3,001 matches
-
Deși glanda involuează fibroadipos după pubertate, există posibilitatea prezenței de insule de parenchim activ chiar și la vârste înaintate. Timectomia Trebuie precizat că prima încercare de „imunoterapie” în MG este probabil timectomia. După ce în 1939 Blalock prezintă primul caz de remisiune post-timectomie al unei paciente de 21 de ani cu MG [24], această modalitate de tratament s-a răspândit foarte mult chiar dacă este vorba de timoame, ca în cazul respectivei paciente, sau de MG fără timom. O recenzie publicată de Gronseth
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
recenzie publicată de Gronseth și Baronh în 2000 [6] ce analizează 8490 de pacienți cu MG prezentați în 21 de serii de timectomii publicate între 1953 și 1998 arată că pacienții timectomizați au o șansă mai mare să obțină o remisiune completă stabilă, să devină asimptomatici sau cel puțin să prezinte o ameliorare clinică față de cei fără timectomie. Rezultatele timectomiei însă se observă la un timp de la intervenția chirurgicală. Remisiunea completă stabilă fiind observată între 5% și 22% dintre pacienți în
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
că pacienții timectomizați au o șansă mai mare să obțină o remisiune completă stabilă, să devină asimptomatici sau cel puțin să prezinte o ameliorare clinică față de cei fără timectomie. Rezultatele timectomiei însă se observă la un timp de la intervenția chirurgicală. Remisiunea completă stabilă fiind observată între 5% și 22% dintre pacienți în primul an și ajungând până la 82% la 7,5 ani [9]. Din aceste motive există o atitudine rezervată în cadrul neurologilor legată de beneficiul timectomiei în abordarea terapeutică a MG
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
puțin persistent în timp, față de cel remarcat după chirurgie. în plus, la pacienții studiați nu a fost remarcată o reducere a funcției renale după intervenția respectivă, iar, în unele cazuri, chirurgia a controlat și hipertensiunea arterială. Prima decompresiune chistică pentru remisiunea simptomatologiei algice a fost efectuată de Rovsing, în 1911; în pofida multor studii ce au confirmat rezultul favorabil al acestei intervenții, metoda a fost practic abandonată la sfârșitul anilor 1950, mai ales datorită unor articole, care au afirmat scăderea ratei filtrării
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
ratei filtrării glomerulare după decompresiunea chirurgicală. S-a afirmat că intervențiile reducționale ale chiștilor renali ar trebui abandonate datorită posibilității pierderii de nefroni funcționali prin însăși procedura chirurgicală. începând din 1980, au reapărut articole care prezintă rezultate încurajatoare sub aspectul remisiunii durerii pe termen lung, după decompresiunea chirurgicală a chiștilor; practicată în centre specializate, incizia sau rezecția multiplă a chiștilor oferă posibilitatea remisiunii simptomatologiei pentru mai mulți ani. Conform unor studii care au comparat eficiența aspirației percutanate a chiștilor, comparativ cu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
nefroni funcționali prin însăși procedura chirurgicală. începând din 1980, au reapărut articole care prezintă rezultate încurajatoare sub aspectul remisiunii durerii pe termen lung, după decompresiunea chirurgicală a chiștilor; practicată în centre specializate, incizia sau rezecția multiplă a chiștilor oferă posibilitatea remisiunii simptomatologiei pentru mai mulți ani. Conform unor studii care au comparat eficiența aspirației percutanate a chiștilor, comparativ cu excizia chirurgicală a acestora, probabilitatea ca un pacient să nu prezinte dureri la interval de 18 luni după aspirația chiștilor a fost
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
chisturilor. în concluzie, se poate afirma că anumiți pacienți cu simptome refractare pot beneficia de o reducere a volumului chiștilor prin metode minim invazive sau chirurgicale. Se preferă uneori practicarea aspirației chiștilor mai mari, pentru a sugera pacientului gradul de remisiune a simptomatologiei ce poate fi așteptată de la un tratament chirurgical mai extensiv, după care sunt operați pacienții la care simptomele reapar după aspirație. în unele situații a fost însă remarcată cu surprindere remisiunea îndelungată a simptomatologiei după o singură aspirație
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
mari, pentru a sugera pacientului gradul de remisiune a simptomatologiei ce poate fi așteptată de la un tratament chirurgical mai extensiv, după care sunt operați pacienții la care simptomele reapar după aspirație. în unele situații a fost însă remarcată cu surprindere remisiunea îndelungată a simptomatologiei după o singură aspirație chistică, efectuată sub ghidaj ultrasonografic (4). în cazul infecției parenchimului, antibioterapia este eficientă la majoritatea pacienților; având în vedere riscul agravării insuficienței renale prin infecțiile tractului urinar, acestea vor fi tratate prompt, iar
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
