1,378 matches
-
Eul devine un spațiu de rezonanță pentru bătaia orelor.322 Trecutul replăsmuit în interior sub forma ecoului unei voci îndepărtate devine manifestare poetica atunci cand spațiul rezonator începe să vibreze. În poezia leopardiană, dar și în cea quasimodiană, imaginile auditive însoțesc rememorarea trecutului uneori chiar o declanșează: vântul ce foșnește printre plante din Infinitul, cântecul meșterului din Seara zilei de sărbătoare, sunetul ceasului din turnul clopotnița în Amintirile, acel cântec neîntrerupt din Silviei, ș.a. Leopardi asculta curgerea timpului: Și vine vântul aducându
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în opera lui Quasimodo o serie de imagini conexe, cu rădăcini adânci în Canturi: valorizarea trecutului în defavoarea prezentului și, ca atare, reîntoarcerea în timpul și spațiul copilăriei; perceperea vârstei maturității că vreme a suferinței accentuate pe alocuri de diminuarea facultăților creatoare; rememorarea chipurilor din trecut pe firul sonor al amintirii. Vremea copilăriei, a tinereții, creionata frecvent de poetul romantic cu ajutorul unor imagini acustice, este reprezentată de poetul ermetic că lume populată cu glasuri și chipuri dragi (voci și chipuri) sau că undă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
alitate externă". Dihotomia hipotext/hipertext, consacrată de Gérard Genette, se bucură de o acceptare generală (sau aproape generală 54) și își găsește o echivalare aproximativă în studiul Monicăi Spiridon, care vorbește despre o Arhiși o Meta-realitate, pe scena "unde spectacolul rememorării și al reduplicării tinde spre un număr infinit de reprezentații" și unde "raportul dintre Arhiși Metadevine reversibil" (Spiridon: 1989, 20). Pentru a pregăti cadrul diferențierii a trei clase intertextuale, Théodore Thlivitis remarcă tripla determinare a sensului, în cercetarea despre semantica
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eminescu a fost internat la ospiciu (Bhose: 2010 a, 43). Independent de întâmplarea biografică, Zoe Dumitrescu Bușulenga propune o altă citire a ultimelor rânduri din nuvela Sărmanul Dionis: Iar în sanscrită poetul s-a cufundat ca într-o apă a rememorărilor esențiale. Și, dacă am parafraza finalul la Sărmanul Dionis, am putea înlocui araba cu sanscrita și am putea crede cuvintele: "Am fost întotdeauna surprins că nu pricep curent limba sanscrită. Trebuie s-o fi uitat" (Dumitrescu Bușulenga: 2000, 284). Matematică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mai bun prieten al său (și el profesor la Oxford), ucis brutal de vîrcolacul carpatin doar pentru transmiterea unui mesaj obscur, și, mai tîrziu, se vede nevoit să părăsească Europa pentru a-și uita nesăbuitele cercetări ale juneții. Marcat de rememorarea trecutului, Rossi îi înmînează lui Paul niște scrisori explicative (cele adresate "nefericitului succesor"), redactate ca unică mărturie a unei experiențe extraordinare și fundamental dureroase. În aceeași seară, Bartholomew Rossi dispare din biroul lui academic, lăsînd în urmă o dîră suspectă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
asta nu se întâmplă: cititorii frecvenți sunt cei care cedează cel mai ușor tendinței de asimilare, după cum arată următorul experiment: Psihologii Valerie Lefloch și Isabelle Regnier au distribuit unui număr de 411 voluntari chestionare în care prima parte consta în rememorarea afacerii Elf în care ministrul Afacerilor Externe Roland Dumas a fost anchetat în 1998 pentru abuz în bunurile sociale, acuzații la care s-a renunțat în 2003. În acest timp, presa a tratat pe larg și durabil acest scandal în
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
dacă nu le-ar fi fost provocate emoțiile negative. Apoi le-a injectat o moleculă numită noradrenalină și a constatat că memorează cușca la fel de bine ca în prezența unei puternice emoții negative. Prin urmare, noradrenalina este cea care acționează mecanismul rememorării atunci când trăim mai mult. Cum face asta? Ea strânge conexiunile între neuroni într-o zonă a creierului care joacă un rol-cheie în memorare. H. Hu a observat la microscop cum neuronii formează rețele de memorare mai eficiente și mai active
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
mai puțin adevărat, cred eu, că există, în interiorul narațiunii, o muzicalitate difuză și inefabilă, potențată atât de referințele la arta sunetelor și la instrumentarul adiacent, cât și de joncțiunea supraetajată dintre planul trecutului și cel al prezentului, dintre descriere și rememorare. Atmosfera de comminatio, de amenințare implacabilă este generată tocmai de o secvențialitate obscură, aparent haotică. Personajul eponim, Trubadurul, este un anxios aflat la limita verosimilului, pe care C. Mille, contemporan al scriitorului, îl apropie de doctorul din Liniște, amândoi fiind
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în epoca înlocuirii cu o lume multipolară, a bipolarismului ideologico-cultural postbelic, dintre Vestul capitalist devenit "postmodernist", cu multe concepții sceptice despre om, și Estul comunist, promotor al utopicilor comunizări umane, asociate de munca silnică, supravegherea aspră, încarcerări și omoruri nesfârșite. Rememorările deceniilor dictatoriale evocă teroarea "comunarzilor sovietici", apoi a acoliților care au făcut ca mulți indezirabili sau opozanți să ia căile exilului spre alte zări, colorate și ele de lumini și umbre ori de alte dualisme psihomorale, religioase și filosofice. Printre
