1,588 matches
-
repugnă încă din copilărie, așa cum însuși poetul mărturisește: "N-am fost devot niciodată; chiar copil fiind, în mod inconștient, sub privegherea mumei care mă mustra și mă corecta, mă vedeam ridicol de câte ori mă orientam spre Răsărit să mă-nchin soarelui". Religiozitatea insului arghezian se fundamentează printr-o relație directă, neintermediată, cu divinitatea, căreia îi acordă un statut aparte, personalizat, experimentând cu plăcere "ruga [...] dezinteresată, tăcută, de pe scaun, fără contorsiuni și posturi învățate". În publicistica polemică, iconoclasmul său vizează exclusiv aspectul sau
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
280; "Cultură și ortodoxie", în Scrieri 25, p. 217; "Aleluia, aleluia, aleluia", în Scrieri 23, p. 226; "Ortodoxie, naționalism ori inconștiență?", în Scrieri 24, p. 156. 120 Tudor Arghezi, Scrieri 23, p. 106. 121 Pentru alte două abordări interesante ale religiozității în lirica argheziană, alături de cea avansată de Marin Mincu în Paradigma Tudor Arghezi, vezi www.asalt.seanet.ro/paradigma arghezi.htm 122 În acest sens, "Tată și fată", în Scrieri 41, p. 271, este, dintr-o suită amplă, un text
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
expusă asemenea unui obiect de preț, cu sau fără aroganță, la fel cum nu poate fi nici „transferată“ decât printr-o falsă și artificială asumare a interlocutorului. Un adevărat teolog sau maestru spiritual (dacă avem în vedere alte tipuri de religiozitate decât cele exprimate prin religiile abrahamice) nu transferă propria legătură învățăcelului ori discipolului, ci îlajută pe acesta să intre în legătură, urmându-și calea proprie. Numai astfel lauda și proslăvirea se vor naște din sinceritatea ges tului propriu, prin legătura
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
neautenticitatea naște și face să prolifereze ideologicul. încărcătura ideologică a unei tradiții este cu atât mai mare cu cât relația individuală este mai „nepersonală“, mai încremenită în tipare impuse, fără experiența directă a sacrului ca manifestare a prezenței divine. Dacă religiozitatea presupune prin definiție o serie de însemne și repere exterioare relevante pentru un grup, dar și o serie de practici, rituri, ceremonii menite a coagula o comunitate, în cazul spiritualității lipsa unei doctrine secularizate în forma teologiei readuce în prim-
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cu sine faptul de a fi originar în relație, fără interpunerea cu autoritate a vreunui sistem. A fi spiritual poate sta sau nu sub semnul religiei înțelese în formele ei eliberate de doctrină sau se poate întruchipa ca mod al religiozității dacă religiozitatea este concepută ca stare naturală, și nu ca expresie a unei modalități anume de a fi, între hotarele unei teorii sau ale alteia. Gratuitatea mesajului spiritual care survine fără o intenție anume și neurmat de umbra interesată a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
faptul de a fi originar în relație, fără interpunerea cu autoritate a vreunui sistem. A fi spiritual poate sta sau nu sub semnul religiei înțelese în formele ei eliberate de doctrină sau se poate întruchipa ca mod al religiozității dacă religiozitatea este concepută ca stare naturală, și nu ca expresie a unei modalități anume de a fi, între hotarele unei teorii sau ale alteia. Gratuitatea mesajului spiritual care survine fără o intenție anume și neurmat de umbra interesată a mizei lui
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
modului în care evoluează moral societatea și fiecare om în parte, ar lăsa impresia că, într o lume încare se vorbește și se constată tot mai acut efectele secularizării, aleruperii și îndepărtării omului de Dumnezeu, ale slăbirii credinței șiale diminuării religiozității, ale răcirii progresive a dragostei celeiadevărate dintre oameni, într-un cuvânt - ale eliminării lui Dumnezeu din ecuația tot mai complexă și cu tot mai multe necunoscute, afericirii umane, oamenii se vor lepăda de credință, făcându-și falșidumnezei din plăcerile și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și omul să se afirme, adaptându-se. Enigmaticii oameni de Neanderthal așezau în groapa celor decedați, unelte și hrană. După epoca silexului urmează cea a pictatului pe pereții grotelor, în care se afla altarul focului sacru și al dansurilor rituale. Religiozitatea omului a fost un alt dat al superiorității sale față de animale. Rațiunea manifestată din timpuri străvechi funcționând, grija omului a depășit sfera nutriției, instinctului sexual și a agresivității intertribale, căutând să răspundă cerințelor spiritului și tot mai mulți cercetători afirmă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cele mai bune zile ale lui Talma, mulțimea nu a fost mai considerabilă. De la locurile de sub acoperiș, până la locurile rezervate muzicienilor, totul este invadat. Se câștigă cinci mii de franci cu niște piese care câștigau cinci sute; se ascultă cu religiozitate, se aplaudă cu entuziasm Horace, Mithridate, Cinna; se plânge la Andromaca și la Tancrède." 