și mai rar se infectează. Ele au un drenaj bun și secrețiile în cantitate mică trec neobservate. Autorii moderni susțin că o bronșiectazie uscată fără manifestări clinice nu poate fi considerată boală;- bronșiectazia gravă evoluează cu acutizări frecvente și cu remisiuni incomplete, de unde și evoluția progresivă rapidă cu alterarea precoce a parametrilor funcționali. Leziunile sunt extinse, iar pacienții ajung rapid la insuficiență respiratorie și cord pulmonar cronic. Dacă la leziunile restrictive se asociază și elementul obstructiv, evoluția spre cord pulmonar este
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
preantibiotică, în absența tratamentului, în evoluția naturală a bronșiectaziilor erau cunoscute următoarele modalități evolutive:- stabilitate lezională exprimată printr-o latență clinică;- evoluție cronică ondulantă îndelungată, caracterizată prin pusee de bronhoree purulentă alternând cu intervale de „uscarea respirației” exprimată clinic prin remisiune completă sau numai parțială. Această remisiune parțială are ca principală caracteristică clinică bronhoreea reziduală, stabilă, mucoidă sau purulentă. Agravarea datorată cronicizării supurației este modalitatea cea mai frecventă de evoluție, ce se caracterizează clinic prin repetiția subintrantă a puseelor evolutive, urmată
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
naturală a bronșiectaziilor erau cunoscute următoarele modalități evolutive:- stabilitate lezională exprimată printr-o latență clinică;- evoluție cronică ondulantă îndelungată, caracterizată prin pusee de bronhoree purulentă alternând cu intervale de „uscarea respirației” exprimată clinic prin remisiune completă sau numai parțială. Această remisiune parțială are ca principală caracteristică clinică bronhoreea reziduală, stabilă, mucoidă sau purulentă. Agravarea datorată cronicizării supurației este modalitatea cea mai frecventă de evoluție, ce se caracterizează clinic prin repetiția subintrantă a puseelor evolutive, urmată de alterarea progresivă rapidă a stării
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
nerezecate împreună cu leziunile principale au devenit după câțiva ani sediul unor supurații la fel de incomodante ca și acelea care au impus intervenția chirurgicală. În practica chirurgicală este cunoscută și situația inversă, când după rezecția unui focar principal, celelalte regresează, uneori până la remisiune completă. Din aceste motive, rezecția pulmonară efectuată trebuie să fie în același timp economică și suficientă. Exereza pulmonară nu trebuie să îndepărteze teritorii sănătoase sau recuperabile, dar nici nu trebuie să lase pe loc teritorii bolnave sau irecuperabile funcțional. Aceste
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
examenul neurologic, completate cu date paraclinice și de laborator. Un prim caz în istoria medicală, presupus SM a fost cel al lui LUDWIG de SHEDHAM (1380-1433) care a prezentat o boală cu manifestări neurologice în pusee, urmată de perioade de remisiune, care nu ceda la nici un tratament. AUGUST FREDERIC D’ESTE pomenea în scrierile și jurnalul său despre o boală care a debutat pe fondul unei nevrite optice cu multiple alte manifestări neurologice (incontinență urinară și fecală) cu evoluție progresivă stadială
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
în studiile din „deceniul creierului“. Aceste studii încearcă să explice faptul că în SM tulburările clinice se agravează în ciuda multiplelor tratamente imuno 82 modulatoare. Pierderile axonale întâlnite în puseele acute din SM sunt destul de greu de explicat, atâta timp cât avem totuși remisiuni în evoluția SM. Afectarea conducerii nervoase axonale în zonele de demielinizare este deosebit de importantă în puseele acute din SM. Afectarea axonală devine mai severă în leziunile cronice. Pierderile axonale cronice sunt baza fiziopatologică a deficitelor neurologice permanente. Pentru ca o funcție
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
al SM Diagnosticul clinic al SM a suscitat multe discuții între mulți clinicieni neurologi, fiecare din ei având păreri multiple despre criteriile de diagnostic clinic. Înainte de a discuta aceste criterii propunem să definim principalele stări clinice ale unor SM: puseul, remisiunea și progresivitatea. Un puseu este definit de apariția unor simptome sau a unor semne neurologice cu sau fără confirmare obiectivă, ce durează cel puțin 24 de 108 ore, sau de agravarea sau reapariția unor simptome și a unor semne ce
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
a unor semne neurologice cu sau fără confirmare obiectivă, ce durează cel puțin 24 de 108 ore, sau de agravarea sau reapariția unor simptome și a unor semne ce regresaseră, se stabilizează sau se ameliorează cel puțin o lună. O remisiune este o ameliorare demonstrată și durabilă (timp de o lună cel puțin), a unor simptome sau a unor semne ce au durat cel puțin 24 de ore. O progresie corespunde unor evoluții a bolii caracterizată de un handicap crescând cu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
neurologice. După consultații multiple la diferite simpozioane internaționale, BAUER (1980) a propus diferite criterii clinice de diagnostic în funcție de stadiul clinic al bolii. Astfel am avea: 1) SM verificată la examenul anatomic. 2) SM definită clinic: a - evoluție cu pusee și remisiuni de cel puțin două ori, separate de cel puțin o lună interval; b - progresie lentă sau în pusee repetate întinzându-se pe cel puțin șase luni; c - semne neurologice obiectivizate care se pot datora a cel puțin două localizări anatomo-patologice
