
peste masă. O venă de pe tâmpla stângă îi pulsa vizibil. Eu îmi simțeam bătăile inimii în gât. Se întâmpla. Deja... — Foarte bine, Vivian, a replicat Dawn calmă. O să continuăm noi de unde-am rămas. — Nici o problemă, a sărit și Graham, la fel de relaxat. Vivian a plecat în trombă de lângă masă. Apoi, când a ajuns în cadrul ușii de la intrarea în sala de conferințe, s-a întors către mine cu zâmbet radios și în totală disonanță cu comportamentul ei anterior. — Claire, o să trec mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bâlbâit, pe rând, notițele, cu capetele coborâte. Era ca și cum întregul colectiv se ofilise sub privirea scrutătoare a lui Vivian. O singură femeie - o blondă splendidă cu nas acvilin, machiată meticulos și îmbrăcată cu un costum elegant negru a rămas complet relaxată, păstrându-și atitudinea profesională atunci când i-a relatat situația lui Vivian. Tipa era încarnarea definiției de „pus la punct“, de la pantofii fără toc, simpli, dar scumpi, până la manichiura de un roz floral. Poate că era puțin mai în vârstă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ultimele cincisprezece minute, adrenalina care-mi alergase prin vene și cursa nebunească de pe coridoare mă vindecaseră, ca prin farmec, de obișnuita mea teamă de a vorbi în public. Când m-am lansat în prezentarea primului titlu, m-am simțit mai relaxată, mai plină de încredere și mai coerentă decât mă mai simțisem vreodată în fața unei mulțimi. Notițele lui David erau foarte la subiect și am fost în stare să răspund la toate întrebările care mi-au fost adresate. Când am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de a le face lipeala fuseseră sugrumate din fașă, dar probabil că era mai bine că Luke se vedea și el cu cineva. Nu mai exista pericolul să înțeleagă greșit întâlnirea noastră. M-am cufundat în scaun și am luat, relaxată, o gură de vin. — Din cauza unchiului Jack, am senzația că te cunosc deja, mi-a mărturisit Luke. E un mare fan al tău. Mi-e așa de dor de el. Ai apucat să ajungi în Virginia? Carrie mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
până și simpla referire la un an viitor mi se părea o încălcare de teritoriu. Dar acum locuiam împreună - viitorul n-ar fi trebuit să mai fie un subiect tabu. — La anul o să mergem sigur. Randall mi-a zâmbit, complet relaxat. — Poftim, draga mea, un ceva micuț ca să-ți spun că-mi pare rău, mi-a zis el, întinzându-mi punga de la Cartier. Am deschis cutia care se afla înăuntru și am descoperit o delicată și superbă brățară de aur, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mersi, nu avem ceai, mersi, nu avem cafea, nici lapte nu avem, mersi, nu mai avem prăjituri, nu servim răcoritoare, mersi, apa minerală s-a terminat, mersi, mersi, mereu zâmbind, îndatoritor, aplecat deasupra revistei aceleia lucioase. Un adevărat domn! Liniștit, relaxat, la belle époque, un dandy colonial, venit să confere, pentru câteva clipe, stil și celebritate, uitatei stațiuni turistice, perla Carpaților. Anatol Vancea, legitimat ca recepționer la Hotelul TRANZIT din București, ramine două ore, impasibil, picior peste picior în falsa cofetărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că eu, din punct strict personal, ca om, cred că s-a greșit. — Știți, doamnă, am venit de fapt să... Tresărise, iritată, flatată, la neașteptatul cuvânt „doamnă“, cu care nu era obișnuită, dar care o stimulă să se așeze mai relaxat în scaun și să încetinească monologul. Da, vă spun sincer, părerea mea este că s-a greșit. Nu trebuiau reduși anii de pregătire generală. Sunt greutăți, înțeleg, situația economică, bineînțeles. Dar, chiar dacă se reduce școlarizarea, nu trebuiau reduși anii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]