6. Teatrul naturalist Cu naturalismul se operează o reîntoarcere în forță a realismului scenic pe care îl proslăvea drama burgheză. Zola (1840-1902), care îi este marele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și ideologia, reflectând totodată ambianța și preferințele sociale; încă din Evul Mediu, ea a țintit spre Cunoaștere și Putere.70 Formula magică a secolului al XIX-lea, "rațiune-știință-tehnologie-progres-viitor", intenționat opusă viziunii teologice, este creatoarea unei mitologii proprii, chiar a unei "religiozități științifice".71 Mitologia științifică va fi investigată într-o secțiune ulterioară, mai detaliat. În ceea ce privește situația mitului/miturilor în secolul al XX-lea, discuția se ramifică inevitabil și nu poate fi epuizată într-o singură secțiune, dintr-o singură perspectivă și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și la sacru, sau doar o anumită accepțiune a ei eșuează în a acoperi întreg câmpul semantic al acestora și a satisface spiritul omenesc. Pierre Brunel urmează raționamentul lui Durkheim în explicație, deși cu o viziune pesimistă asupra importanței miturilor: "Religiozitatea poate exista și în afara instituțiilor specializate, a recunoașterii formale a unei divinități sau a unui panteon. Marele sociolog Emile Durkheim susținea teza conform căreia religia exprimă societatea, îi asigură coerența, exercitând asupra membrilor săi o constrângere reală, dar difuză și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
al moralei establishment-ului" (cu toate că Goebbels îl demoniza, ca fiind erou "evreu").782 Fig. 26 Poemul grafic Superman nu este însă supraomul lui Nietzsche, întrucât el nu se plasează "dincolo de Bine și de Rău", morala sa dovedindu-se plină de "religiozitate americană", iar genealogia sa fiind simplă și evidentă, mesianică, a copilului providențial. Sursa îi este localizată de către Umberto Eco în eroii foiletoanelor justițiare ale secolului al XIX-lea (Dumas, Hugo, Sue), izvorâte din "complexul de inferioritate" mic-burghez al societăților moderne
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
208 Renée Girard, Prăbușirea Satanei, pp. 13-16. Încă din Antichitatea romană, afirmă Girard, unii apărători ai păgânismului vedeau în supliciile lui Isus reiterarea mythos-ului analog celor ale lui Osiris, Attis, Adonis, Ormuz, Dionysos canibalismul ritual fiind un dat fundamental al religiozității arhaice ceea ce ar justifica o interpretare denaturată a scripturilor, și fără a ține seama de valențele lor revelatorii. Pe de altă parte, Girard îl citează și pe teologul protestant Rudolf Bultmann, care proferează o demitizare, decantând creștinismul existențial de orice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
plăselei -; femeia ocupa însă un loc foarte redus și cu totul secundar în imaginația lor, iar ideile strict filozofice somnolau, învăluite în teologie, prin claustrele mânăstirești. Eroticul și metafizicul se dezvoltă simultan. Religia e războinică; metafizica este erotică sau voluptuoasă. Religiozitatea îl face pe om să fie belicos sau combativ ori, dimpotrivă, combativitatea îl face să fie religios și, pe de altă parte, instinctul metafizic, curiozitatea de a ști ce nu ne privește, păcatul originar, în sfârșit, îl fac pe om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca iepurii, dar nu mai e nevoie să adaug că nu le dădeam nici o atenție. Mi se spune Însă că, În ziua de astăzi, societatea e plină de ei ca stupul de albine. Mi se pare grozav de lipsit de religiozitate...“ Monologul mai dură câteva minute. Vorbitoarea, lady Nu-știu-cum, nu avea aparent nici o funcție În piesă, decât să țină astfel de discursuri, complet irelevante din punctul de vedere al acțiunii. Publicului nu părea să Îi pese câtuși de puțin, căci chicotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
premiera la Guy Domville, constituiseră unica ocazie când Îl felicitase pe Henry pentru scrisul lui și de aceea Îl și mișcaseră sincer. După ce petrecea o oră cu familia Norris, Îi părăsea pentru a se schimba pentru cină - ritual respectat cu religiozitate chiar și În lunile de vară - și se Întorcea să ia masa la Osbourne, Într-o singurătate mulțumită, cu o carte proptită dinainte, pe masă. O dată acceptă invitația de a cina la Underbank, dar descoperi că masa le supunea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