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
central și identificarea creșterii nivelului acesteia în lichidul cefalorahidian; - creșterea mononucleelor în LCR; e - debutul simptomelor între 10-50 ani; f - lipsa altor explicații neurologice mai bune; 3) SM clinic posibilă (subgrup posibil la primul episod): a - descrierea de pusee și remisiuni cu semne sugestive de SM, fără a avea obiectivizarea unor semne de boală neurologică care atinge diseminat substanța albă; 109 b - simptome obiective documentate ale unui singur puseu cu semne de boală neurologică, care atinge diseminat substanța albă, cu remisiune
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
remisiuni cu semne sugestive de SM, fără a avea obiectivizarea unor semne de boală neurologică care atinge diseminat substanța albă; 109 b - simptome obiective documentate ale unui singur puseu cu semne de boală neurologică, care atinge diseminat substanța albă, cu remisiune bună, urmate de semne și simptome variabile; c - modificări patologice ale LCR, dar fără a avea profil obligator pentru SM; d - nici o explicație mai bună neurologică; 4) SM clinic posibilă (subgrup posibil la primul puseu) a - descriere de pusee și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
bună, urmate de semne și simptome variabile; c - modificări patologice ale LCR, dar fără a avea profil obligator pentru SM; d - nici o explicație mai bună neurologică; 4) SM clinic posibilă (subgrup posibil la primul puseu) a - descriere de pusee și remisiuni fără documentare prin semne obiective; b - semne neurologice obiective descrise ca o singură localizare patologică în sistemul nervos central; c - LCR modificat, dar nu caracteristic pentru SM; d - o nevrită optică retrobulbară monosimptomatică; e - nici o altă explicație neurologică mai bună
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
a cel puțin două leziuni al sistemului nervos central; - excluderea altor cauze pentru leziunile evidențiate; SM certă clinic înseamnă: - vârsta între 10-50 de ani; - simptome caracteristice bolii; - evoluție de cel puțin 1 an; - anamneza arată cel puțin două pusee și remisiuni; - evidențierea a cel puțin două regiuni ale sistemului nervos atinse de demielinizare; - leziunile să fie predominante în substanța albă;În 1991 MENAGE P., LEBIEZ P. E. și LYON-CAEN O. propun diagnosticarea clinică a SM pe baza asocierii a patru criterii
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și adaptate și pentru stadiile clinice. Grupul și-a mai propus integrarea RMN în schema globală de diagnostic, din cauza sensibilității sale unice față de modificările patologice și elaborarea unei scheme pentru diagnosticul SM primar progresive (caracterizată prin absența recăderilor sau a remisiunilor după debut), deoarece nici unul dintre aceste aspecte nu era suficient definit sau integrat în criteriile existente. Grupul a mai încercat, de asemenea, să clarifice anumite definiții folosite frecvent în diagnosticul SM și, pe cât posibil, să simplifice clasificarea și descrierile diagnostice
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
scorul invalidității. WILLOOGHBY E. W. și colaboratorii (1989) au putut arăta că noile leziuni creșteau în dimensiuni cu un maximum de patru săptămâni și scădeau până la minimum după opt săptămâni. El explică variabilitatea extrem de rapidă a leziunilor observate în cursul remisiunii bolii astfel: aceste leziuni fluctuante ar reprezenta procesul inițial inflamator al bolii și repetiția acestui fenomen este aceea care va determina formarea unei plăci cronice. Autorul a putut arăta că apăreau noi leziuni mai frecvent decât se credea, cu o
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cu SM este o preocupare primordială a colectivului din Clinica de Neurologie a Spitalului Universitar din Geneva, colectiv condus de M. CHOFFLON. Evoluția SM este definită clinic, fie printr-o evoluție recidivantăameliorantă, fie printr-o evoluție progresivă. Succesiunea exarcerbării și remisiunii simptomelor și semnelor neurologice datorate prezenței leziunilor demielinizante multiple ale SNC, oferă un punct de reper diagnosticului clinic și evoluției bolii. Sinteza intratecală a imunoglobulinelor (IgG) susține diagnosticul. Imaginea RMN contribuie la dovedirea leziunilor demielinizante, așa cum contribuie potențialele evocate. Există
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
un semn specific al SM sau chiar al activității SM fie formă recidivantă- ameliorantă, fie progresivă cronică, așa cum a fost evaluată prin examinarea clinică. Doar examinarea clinică poate preveni pacientul și medicul în privința unei noi recidive sau a începutului unei remisiuni. Diverse citochine sunt produse de celule imunocompetente. Două dintre ele: factorul alfa al necrozei tumorale (TNF alfa )și interleukin 1 Beta 143 (IL-1B) sunt, deasemenea mediatori importanți ai inflamației, capabili să modifice profund funcția celulelor endoteliale. TNF alfa a fost
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]