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și comentarii pe mar ginea lui. Deși în spațiul cultural românesc Walter Benjamin este prezent mai ales prin traduceri și prin câteva studii și analize (capitole interesante din Andrei Pleșu, Despre îngeri, Huma nitas, Bu cu rești, 2003, Anca Oroveanu, Rememorare și uitare. Scrieri de istorie a artei, Humanitas, București, 2005, Simona Mitroiu, Walter Benjamin: Memoria fragmentării, Editura Uni versității „Al.I. Cuza“, Iași, 2012; recenzii și studii în reviste de cultură sem nate de Andrei Corbea, Bogdan Ghiu, Grete Tartler
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
momentul ei subiectiv, al visului: odată ce lucrurile își pierd „valoarea de întrebuințare“, ele devin simboluri ale unei lumi trecute, ruine învestite cu dorință sau teamă. Readus în câmpul percepției, lucrul deschide o lume trecută, uneori iremediabil pierdută, prin fereastra unei rememorări prezente. Memoria involuntară, colectivă intervine iar în descrierea mecanismului cunoașterii la Benjamin, de data aceasta prin actualizarea unui trecut în percepția fulgerătoare a prezentului. Cheiurile Senei, exemplu reluat în multe locuri de Benjamin, trimit direct la timpul trecut al tramvaielor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
der Vergangenheit], die einzig dasteht. Der Entsatz des epischen Moments durch das konstruktive erweist sich als Bedingung dieser Erfahrung.“ Experiența presupune, în această înțelegere, o cunoaștere dialectică a lumii istorice, în care lumile trecutului se reconstruiesc reciproc abia în evenimentul rememorării lor prezente. Tema responsabilității prezentului pentru „tradiția celor asupriți“ este citită acum în cheie estetică. Materialismul istoric reorientează, astfel, privirea istoricului artei și modul său de înțelegere a obiectului artistic. Privirea dialectic-istorică percepe cu preponderență produsele culturii „de masă“ (Massenkunst
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și, deopotrivă, imobilității temporale a conceptului unui obiect. O apropiere nu lipsită de pericole se conturează între conceptul de experiență la Benjamin și cel, hegelian, de cu noaștere speculativă. Medierea la Benjamin este însă una finită, ea însăși istorică, o rememorare salvatoare a trecutului petrecută, după cum voi încerca să arăt în capitolul al doilea, „în momentul crizei“. Îi lipsește acestei medieri caracterul anticipativ al speculativului, precum și încercarea, denunțată deja de mulți comentatori, de „imanentizare“ a trancendenței. Pentru Benjamin, negativitatea experienței dialectice
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
reprezentarea falsificatoare a unei instanțe supra istorice, de tipul spiritului obiectiv, al logicii progresului sau al dialecticii luptei de clasă. Această din urmă istorie este „scrisă“; memoria colectivă involuntară, despre care vorbește Benjamin, este „celebrată“ ( festlich begangene). Cu alte cuvinte, rememorarea trecutului are caracterul ritualic al sărbătorii, care sparge continuumul temporal și are sensul actualizării mereu înnoite a evenimentului originar. În același timp însă, imaginea dialectică iese și din logica mitică a eternei reîntoarceri, văzută de Benjamin ca simplă paralelă a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
iese și din logica mitică a eternei reîntoarceri, văzută de Benjamin ca simplă paralelă a ideologiei progresului. Nu este vorba de ciclicitatea evenimentului mitic fondator al lui illo tempore, întrucât pentru Benjamin acest eveniment este, de fapt, o ruină. Logica rememorării iese din cadrele gândirii mitice pentru a intra în cele ale discursului teologic: prezentul este împlinirea unei profeții a trecutului: „Es gibt einen Begriff der Gegenwart, nach dem sie den (intentionalen) Gegenstand einer Prophetie darstellt.“ Astfel înțeles, conceptul de „memorie
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
stradă sau clădire. În acest fel, trăirea flaneurului devine, în mod necesar, experiență. Împletirea trecutului comun cu cel propriu evită, dacă este citită de la primul către ultimul termen, capcana evocării; citită invers, aceeași relație evită capcana subiectivismului și a șocului rememorării personale. Mesianicul „Jetzt der Erkennbarkeit“ este în cazul flaneurului de recunoscut sub chipul „privirii ilustrative“, care saturează de tensiuni obiectul, îi deschide limitele și îl percepe prin infinită similaritate. Colportajul spațial și temporal generează imaginea dialectică a orașului și, astfel
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lor, lucrurile adăpostesc spirite, sunt măști jucate pe o scenă și sunt recognoscibile după chipul lor originar (sau numele, după cum voi încerca să arăt, plecând tot de la un comentariu al lui Gilloch). Amintirea copilăriei, astfel, nu are sensul unei simple rememorări a eveni mentelor trecute, ci a parcurgerii unui traseu către tărâmul Mume lor, către amprenta originară a lucrurilor. Textele lui Benjamin despre copilărie nu au, așadar, un sens strict documentar. Nu este, de asemenea, vorba nici de scrieri autobiografice“. Se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