studiat franceza la seral, a obținut un post de redactor Începător la revista franțuzească Chic din Paris. La acel moment, păstra prea puține legături cu familia: ei nu-i Înțelegeau modul de viață sau ambițiile, iar ea era jenată de religiozitatea lor demodată și de cumplita lor lipsă de rafinament. Totala Înstrăinare de familie a intervenit la scurt timp după ce a Început să lucreze pentru Chic, când, la vârsta de douăzeci și patru de ani, Miriam Princhek a devenit Miranda Priestly, dezicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ale acelor ani, păstrîndu-și însă propria-i fizionomie inconfundabilă de gînditor. Polemizează cu Constant și cu Saint-Simonieni, pe de o parte, și se apropie din ce în ce mai mult de Tommaseo, care publică, în "Antologie", o amplă analiză asupra lucrării rosminiene Nuovo Saggio. Religiozității ușor confuze și tulburi tommasiene, profund marcată de experiența lamennaisiană 31 în care se împletesc sincere aspirații reformatoare, dorințe de palingeneză socială și națională și o substanțială nevoie de autoritarism, Rosmini îi contrapune o chemare la religia evanghelică, la regula
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
jinduind după uniformitatea și stabilitatea cultului sacru pe care îl cunoaște de copil, s-ar simți stînjenit de schimbare și ar crede că odată cu schimbarea limbii, i-ar fi schimbată și religia. Limbile moderne nu ar putea exprima îndeajuns toată religiozitatea pe care o exprimă limbile vechi preschimbate în acest scop de spiritul Creștinismului, prin lucrarea Sfinților. Nu am enumerat aici toate avantajele limbilor vechi, nici toate inconvenientele celor moderne, fiindcă lucrurile pomenite de mine sînt suficiente pentru a demonstra pe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sale. Așadar, un Cler devenit slujitor și adulator disprețuit al principilor nu mai este un intermediar între aceștia și poporul pe care îl păstoresc; și apar atunci vremuri asemănătoare cu ale noastre, în care totul este impietate și lipsă de religiozitate. Puterea ecleziastică este atunci înlăturată, nu se mai găsește în mijlocul puterii legale a Regelui și al puterii morale a popoarelor; ci este absorbită de prima, nu mai este decît unul și același lucru cu prima dintre aceste puteri și din
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
la joasa servire a principilor seculari, preferînd bogățiile veacului libertății lui Cristos; iar principii căpătau tendința neobosită de a invada totul, de a cuceri Biserica, precum cuceriseră Pămîntul; pietatea personală a fiecărui conducător și disprețul opiniei publice păstrătoare încă a religiozității mai reduceau pentru o vreme dezvoltarea naturală a acestei tendințe care, în cele din urmă, în mod cert se prăbușea sub povara cauzei al cărei germene îl purta. Astfel, vedem că de la început, cu excepția anumitor fapte arbitrare ce se exercitau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cu puritate de această preasfîntă carte a Evangheliei; jurămintele reciproce pe care le depuneți astăzi să fie spre veșnica amintire a legilor fundamentale și de neschimbat ale regatelor creștine: să fie izvoare nesecate de fericire pură, pentru ca să fie respectate cu religiozitate; și blestemat și nenorocit să fie acela care le încalcă mai întîi. Acesta nu este un vis: este un fapt mai mult decît real; este constituirea regatelor creștine, născută în Evul Mediu, în acea vreme în care spiritul Evangheliei ajunsese
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
domni cu adevărat. Această constituire creștină a regatelor, parte scrisă, parte nescrisă, a fost întotdeauna consimțită de toți și adesea nu exista nici popor, nici principe care să se îndoiască de ea; căci toți erau de acord, toți plini de religiozitate și nu aveau motiv să se îndoiască; era un bun comun și tuturor le păsa de menținerea ei. Așadar, ea consta în legile speciale, precise, precum acelea care guvernau Imperiul Roman, regatul germanic, după cum s-a întîmplat pe vremea lui
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
între datele istoriei reale și semnele transcendenței au în fundal Veneția ce se insinuează ca prezență perpetuă, iar surprizele acumulate odată cu trecerea timpului o preschimbă în suprapersonaj acaparator. Frumusețea și farmecul romanului vin din ceea ce el încifrează: pătrunderea pe tărâmul religiozității, iruperea sacrului în profan, păcatul și mântuirea însoțind strădania artistului, rosturile adânci ale unor taine, de neînțeles pentru mintea omenească. Statuia din piatră îl bântuie pe cititor îndată ce își încheie lectura, așa cum Taverna Dogelui Loredan trezește plăcerea speculației. La fel de intensă
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
adevăr să mi le arate, una câte una, ediții rare, din clasicii francezi, legate, cu tipăritura veche de prin 1860. Le desfăcea coperta, întîrzia asupra primei pagini, apoi asupra celei de-a doua, îmi dădea, tot în șoaptă și cu religiozitatea aceea curioasă a livromanilor, explicații asupra personalității, nu a autorilor, ci a acelora care îngrijiseră și prefațaseră ediția, biografia lor, polemicile lor din epocă etc, ca și când aceste personalități erau mai presus de Rabelais, de Boileau, La Fontaine... De ce vorbea el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]