that presented a subject capable of overcoming its history and reconstructing itself in freedom.““ „Complicitatea mesianică“ dintre copil și adult conferă, așadar, scrierii lui Benjamin o valoare istorică precisă: aceea de a „redeem for the present the redeemer of things““. Rememorarea copilăriei înseamnă, de fapt, reactualizarea unei modalități paradigmatice de revrăjire a lumii și de recuperare a ceea ce istoria, în înclinația ei decisivă pentru uitare, lasă în urmă. Imaginile copilăriei berlineze a lui Benjamin vor fi, așadar, imagini dialectice, în care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
trasee mereu noi. Străbaterea orașului presupune această cartografiere „inten sională“ a spațiului, parcurgerea unor trepte ale realului, cobo rârea în tărâmul Mumelor. Structura labirintică este legată de cisiv de conceptul orașului, ea face posibilă, în mod privilegiat, experiența urbană. Memoria - rememorarea locurilor - sau descifrarea scriiturii urbane care oferă clădirilor, străzilor, oamenilor un chip sunt ispite ale acestui labirint, încercări și, în același timp, Ariadne. În felul acesta, memoria colectivă, involuntară poate să survină doar în momentul în care traseele urmate nu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al peticarului (Lumpensammler ul) sau al colecționarului, într-o formulă complexă, aflată sub un acut simț al istoriei și al conflictului social. De fapt, experiența urbană la aceste din urmă personaje este rezultatul unui joc privat de inocența copilului, iar rememorarea copilăriei berlineze are pentru Benjamin rolul de a asuma și a accentua această pierdere. Regăsim în Copilărie berlineză..., fragmentare, gesturile esențiale ale experienței urbane pe care am încercat s-o descriu până în acest moment: gestul critic al ieșirii de sub dominația
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și îl descria în scrierile sale? Pentru Benjamin, orașul este "suprarealist" și înșelător prin aspectele sale multiple. Potrivit opiniei lui Graeme Gillock, la Benjamin spațiile citadine "explorează relația dintre arhitectură și acțiune, experiență și identitate, metropolă și mit, distrugere și rememorare", pe baza a șase parametri pe care i-a stabilit el însuși: fizionomic, fenomenologic, mitic, istoric, politic și textual 243. Pentru Benjamin, orașul este un spațiu de explorat. Din perspectiva fizionomistului, orașul poate ascunde orori în spatele frumuseții sau poate îngropa
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
o mișcare militantă și, într-adevăr, informațiile privind acțiunile lor din țară și din străinătate marchează acest lucru. Participarea nu este mare (între 100-200 de persoane), însă este constantă. Câteva exemple de evenimente ar fi: comemorarea zilei imnului național sau rememorarea ocupării Basarabiei, marșurile de ziua României sau a Ungariei, celebrarea Marii Uniri sau a celei de la 1859, marșuri cu tema: "Basarabia, pământ românesc", comemorarea lui Avram Iancu sau a lui Ion Moța și Vasile Marin, legionari căzuți în Spania în
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
parte din electoratul cultivat, cu educație superioară (acea nișă de neatins pentru Becali și Vadim). Astfel, plaja de susținători ai extremei drepte este acoperită. Ca "bonus de imagine" pentru ND remarcăm faptul că doctrina ei face trecerea de la arhaismul cultului rememorării și al referințelor religioase la principiile legislative în virtutea cărora își argumentează revendicările. Organizarea non-formală și răspândirea mai ales printre studenți o fac greu de penalizat de către establishment. In egală măsură, această caracteristică îi și diminuează capacitatea de acțiune și de
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
pentru intrarea României în Spațiul Schengen la data stabilită; b) cantonarea în teme locale la alegerile europarlamentare. PDSR și PNL a) cantonarea în teme locale la alegerile europarlamentare; b) încercarea de blocare a reformei constituționale. Concluzii Pornind de la această scurtă rememorare a ceea ce s-a întâmplat, cu scuze față de cei pe care i-am omis, putem trage câteva concluzii. În primul rând, postcomunismul românesc a moștenit cel puțin un vechi clivaj, cel dintre moderniști și protocroniști, regăsit în cel dintre partidele
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
forma unor obiceiuri de sociabilitate de tip rural, acestea au fost găzduite în cadrul tradiționalelor târguri și iarmaroace. Totuși, în absența unei tradiții urbane solide, în lipsa propriilor „idoli”, identitățile citadine s-au construit, mai curând, în jurul valorilor naționale, prin celebrarea și rememorarea succeselor înregistrate, cu precădere, de istoria recentă. În mod evident, acest festivism citadin cu iz patriotic a intrat în conștiința publică destul de târziu. Anterior anului 1859, astfel de exemple - dar și de „motive” - sunt greu de găsit. Mai mult decât
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]